6,235 matches
-
dracului de grea” ș-am început s-arunc cu gunoaie în groapă... Și groapa a-nceput să... (Râde ușor.) GRUBI: Să... BRUNO: Să... MAJORDOMUL: Spune odată, spune să se convingă... (Către VIZITATOR.) Domnule, fiți atent un moment... VIZITATORUL (Își întrerupe tirul de șoapte de la urechea FETIȘCANEI.): Cum să nu! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Aruncând resturile din tomberon în groapă și la sfârșit și tomberonul): Pe măsură ce aruncam gunoiul în groapă... BRUNO și GRUBI: Groapa a-nceput... (Toți într-un glas.) Să cânte! VIZITATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
romano-catolic răspopit, misionar al apostolului Pavel, numit Patrik Keeley. „Părintele Keeley“, cum i se adresa încă șeful său, avea șaptezeci și trei de ani. Era un bețiv. Înaintea celui de-al doilea război mondial fusese capelan la un club de tir din Detroit, pe care, așa cum a reieșit mai târziu, îl organizaseră agenți ai Germaniei naziste. Visul celor de la club, se pare, era să-i împuște pe evrei. Una din rugăciunile părintelui Keeley la o întrunire a clubului a fost notată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
August Krapptauer, pivnița doctorului Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. Undeva, sus, mergea o presă care tipărea exemplare din Luptătorul creștin alb. Dintr-o altă încăpere de undeva din pivniță, insuficient izolată fonic, veneau împușcăturile monotone de la un antrenament de tir. După bătaie, primul ajutor îmi fusese acordat de tânărul dr. Abraham Epstein, doctorul din clădirea unde locuiam eu, cel care constatase moartea lui Krapptauer. Din apartamentul lui Epstein, Resi îl chemase la telefon pe dr. Jones pentru ajutor și sfaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
În cealaltă mână ținea un steag rusesc. Din buzunarele costumului strigau cerșind îndurare mici tați, mame și copii, făcuți la aceeași scară cu micile femei de sub picioarele lui. Nu toate aceste detalii se distingeau de la capătul opus al galeriei de tir, dar eu n-aveam nevoie să mă apropii de țintă ca să iau cunoștință de ele. Chiar eu desenasem această țintă, cam prin 1941. Milioane de reproduceri ale acestei ținte au invadat Germania. Superiorii mei fuseseră atât de încântați, încât mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Am rămas uluit de succesul lui. Tineretul hitlerist și recruții SS aproape că nu mai trăgeau în nimic altceva, și am primit o scrisoare de mulțumiri pentru țintele mele de la Heinrich Himmler personal. „Mi-a îmbunătățit sută la sută precizia tirului, scria el. Care arian pur se poate uita la această minunată țintă fără să tragă pentru a omorî?“ Privindu-l pe Kraft cum trăgea în ținta aceea, i-am înțeles pentru prima oară popularitatea. Diletantismul ei o făcea să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Ca la un semn, episcopul ridică și el crucea și prinse a binecuvânta în toate părțile. Coriștii începură să răcnească entuziaști: „Cu noi este Dumnezeu!“ Nu mai apucau să-și modeleze și armonizeze vocile, cu ochii țintă la puștile de tir și cele câteva automate AKM pe care grupul de revoluționari le țineau îndreptate spre ei. Cântau zoriți, rugându-se doar, dacă cumva Dumnezeu nu urmărea și el revoluția de la București în direct la televizor, să-și îndrepte atenția și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
eu acum la Egipt, dar singură ce să mă fac, că nu mai era Păstrămaț să-mi arate ce e pe acolo, iar Sofronică îl împușcase când s-a dus să apere revoluția, plecase cică Goncea și Macatist cu niște tiruri cu ajutoare din alea care veneau de peste tot și s-au întors peste un an ca și cum erau de când lumea aici, nici nu ieșiseră din casă, nimeni nu i-a-ntrebat, nici nu avea cine, că se organizase lumea nouă rapid, toată Județeana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dincolo. Dar nu ca om, ci mai degrabă ca un fruct căzut din neatenție În fântână sau pe fundul vreunui borcan, parte indivizibilă din această lume de liniște și lumină. lângă fântână, chiar lângă drumul care duce sus spre cimi- tir, e o tufă de zmeură, bine păzită de câteva mănunchiuri vajnice de urzici de munte, semn că orice deliciu se plătește cu vârf și Îndesat În această lume atât de precis ierarhizată. În spatele casei se află livada - cu pruni, caiși
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și supra-osteneli, pentru ca, după doritul deces, ele să poată rămâne cu averea sa, pe care s-o benchetuiască, ulterior, până la ultimul sfanț. Prima care a Încercat a fost Lia. Și - punct ochit, punct lovit! Ca În parcul de distracții, la tir. Ori, ca la vânătoare. Totul a decurs, o bună bucată de vreme, aidoma planului lor. Se simțeau bine și ele, se simțea bine și Bubu. Până când, la un moment dat, Lia, contractă o gripă. Nu mai putu ieși câteva zile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fost un accident... A fost doar o situație periculoasă, cum puteau fi multe altele, de natură a-i provoca băiatului pierderea cunoștinței... - Ok! Să trecem mai departe... Să ne întoarcem în timp. Voi încerca să mă adun... Scuză-mă pentru... tirul de întrebări! Își revenise complet. Acum îl privea direct și se minuna în sinea ei cum de nu-i observase sprâncenele frumoase, ușor arcuite, genele lungi, nasul drept și bărbia fermă, împinsă în față când privea înainte. Nu știa și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a foiței. Moș Costache luă rețeta, ieși în stradă, stătu pe gânduri, apoi, încet-încet, se întoarse din nou în Lipscani, la întîiul farmacist și comandă doctoria. Economisise treizeci de bani. La întoarcere, observă lumina în mica bisericuță de lângă Societatea de tir și, G. Călinescu obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la icoane, sărutîndu-le zgomotos. Un dascăl moțăia într-o strană, scoțând pe nas litanii fără sfârșit. Moș Costache, fascinat de sclipirea altarului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tremuram din toate încheieturile, mai săltăreți și înspăimîntați decât tija unui telegraf. Unul dintre noi nu mai respira! scăzu vocea, tulburat, Gabi cel Norocos. Deșiratul își vîrî nasul său coroiat la noi, în gheretă și ne ținu câteva clipe sub tirul mirosului său pestilențial. Apoi, nedând nici un semn că ne înregistrase prezența, se retrase, aplicându- și vicleana strategie a căror victime vom cădea nu peste multe minute. Să vă explic amănunțit cum au procedat, se schimonosi Norocosul. - Nu-ți prăjim, bre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu v-am implorat eu, purcelușilor... Nu v-am zis eu cu frumosul?!... Să nu ridicați armamentul la Președintele Țării. Că de aia e dânsul Președintele Țării! Bă, cea mai înaltă demnitate a Țării!!... Și nu e baraca voastră de tir?!... Le mai dădea cu lingurița ciorbă de pătlăgele roșii, să-i mai întremeze, să nu-i crape la anchetă. Îi ștergea cu șervetul la guriță, îi mai dojenea. - Ori nu vă transmiteam eu, măgărușilor, pe toate canalele. Să nu vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șantier... Mă scuzați. Există totuși vizitele prin cîte-o cofetărie. Un cinema. Poți să încingi, în curtea școlii, un mic fotbal. Un baschet. Nu trebuie să ne gândim, una-două, la cimitir. - "Odaia mea mă înspăimîntă", își reglă, tot mai intimistă, lunganca, tirul confesiunilor. Doru își mușcă limba. Dorise să spună: - Da. E un rahat de odaie. Cum trebăluia, cu șoldul stâng către el, uriașa scăpără un chibrit. Lumina violentă, ca de acetilenă, îi cutremură băiatului nervul optic. Acomodîndu-se, din penumbră zvâcniră către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o zi obișnuită, caniculară și plină de agitație în acest spațiu. Construcția autostrăzii nu este finalizată însă lui Laur nu-i pasă... este student, a terminat stagiul obligatoriu de muncă patriotică și după trei săptămâni s-a urcat într-un TIR găsit de ocazie care se îndrepta spre capitală. Ținta lui era Gara de Nord iar șoferul va face un mic ocol să își lase noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
este rezervat însă din partea lui Bălăuță simte multă efuziune. Acesta este bucuros că în sfârșit îl cunoaște pe nepotul amicului său. Lui Laur îi pare că distinge o oarecare urmă de afecțiune în vocea inginerului. Merg în salon unde începe tirul întrebărilor curioase și de rutină: - Câți ani ai< la ce facultate ești? - La Utilaj în București este singura de această specialitate din țară. - Nu se poate! Pe asta am făcut-o și eu! Directorul Pușcașu tot pe asta a terminat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
teatrul și romanul creează forme noi. Astfel, cercul de "interlocutori" se multiplică iar curentele de opinie circulă pe o scară extrem de vastă. Dar ziarul, prin efectele sale de masă, le depășește pe toate. Gîndiți-vă, prin analogie, la înlocuirea săgeții cu tirul de artilerie! Lărgindu-și treptat audiența, unul dintre izvoare a devenit pe parcurs fluviul în care se varsă toate celelalte, drenînd esențialul fiecărui mijloc de exprimare fie că e vorba de roman, de teatru sau de discurs politic. Cu toate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
clipesc, să simtă chinul și durerea” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 73, 83). Tortura psihicătc " Tortura psihică" Anchetatorii mizau pe faptul că țipetele celor torturați îi intimidau pe arestații din același lot. Timorarea victimelor se realiza prin supunerea lor unui tir sonor de gemete și plânsete. Această tortură psihică a avut, într-adevăr, efect. S-a apelat și la secvențe absurde: de pildă, unui anchetat i s-au întors hainele pe dos, ca să se îmbrace cât mai greu. Trebuia, uneori, să
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
22 decembrie, clădirea Comitetului Central (unde se afla grupul Iliescu) nu a fost ținta gloanțelor - în schimb Piața Palatului, unde se aflau nu doar anticeaușiști, ci mai ales radicali anticomuniști, este măturată mai întâi de gloanțe ricoșate, apoi de un tir concentrat, întrucât se dăduse ordin să se tragă asupra maselor incontrolabile, care clamau anticomunismul. S-a mizat și pe faptul de a se trage cu arma la întâmplare, unii împotriva altora. Complotul are în plan, apoi, răspândirea zvonului cu intrarea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în direct, așa-numiții teroriști fiind proiectați ca supermeni monstruoși, astfel încât noua Putere să însceneze un război civil. Dar tot el admite că „etapa teroristă” a revoluției a fost dominată de aparatură diversionistă, un caz tipic reprezentându-l simulatoarele de tir - or, acestea existau doar în dotarea Securității! Chiar și în cazul în care fenomenul a fost o psihoză indusă, au fost arestate o serie de persoane în carne și oase. Cei care afirmă inexistența teroriștilor consideră că cei arestați erau
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
liberi să lupte pentru ideile lor. Mai mult decât atât, era datoria lor să o facă. Reușiseră să creeze un mediu În care se simțeau În siguranță atunci când Își scoteau ideile „de la naftalină”. Știau că ele ar putea fi supuse tirului de comentarii, dar că nu li se va pune În discuție și respectul de sine. Cultura companiei la care lucra Carol era tocmai pe dos. Ea și colegii ei manageri nu se simțeau deloc În siguranță, iar consecințele nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
construit pe Îmbinarea cumulului simultaneist de perspective diversificate, Într-un discurs de factură „circumlocuționară” și „macrologică”, constituit, cum am observat În capitolele precedente, Într-un fel de temă cu variațiuni, căci „obiectul”, rămînÎnd același, e pur și simplu asediat de tirul conjugat al echivalențelor imagistice, care-l acoperă pînă la „tabuizare”. Se pot decupa aproape de oriunde secvențe semnificative pentru acest du-te-vino neîntrerupt avînd ca efect sfărîmarea discursului Într-un mozaic de imagini derivînd unele dintr-altele, coagulate, relativ, la nivelul „temei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
primăvară și aerul este încă rece ca apa de la frigider. Dar soarele e puternic și-mi proiectează imaginea zgribulită în vitrina de la Articole electrocasnice. Tramvaie vin și se duc. O fată trece cu o butelie în cărucior. Un uriaș camion TIR staționează cu capota lăsată în jos și șoferul meșterește ceva la firele portocalii care ies din motorul negru. Șoseaua e galben strălucitoare. Totul mă emoționează, pentru că totul există cu aceeași intensitate. Iar dacă văd niște biluțe cu elastic, de prins
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
silit să se amestece cu ei, nu poate să dea înapoi. Astfel, ca să nu dorm mereu sub cerul liber, numai bun pentru a fi sfârtecat de lupi, a trebuit să le fiu oaspete. Exgera, își dăduse seama, și corectase subit tirul schimbând povestirea despre propria-i persoană și neputința de a nu recurge la ospeția acelor oameni care putea să fie, dincolo de mizeriile și durerile ce-i năpădeau, și degustătoare. Doamnele nu conteneau să scoată mici strigăte: nu le păsa de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mărșăluiam așa câte patru în rând, cu instructorul alături, spre mirarea rarilor drumeți, care nu pricepeau ce fel de armată eram, cu cămăși cafenii și cizme de călărie. Apoi am început să învățăm tragerea. Eu am luat câteva lecții de tir, dar trebuia să ne obișnuim a mânui revolvere. Exercițiile le făceam cu toții, tot prin pădure, țintind în pomi. Când instrucția fizică a fost aproape completă, am fost supus unei probe de energie morală, dacă voiesc a accepta. Am primit. Tema
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]