2,089 matches
-
socială precisă a comicului vorbește Fr. Dürrematt în eseul Probleme de teatru: "Tiranii acestei lumi nu pot fi mișcați de poeți. La cântecele lor de jale ei cască. Eroii din operele lor sunt considerați niște proști, iar în fața poeziilor religioase tiranii adorm. Ei se tem de un singur lucru, batjocura." 62. Atitudinea critică de negare și refuz subversiv a unei ordini universale, percepută dureros ca antagonică și injustă, este întemeiată pe o concepție filosofică ale cărei extremități temporale sunt stoicismul epocii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
marca editorial sărbătorirea a 40 de ani de la Eliberare, Redingota a devenit pentru cititori un "roman sconcs", deși autorul i-a "rotunjit, de-al dracului, ironia, acidul narativ"33, transformând-o într-o subtilă parodie cu "aluzii la adresa puterii discreționare, tiraniei, alterării sistematice, dirijate, a vieții de fiecare zi"34. La îndemână și extrem de eficientă a fost recurgerea la manevrele caragialiene de configurare a politicului. Astfel, însemnătatea activității antifasciste desfășurate în apropierea Târgoviștei de către nesupusul profesor german Erich, este deplin luminată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
substanța sensului), riturile (reînscenări simbolice ale experienței primordiale, care însă își pot pierde funcția exemplară și luminozitatea iradiantă) și practicile culturale (care marchează singularitatea unui grup față de altele și care se pot deteriora în simple obișnuințe, tradiții opresive și chiar tiranie a expectanțelor).138 Privind din nou către preistorie, Campbell conchide că există două tipuri distincte de mitologii, în funcție de atitudinea față de "precondiția vieții", aceea că "viața există consumând viață": cele războinice (inteligente, agresive, rezistente, care se adaptează acestui crud adevăr) și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la nuntă înrăutățea totul. Nu era proastă, știa că vârsta e o problemă. Pur și simplu nu se simțea pregătită. Văzuse cu ochii ei cum unele prietene, până nu demult femei dedicate carierei ca și ea, se dădeau bătute în fața tiraniei pudrei de talc, a competițiilor școlare și a ședințelor cu părinții. Nu erau genul de preocupări care o interesau pe ea. Lumea spunea că altfel te simțeai dacă erau copiii tăi, dar Nieve nu-și dădea seama cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Într-adevăr, curând, un mic grup de spioni îl acuză pe fiul lui Gracchus că i-a ajutat pe rebelii africani de la granița cu Numidia. Era o acuzație ce putea atrage pedeapsa capitală; și fiindcă cea mai dezgustătoare consecință a tiraniei era lipsa curajului civil, senatorii se întruniră pentru judecată, al cărei rezultat părea sigur. — Îl pierdem și pe el, spuse Agrippina, cuibărindu-se în șalul ei de lână de care nu se mai despărțea, așa cum odinioară căutase brațele lui Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
umplut temnițele de condamnați și anchetați. E o infamie. Cred că voi avea consensul vostru pentru a o anula. Acum senatorii tăceau, străduindu-se să nu piardă nici un cuvânt. Zise că și relegatio, și exilium fuseseră arme nemiloase aflate la îndemâna tiraniei. Mulți oameni erau obligați să stea departe de Roma, iar averile le erau confiscate. Îi vom chema înapoi în patrie, îi vom despăgubi. Și nu se va mai întâmpla ca judecătorii să fie constrânși de legi infame să condamne un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Încălcând tabuul impus de mama mea cu strășnicie, mă simțeam În acea exaltare aproape erotică a corpului, căruia i se oferea o plăcere interzisă. În subconștient, plăcerea era dublată de isteria libertății; iubirea exagerată a părinților devine cu timpul o tiranie mai rea decât orice Închisoare și, deși țineam tot atât de mult la mama mea, Întâmplarea de a scăpa de sub cenzura ei totală mă făcea să amplific proporțiile aventurii. Era apoi drumul către Olt, ce străbătea un itinerariu inițiatic; se ajungea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mai pomenim de faptul că dispozitivul mai avea și prostul obicei de a se opri când îți era lumea mai dragă. Dar apoi, într-un mod foarte subit, plămânii au început să îi funcționeze și a fost eliberat de tirania dispozitivului bionic. Concluzia doctorilor a fost aceea că îmbunătățirea stării a fost datorată tendinței naturale a corpului de a-și reveni după o traumă. Dar Rhyme cunoștea adevărata poveste din spatele vindecării sale. Făcuse totul pe cont propriu, prin intermediul voinței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nici un motiv serios să mă despart de Elsa. N-am nimic să-i reproșez, sau poate prea mult. N-o mai iubesc și poate că nu am iubit-o niciodată cu adevărat, am fost sedus de ea. I-am suportat tirania uneori extaziat, uneori speriat și în sfârșit cu un efort disimulat. Dacă o privesc cu atenție acum, oricum nu mă bagă în seamă, face inventarul cosmeticalelor din beauty-case, dacă o privesc acum, când are o privire fixă și întunecată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai 1926 (Nr. 670, anul 37, tomul CLXXXVIII) ale bătrânei reviste Mercure de France. Când a apărut traducerea mă aflam deja aici, în Hendaye, unde sosisem la sfârșitul lui august 1925 și unde am și rămas în pofida presiunii exercitate de către tirania pretoriană spaniolă asupra guvernului Republicii Franceze ca să mă îndepărteze de frontieră, scop în care, din partea dlui Painlevé, președintele de atunci al Cabinetului francez, a venit să mă viziteze prefectul departamentului Pirineii de Jos, anume sosit de la Pau, dar fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bine zis nu politică, ci apolitică, adică lipsită de civilitate - a patriei mele, când aud vorbindu-se despre politica viitoare și reforma Constituției, răspund că în primul rând să ne debarasăm de mizeria actuală, în primul rând să terminăm cu tirania și să o punem sub acuzare ca să o executăm. Restul mai poate aștepta. Pe când mergea s-o readucă la viață pe fiica lui Iair, Cristos s-a întâlnit cu femeia hemoragică și s-a oprit la ea, căci ținea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
veșnic și din străfundul rărunchilor, în acel azil al Domnului, iar apoi aici, în Parisul ticsit și debordant de istorie omenească, universală, mi-am scris sonetele, pe care cineva le-a comparat, ca origine și intenție, cu Pedepsele scrise împotriva tiraniei lui Napoleon cel Mic de către Victor Hugo pe insula lui, Guernesey. Ele însă nu-mi sunt de-ajuns, eu nu sunt prezent în ele cu tot eul meu din exil, mi se par prea neîndestulătoare pentru a mă eterniza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
jumătate de când am scris la Paris rândurile acestea și azi le reparcurg aici, în Hendaya, cu ochii la Spania mea. Doi ani și ceva mai mult de jumătate! Când grijile spaniole care vin să mă viziteze mă întreabă referitor la tiranie: „Cât va mai dura?“, le răspund: „Atâta cât vreți“. Și dacă-mi spun: „Va mai dura mult, după cât se pare!“, eu: „Cât? Încă cinci ani, douăzeci? Să presupunem că douăzeci; am șaizeci și trei, plus încă douăzeci, optzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
idiom fără poveste, sau frumusețe a idiomului fără frumusețe a povestirii? Tot acel omagiu lui Góngora, în circumstanțele în care i-a fost adus, în starea actuală a sărmanei mele patrii, mi se pare un omagiu tacit de slugărnicie față de tiranie, un act servil, și la unii, nu la toți, evident, un act de cerșetorie. Și toată acea poezie celebrată de ei nu-i decât minciună. Minciună, minciună, minciună...! Góngora însuși era un mincinos. Auziți cum își începe Singurătățile cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și că azi, în patria mea, se pune problema de a lupta pentru libertatea adevărului, care este suprema justiție, pentru a elibera adevărul de cea mai rea dintre dictaturi, de cea care nu dictează nimic, de cea mai rea dintre tiranii, cea a stupidității și-a neputinței, a forței pure și lipsite de direcție. Mazzini, fiul predilect al lui Dante, a făcut din viața sa un poem, un roman mult mai poetic decât cele ale lui Manzoni, D’Azeglio, Grossi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fie atât de revoluționară și de importantă, se demascase ca o poză de competență pe spinarea altora și eu eram sătul până-n gât de așa ceva de la vizitele duminicale făcute în A. Arheologia se dovedise a fi o pavăză ineficientă în fața tiraniei și a forței cuvântului. Mi-am lichidat colecția, mi-am donat cele mai importante obiecte descoperite muzeului, restul i l-am dăruit lui Armin, am scris o scrisoare către arheologul cantonului, care ne-a stat alături tot timpul, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
spre prezent, un prezent care-și găsise în acea fată de pe plaja din Florența o întruchipare atât de arzătoare. Dar prin căderea tatei prezentul se dovedi o dată în plus acel loc ce nu putea fi eliberat de oțel, macarale și tiranie, în care odinioară își jucase rolul bunicul și acum și-l juca Hackler, directorul Muzeului de Etnografie și, chiar și atunci când profesorul ne atacase pe mine și pe Armin, o parte din mine nu făcuse decât să asiste. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bună parte a frunții, sub care ochii de un albastru pur cercetau întrebători și mirați. Acolo, în raiul Tirolului, trântiți în fânul proaspăt cosit, Alfons Petzold mi-a vorbit despre viața lui zbuciumată. Scăpat, după cele patru clase primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de foame, se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de cazarmă și leșinau pe străzi, istoviți de mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îmi ie cu susu-n jos, numa Carlos ie vinovatu, că ie cu ochii pă mine toată vremea. — În vieți nimic nu tre să fie Întâmplăcios, a zumzăit lugubru Croce. Fără direcție și poteră, mergem grămadă fix În haosu rus, În tirania lu Ceka. Tre să recunoaștem: În țara lui Ivan cel Groaznic, liberu arbitru ia-l de unde nu-i. Ostentativ gânditor, Ricardo a catadicsit să afirme: — I-o chestie că chestiile nu pot fi Întâmplăcioase. Și, fără ordine, pe fereastră intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a se vedea și că propria lor fericire dovedește că au fost Întotdeauna Împreună. Pentru a evita sau scurta asemenea pomelnice, vă sugerez să articulați nocomoco, sau, făcând economie de timp, mapü, sau, pur și simplu, pü.“ Mare păcat că tirania endecasilabului a impus cea mai puțin eufonică dintre cele trei vorbe. Cât privește bușeu și al său locus classicus, vă rezerv o mare surpriză: el nu configurează, cum și-ar putea Închipui un mediocru, tipicul artefact de formă cilindrică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se pedepsesc moravurile”. Mai aproape de vremurile noastre, academicianul Mihail Ralea nota că râsul, sub învelișul spiritului, este poate cea mai înaltă formă de civilizație, un derivativ ingenios pentru impulsivitate și violență. Râsul și Inchiziția nu sălășuiesc laolaltă. Democrația încurajează râsul, tirania îl detestă și îl oprimă. Câteva cuvinte despre autorii epigramelor selectate. Înzestrați cu spontaneitate, cu spirit de observație, cu capacitate de analiză și sinteză, dar, mai cu seamă, cu simțul umorului, prin catrenele adunate între coperțile cărții, ei vădesc originalitate
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
în Franța pe toți principii din Europa să dărîme nobilimea, cu lovituri puternice și crude, și să dețină o domnie regală absolută; și acea politică a fost în esență primită de toate curțile, deși nu cu aceeași dorință arzătoare de tiranie deschisă și a fost continuată cu perseverență, pînă ce Francisc I și Carol al V-lea au încheiat întemeierea acelei mari opere care dădea suveranității din Europa o nouă formă și o nouă natură. Cu acești din urmă suverani au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
adulator a fost adevărata cauză a ruinării sale". Stranie afirmație; și, totuși, ușor de dovedit. Este de ajuns să luăm în considerare ce s-a întîmplat cu baronii germani. Domnii saxoni și germani, supărați din cauza desfrînării sale și a extremei tiranii, s-au revoltat împotriva lui, plîngîndu-se de lentoarea și moderația cu care acționa Papa, au amenințat că vor alege ei înșiși un nou împărat, fără să mai aștepte judecata Papei. Acesta era cel care temporiza lucrurile, vrînd să le lase
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ale alteia să întîmpine în celelalte două o opoziție care să depășească pe departe puterea sa, să fie o luptă doi la unul. Dacă una dintre cele trei puteri devine mai puternică decît celelalte două la un loc, atunci apare tirania, cel puțin în putere; dacă se întîmplă ca două puteri să se unească în favoarea injustiției pentru a oprima minoritatea, deci pe cea de a treia putere, aici este vorba de o conjurație împotriva Statului. Dar dacă toate cele trei puterile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de pe marginea prăpastiei care se căsca înaintea sa și fie că s-a apropiat de Biserica catolică, fie a căzut în prăpastie. Lăsînd însă deoparte acest caz de moarte prin apostazie și întor-cîndu-ne la celelalte două rele ale națiunilor creștine, tirania și conjurația împotriva Statului, cred că națiunea catolică afectată de aceste două rele nu va înceta să fie agitată pînă cînd nu va fi expulzat din rîndurile sale germenul tristei sale cauze a relelor și nu va fi reinstaurat legea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]