1,739 matches
-
cuvântului latinesc, care a evoluat și în forme romanice de felul fr. tourte „prăjitură în formă rotundă“. Lat. torta este, probabil, forma feminină de participiu a verbului latinesc torquere „a țese“, transmis tuturor limbilor romanice; în română a dat a toarce. zeamă În MDA, cuvântul zeamă „fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb“ figurează, alături de ciorbă „fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aceleiași rădăcini o întâlnim și în a așterne, atare, a atârna, cotor, a cotropi, cotruță, cutare, hotar, a intra, între, întru (prep.), natră, patru, poteră, a strivi, vatră; rădăcina fiind prezentă și în tare, tărâm, teren, a târși, târn, a toarce, trai, treabă, a trânti, troc, tură, a turti, țărm, țărână etc. Ovid Densusianu (1873-1938) Profesorul de filologie română de la Universitatea din București este primul care a încercat, de pe poziții neogramatice, să demonstreze, sub titlul Istoria limbii române, continuitatea latinăromână în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tare, 109 a tăia, 56 tărăboanță, 56 tărâm, 43 tărie, 56 tău, 103 a târî, 43 târn, 139 a târși, 195 teasc, 132 tei, 53 teren, 43 teslă, 132 a teși, 132 a ticsi, 132 tijă, 105 tisă, 132 a toarce, 195 toc, 105 toloacă, 43 traci, 47 trai, 195 traistă, 135 a trăi, 139 a trânti, 195 treabă, 56 a trece, 43 troc, 195 trup, 43 tură, 195 a turba, 56 a turti, 195 țară, 43 țăran, 52 țărână, 195
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se strecoară mai departe... se cațără pe un copac răsturnat și se întinde de-a lungul lui, și curând ai fi zis că a adormit cu adevărat. ...Noaptea își toarce caierul mai departe... Bufnița se aude șuierând. p Deodată, pătrunde zgomotos în râpă, o turmă de mistreți, printre ei se află și purcei, li se aude guițatul ascuțit... râsul înalță câteva clipe fruntea, dar renunță indiferent. Un fâșâit în apropiere
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
traficul legislativ, multe pene s-ar rezolva foarte simplu: înlocuind Camera...Legislativă ! 32. Fără să alergi, poți ușor prinde doi iepuri...de casă !. 33. Cum se prepară un dresing, care dă savoare picioarelor de broască....Yalle ?! 34. Complicată tehnologie! Să torci și să țeși simultan, lâna lamelor...de ras ! 35. Echipa merge din succes în succes! Are ca mascotă o ,,pajură"...și-un ,,cap"pe revers! 36. Astăzi oricine înfruntă, fără frică, un eu...românesc ! 37. Ce calități nutritive posedă brânza
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
veșnică, murmură fostul haiduc. Doar cât vei trăi, răspunse Baba Iarna și-l prefăcu pe moșneag într-un sloi de gheață. Bătrânul și sătenii se adăpostiră de răsuflarea de gheață a Babei, rostuindu-și, apoi, traiul, bărbații tăind copaci, femeile torcând și împletind haine groase de lână, iar copiii bucurându-se de jocurile Iernii. Și, uite-așa, a rămas iarna stăpână pe acele meleaguri, până când Sfarmă Piatră, Crăiasa și Craiul au luat-o și au închis o în peștera Uitării. Dar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
zilnic câte ceva, ca într-un jurnal fără memorie: DISPARI. In seara asta m-am învîrtit de câteva ori prin holul care acum a prins o urmă de căldură, mai curând un miros foarte diluat de fum de la soba crem, care toarce în colțul ei. Mi-am trecut mâna peste mobilele vechi și desperecheate, peste suprafețele acelea lucioase care zăceau în întuneric, abia atinse de câteva fâșii de lumină de lună. Oglinzi întunecate, tablouri întunecate, o scară care duce la etajul de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
i s-a terminat sămânța de vorbă și, drept rezultat, încuviințările lui Johnny luară și ele sfârșit. Am închis ochii și m-am sprijinit de geam. Tocmai o vedeam pe Madeleine prinsă într-un striptease lasciv, în ritmul motorului care torcea, când i-am auzit pe cei doi Vogel șoptind: — ...a adormit, tăticule. — Nu-mi mai spune „tăticule“ când suntem la muncă. La naiba, doar ți-am zis de o mie de ori! Parc-ai fi un fătălău. — Ți-am demonstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din familie, înainte să-și pună purpura imperială și să înfrunte frigul de pe coridoarele de marmură ale palatului. Secole de-a rândul, torsul modestei lâni albe reprezentase o ocupație casnică, în întregime artizanală, dar și indispensabilă. „A rămas acasă, a tors lână“, așa suna ceea ce pentru antici fusese - în mod interesat - cel mai înalt elogiu. Cel mult, în loc să se folosească lâna provenind de la oile de pe pietroasele pășuni din Latium, se alegea lâna bună ce venea de la Canosa, în Puglia. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l / La mese Întinse / Pe la făclii aprinse / Pe la fântâni curate / Și scoate-l din păcate”. Îmi spunea cum a fost odată la o șezătoare și au venit lătureni de pe alte sate și fiecare lăturean stătea lângă o fată și fetele torceau și una din ele, Onica, a scăpat fusul și când s-a aplecat În jos a văzut că bărbatul de lângă ea avea În loc de cizme copite de cal și ea s-a sculat și a fugit și imediat casa s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aceluia: la urma urmei, Într-un fel, fiecare din noi e ca un cantor pe o insulă pustie și, Într-un anumit sens, toate zilele sunt Zile Cumplite. Fima sesiză un fluierat ușor, slab, aproape ca al unui motan care toarce, urcând din pieptul tatălui său la fiecare respirație. De parcă bătrânul ar fi pus acolo În glumă un fluier de jucărie. —Bea-ți ceaiul, Baruch. Se răcește. Bâtrânul răspunse: —Ți-am cerut eu ceai, Efraim? Ți-am cerut să vorbești. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fată n-o să mai fie asemenea dumneavoastră, și nici una nu va mai avea acel arc deasupra ochiului după întoarcerea din vacanță, nici pe ulițele satului, nici în curtea școlii. Melancolie, spunea mama, se numește sentimentul de tristețe prelungită; ea însăși torcea la un astfel de fir ce ducea în întuneric, de data asta nici nu mai vorbea românește, nu mai folosea deloc limba aceea, iar rochiile de vară pe care le purta erau aceleași ca acasă. O înconjura un strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai era și ministru! Finalul ar fi putut foarte bine să aducă o satiră amară pe tema corupției politice, dar piesa era, În esență, o comedie sentimentală. Și le plăcuse - spectatorilor le plăcuse la nebunie. Își arcuiseră spinările colective și torseseră de plăcere, se rostogoliseră și dăduseră din lăbuțe, În timp ce Oscar le gâdila burticile cu spiritul lui facil. Traversase pe jumătate St James’s Square când greutatea propriilor gânduri Îl izbi cu o forță aproape fizică, oprindu-l locului. Dacă Soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plural, ceea ce refuza el să facă. S-ar fi putut bănui că în spatele lui se aflau destui insuburdonați imaginari încât să fromeze, dacă nu o armată, măcar un batalion, pregătiți în orice clipă să alcătuiască acea propoziție scurtă. Cinci cuvinte toarse unul într-altul deveneau unul singur: Noinufacemașaceva. Nici după ce era luat la întrebări nu devenea mai explicit, rămânea la acel „așa ceva“ nedefinit și refuza să identifice cu claritate acel obiect pe care nu voia să-l ia în mână, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și-aștept Doamne să revii focu-n sobă ațipește vântu-afară a tăcut iar în suflet încolțește gândul timpului pierdut tânjesc după primavară să colind câmpul cu flori iarba verde să răsară când se-așterne roua-n zori roata lumii se-nvârtește toarce timpul fantezii har poetul împletește vers în nopțile târzii trece-o clipă alta vine moare dor se naște dor pleacă rău și alt rău vine totul este trecător
Num?r zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83338_a_84663]
-
literalmente, literalmente a mai avut nevoie și de o a doua privire ca să mă recunoască. —Ăăăă, Claire, a zis el tulburat, ăăăă, arăți minunat. I-am aruncat un zâmbet pe care-l voiam misterios, enigmatic și sofisticat. —Mulțumesc, am răspuns torcând ca o pisică. Asta să-ți fie lecție fiindcă m-ai părăsit, ticălosule, m-am gândit în timp ce mă așezam pe scaun, oferindu-i lui James o perspectivă asupra pulpelor mele învăluite în ciorapii transparenți și strălucitori și asupra rochiei scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
film de groază. Exley percheziționează camera lui de hotel și descoperă o legătură de chei - cheile de la un garaj abandonat. Merge acolo și descoperă Iadul. Un copil prototip Împachetat În gheață uscată: brațe de băiat negru, picioare de băiat mexican, tors de băiat chinez cu organe genitale feminine, plus capul lui Wee Willie Wennerholm. De spatele copilului erau cusute aripi tăiate de la păsări. În preajmă toată recuzita aferentă: bobine cu filme de groază, rachete de tenis fără racordaj, diagrame pentru crearea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe Torc peste timp fuioare de lumină din gânduri pasagere și-mi înfășor sufletul în mănunchi de raze imaculat ca florile de crin Privirea ascunsă printre degete caută îndelung o zare deschisă inimii spre liniștea absolută În fiecare dimineață dau mâna cu
Doar promit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83303_a_84628]
-
uite, se lasă mângâiată, ar putea face orice cu ea în acele clipe, numai să-i scoată din cap gândul la grecul care s-a spânzurat. Nu-i prea greu s-o facă să uite, se întinde ca o pisică, toarce, geme, se rostogolește, se zvârcolește, uneori aproape strigă de plăcere și el trebuie s-o domolească. Însă n-o să înțeleagă în ruptul capului cum se împacă sperietura stupidă și credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
obosind diferit, dar nevorbindu-și despre asta, până la orele amiezii, când se odihneau în fața unei căni de ceai din ierburi aromate, povestindu-și la nesfârșit sau citind sau ascultând viscolul urlând în livadă și izbind cu furie hornul sub care torcea egal focul din vatră, dar povestindu-și una alteia mai ales, atât de mult, că vorbele deveneau ele însele ființe, atunci înțelegând cât de important e cuvântul cu care poți alunga absolut orice, până în clipa cînd aprindeau lămpile cu gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am să adorm. Numai rămâi cu mine, te rog.“ A rămas. Stătea lungit pe spate și încerca să distingă lucrurile încăperii în întunericul albăstrui în care motanul Pisistrate s-a foit o vreme înainte de a se încolăci lângă ușă, să toarcă zgomotos. Cu o mână sub cap, cu cealaltă peste umerii Ioanei, ghemuită lângă el, respirând liniștit și tresărind în somn. Nu-i vedea chipul acoperit de pletele castanii mirosind a flori de tei, dar îi vedea amândoi pumnii strânși, aduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de zece zile măcar în turneele pe la prieteni, aștepta cu nerăbdare seara, să-și ungă încheieturile mâinilor și picioarelor cu nămol și să se retragă în camera sa tapisată cu cărți, să citească și să asculte muzică, în timp ce Pisistrate îi toarce la picioare sau într-un fotoliu. Și probabil nimeni nu-i dădea mai multă dreptate decât Andrei Vlădescu, care se bucura că refuză să-și mai vadă curând prietenul cel vechi și important. Sprijinit cu fruntea de geamul uneia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ridicate, scrâșentul frânelor, clopotele tramvaielor, strigătele treptat înmulțite s-au adunat închegate în respirația colosală a orașului care nu mai dormita. Devenise din nou un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să zumzăie, să toarcă, să-și clănțăne roțile zimțate, să-și plimbe benzile rulante, măcinând totul cu indiferență. Îl ura. Îi era drag și necesar, dar îl ura. Oamenii ăștia care treceau grăbiți pe lângă el și unii pe lângă alții, alergând după autobuzele supraaglomerate, priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
autobuzele supraaglomerate, priveau cu ochii goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]