1,372 matches
-
lumea mi-e deschisă, a privi gândești că pot Ca Întreg Aliotmanul să se mpiedice de-un ciot ? O, tu nici visezi, bătrâne, câți În cale mi s-au pus ! ......................................................................... Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag ? Și, purtat de biruință, să mă-mpiedic de-un moșneag ? ! “ -,, De-un moșneag, da, Împărate, căci moșneagul ce privești Nu e om de rând, el este domnul Țării Românești. Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
de un neam și nu se afla cineva care să umble pe pământ, sau să străbată marea, fără să-și înarmeze mâna cu sulița, din pricina luptei neîmpăcate între ei. Toată viața lor o trăiau înarmați și sulița le slujea în loc de toiag și numai în ea le era ajutorul. Se închinau, cum am spus înainte, idolilor și aduceau demonilor jertfe; și totuși cei ce slujeau idolilor n-au putut fi îndreptați prin superstiția idolească. Dar când s-au mutat la învățătura lui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este de dovedit! Dacă n-ar fi fost adevărată învierea, nici n-ar fi putut s-o plăsmuiască. Pe ce s-ar fi întemeiat? Pe talentul lor oratoric? Dar erau niște oameni neînvățați! Pe mulțimea banilor? Dar nu aveau nici toiag, nici încălțăminte. Pe faima neamului? Dar erau oameni de jos și din oameni de jos. Pe măreția locului lor de naștere? Dar erau niște sate neînsemnate. Pe mulțimea numărului lor? Dar nu erau mai mult de unsprezece oameni și aceștia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
premize juste ați scos la suprafață adevărate revelațiuni etnografice. La fel se încondeiau ouăle, cojoacele și păpușile de cârpă; la fel se înfloreau ștergarele, maramele și velințele; la fel cusăturile, covoarele și lăicerele; la fel se încrustau fluierele, cavalele și toiegele; la fel se alcătuiau uneltele rudimentare de muncă, la fel se clădesc casele și se urzesc satele. După conformația craniilor, după avântul tineresc înnăscut al inimilor ce-și începea doina cu „frunză verde”, după marele simțământ al toleranței religioase, după
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai evident semn este deochiul (evil eye), capacitatea de a genera stări neplăcute prin simpla privire. Deși uneori se deghizează În oameni umili, cerșetori chiar, cel mai adesea ținuta lor este una aparte, marcată de Însemne specifice congregației (pelerina, tiara, toiagul, toba, amuletele). Adesea sunt Însoțiți de un animal-emblemă (corbul vrăjitorului divin Odin); c) comunitatea lor poate fi organizată ca o societate secretă, bazată pe rituri de inițiere și consacrare și (În tradițiile europene) pe sacrificii sângeroase ( G. Weckman, 1987, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la un anumit sistem de reprezentări simbolice. Riturile magice presupun transformarea miraculoasă a unor obiecte banale sau a unor cuvinte și acte verbale În instrumente de exercitare a unei anumite puteri. Obiectele și formulele magice pot aparține În exclusivitate magicianului (toiagul fermecat, toba șamanului, oasele vindecătorului, pietrele ghicitorului, precum și formule magice esoterice) sau pot fi date spre folosință pacienților. Actele verbale cel mai des folosite În magie sunt incantațiile, adică „folosirea unor cuvinte, organizate În mod ritmic, despre care se crede
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
albă care Îl Învelea („păioara”) urma să devină o punte pe care el va putea traversa râurile de foc care-l separă de locul de odihnă veșnică. În unele părți ale țării se face o lumânare lungă cât mortul, numită „toiag” sau „stat”, care se Încolăcește În forma unei spirale și care Îi va arăta drumul spre Rai. S.F. Marian (1995, pp. 112-125) menționează și obiceiul de a face „pomul”, adică o creangă de măr sau alt pom roditor, frumos Împodobită
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bine decât în mijlocul tumultului și al veseliei. "Cel zgomotos", cum e numit Dionisos, era însoțit de cortegii de menade (nebune, în greacă) și de satiri care dansau frenetic în sunetul flautului și al tamburinei bătând ritmul cu un tirs, un toiag împodobit cu frunze de viță de vie și de iederă, cu conuri de pin în vârf. În mijlocul acestei cohorte dezlănțuite, Dionisos păstra un calm aproape olimpian 34, în timp ce alături de el mergea o panteră, animalul său favorit. După modelul acestui cortegiu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Civilizația urbană e mult mai avansată decât cea din sate. Restricțiile religioase blocau fantezia artistică. în temple erau totuși figuri de animale, heruvimi etc. Ca îmbrăcăminte purtau o mantie, cingătoare și un fel de bonetă, în picioare sandale. Bărbații aveau toiag, inel cu pecete și femeile voal, inele verigi în nas, cercei, brățări la mâini și la picioare. Viața simplă, hrana sobră, nevariată, era dată de câmpie și vite. Carnea și vinul și peștele constituiau masa de bază. Nemurirea se asigura
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
murit și, pentru că Tamar și-a dorit un moștenitor, s-a deghizat în prostituată, l-a ademenit pe socrul ei. Iuda a răsplătit-o cu un ied, dar Tamar i-a cerut zălog câteva obiecte: inelul cu pecetea, brâul și toiagul, acestea fiind și simbolurile poziției lui sociale. În Facerea / Geneza se spune: Iar el i-a spus: "Îți voi trimite un ied din turma mea". Și ea a zis: "Bine, dar să-mi dai ceva zălog până mi-l vei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
voi trimite un ied din turma mea". Și ea a zis: "Bine, dar să-mi dai ceva zălog până mi-l vei trimite". Răspuns-a Iuda: "Ce zălog să-ți dau?". Și ea a zis: Inelul tău, cingătoarea ta și toiagul ce-l ai în mână". Și el i le-a dat și a intrat la ea și ea a rămas grea. (38: 17, 18). Iuda a aflat că nora s-a desfrânat și a rămas însărcinată în urma desfrânării ei. Respectând
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a aflat că nora s-a desfrânat și a rămas însărcinată în urma desfrânării ei. Respectând legea, a ordonat să fie adusă și să fie pedepsită prin ardere pe rug. Tamar s-a apărat și a adus probele: inelul, cingătoarea și toiagul, ceea ce-l incrimina pe judecător pe Iuda. Deconspirat, Iuda și-a recunoscut obiectele, ea a fost iertată, a rămas în familie și a născut gemenii Fares (străbunicul viitorului rege David) și Zara. Fiicele lui Lot. Patriarhul Avraam a primit poruncă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de respect și prezintă în dar un ibex domesticit. Numele său este scris în fața lui: „Capul Ibșa”. Bastonul îndoit care se vede deasupra coarnelor ibexului este simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și copii. Bărbații poartă arcuri și săgeți, lănci și toiege, în timp ce penultimul bărbat cântă la o liră cu opt coarde. Măgarii duc poveri, între
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
simbolul egiptean tradițional pentru a desemna un principe asiatic sau beduin. Se vede un toiag destul de asemănător în mâna stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și copii. Bărbații poartă arcuri și săgeți, lănci și toiege, în timp ce penultimul bărbat cântă la o liră cu opt coarde. Măgarii duc poveri, între altele burdufuri și o suliță. Capul Ibșa și un bărbat care îl urmează cu o capră sunt cu picioarele goale, probabil în semn de respect, în timp ce
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
verifică cu un instrument dacă zidul este drept este un asiatic pentru că poartă barba caracteristică. Ceilalți doi sclavi sunt și ei foarte probabil asiatici. Tenul lor este mai alb, forma nasului este tipică sau poartă barbă. Supraveghetorii sunt prevăzuți cu toiag sau cu bici. Partea inferioară reprezintă un fel de construcție, mai sofisticată, cu un plan înclinat. Este construită cu piatră șlefuită, cărămidă și probabil un tip special de mortar. Sunt cunoscute cetățile Pitom și Ramses despre care vorbește textul biblic
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și Vechiul afirmă cu tărie că Dumnezeu se face prezent în lumea noastră și că plinătatea vieții este deja oarecum oferită tuturor „pelerinilor” pământului nostru. Dumnezeu nu-i așteaptă pe pelerini la sosire, la poarta veșniciei; el însuși a luat toiagul și desaga de pelerin, străbătând împreună cu noi drumul lung spre cetatea infinitului. Se poate concluziona așadar că acest efort de reflecție teologică, în forma sa definitivă, se așază în perioada postexilică, după pierderea țării, sfârșitul monarhiei și distrugerea templului. Ar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
-n chiotoare...”). Eul liric se complace adesea în ipostaza pastorală, numărându-și zilele ca pe mioare și viețuind în singurătățile crestei, doar cu imaginile de acasă, derulate cândva, în alt anotimp, în preajma femeii iubite și cu dorul secătuitor după copii. Toiagul marchează drumul știut al întoarcerii, al coborârii din veac, iar baciul care „culege steaua” - intrarea în atemporal, descifrând sensurile unei viețuiri ritualice. Poetul născocește doine și rugi, căci despărțit de orice putință a comunicării obișnuite, el își apropie înaltul, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
sau moșieri puteau arăta calea spre țărani. "Cărțile către și pentru popor; un suflet măreț este în căutarea vieții. Genii ascunse așteaptă deșteptarea, ca un izvor care cere lumină. Din acest izvor vor țîșni afară genii ascunse ca lovite de toiagul lui Moise. Acolo se află puterea și viitorul nostru"153. Programul acesta trebuie înțeles ca un apel social propagandistic de a culturaliza țărănimea. Se acorda puțină atenție esteticii, scoțîndu-se în evidență mîndria patriotică și exaltîndu-se trecutul și dragostea pentru țărănime
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cultura viței de vie, precum și cultul și civilizația sa. După multe peregrinări, zeul vinului a ajuns pe pământul grecesc. Dionisos a fost înțeles acolo ca personificare a vegetației de-a lungul anotimpurilor, simbolizată mai ales de tirs, un fel de toiag împodobit cu conuri de brad și cu frunze de viță de vie sau de iederă, plantă ce rămâne verde chiar și atunci când toată natura pare că moare. Reprezentarea ciclului natural a evoluat spre celebrarea vieții fericite și spre consacrarea "veșnicei
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
îndoială secretul vieții. De aceea, atât oamenii liberi cât și sclavii, cetățeni greci sau barbari 18 deopotrivă, mergeau primăvara și toamna la sanctuarul din Eleusis pentru a primi revelația acestor mistere. Candidații la inițiere purtau un bachos, un fel de toiag format din nuiele strânse într-un mănunchi și prinse cu un inel din frunze, ceea ce amintea cu siguranță de tirsul lui Dionisos. Una din ceremoniile Misterelor din Eleusis ilustrează pe deplin simbolistica grâului. În scena "revelației" (în greaca veche epopteia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de câlți de cânepă din care țăranul își face saci pentru cereale. Pe spate, cămașa avea aplicată o cruce, dintrun material negru și în picioare avea sandale. În această ținută simplă și asupra cu crucea în mână și cu un toiag din lemn de corn, Părintele Nil Dorobanțu a cutreierat și a răscolit sate, propovăduind cuvintele dumnezeiești ale Sfintei Scripturi. „Dumnezeu este pretutindenea de față, în ceruri și pe pământ, în adâncuri și în nemărginitul spațiu al Universului.” (Sf. Grigorie de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Marea este o metaforă cu sensuri multiple. Adâncul misterios al mării este un permanent izvor al visului romantic. 5. Aspirațiile luceafărului către lumea pământeană se concretizează prin cele două metamorfozări. Într-o primă ipostază, Luceafărul apare În chip „angelic” iar „toiagul Încununat cu trestii”, este tridentul purtat de zeul mărilor, Neptun. Marea e locul unde Luceafărul ar vrea s-o ducă pe fata de Împărat: „Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe Și toată lumea-n ocean De tine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]