22,705 matches
-
gesturi obișnuite, mărunte, din universul domestic și proximitatea familială. Emil Brumaru ajunge chiar să ridice casnicul la puterea metafizicului, făcând din coada unui motan sau a unui ibric treptele unei filozofii... La Mariana Marin, accentul e pus invers. Pe un ton firesc, semi-colocvial, lipsit ostentativ de "poezie", sunt înșiruite adevărate grozăvii, fapte abominabile, suferințe inimaginabile. Ironia și patetismul, cele două fețe ale medaliei, se susțin și se contrează reciproc, așa cum realitatea și literatura mușcă, fiecare, din teritoriul celeilalte: "Refuz să mai
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
care m-a modificat. M-a eliberat de constrângerile poeziei ce se scria în jur... De frica să nu mă trădez. De precauții defensive. Și desigur de ironia englezească. L.V.Out of Touch e un poem sentimental, oarecum post-Browning ca ton: "iubire/ nu fii singur să nu/ trăim mereu singuri în// călătoria mohorâtă așteaptă-mă:/ lumea aceasta premeditată își/ pierde rapid muchia." Dover Beach e foarte aproape. Dar ceea ce scrii tu e negreșit contemporan. Poemul nu are un aer retro. Cuvintele
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
despre puii de pisică pe care îi aruncați în baltă/ scriu în așa fel încît poezia să fie pusă sub semnul întrebării// scriu și scriu/ ca să-mi distrug posibilitatea de a primi o cunună de lauri" (Mărturie, pp. 184-185). Prin tonul său vag nostalgic, melancolic și prin valoarea pe care o acordă obiectelor care compun universul casnic, cotidian, scrisul lui Petre Stoica seamănă cu cel al prozatorului Daniel Vighi. Aceeași fascinație în fața banalității existenței, același efort al redesenării vieții din perspectiva
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
ordinea apariției în antologie a volumelor nu este una riguros cronologică), poemele lui Petre Stoica demonstrează o impresionantă unitate de viziune și stilistică. Firește, există diferențe specifice de la un volum la altul - tematica se mai schimbă, pe măsura trecerii anilor tonul devine mai ironic și chiar sarcastic -, dar dincolo de acestea se simte un "sound Petre Stoica", perfect recognoscibil de la primul pînă la ultimul volum. Un aspect asupra căruia s-a stăruit mai puțin în comentariile asupra poeziei lui Petre Stoica este
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
neconvențional al ingeniozității construcției efectelor, se vor extazia. Construcția eteroclită care spulberă dintr-o singură mișcare de condei întreaga coerență narativă va fi pentru ei un joint prelung. În ceea ce mă privește, îi reproșez prozatorului insistența pe lumea literară și tonul similisatirei societății postdecembriste care afecteză atmosfera cald-melancolică și plină de umor a rememorării. Altfel, cu sau fără artificiul de final, consider După vânzare o carte cum mai rar se scrie la noi și unul dintre cele mai frumoase romane despre
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
plan simbolic și în unul al sugestei imateriale. Hîrtiei amorfe, perisabile și derizorii, care poartă în propria sa substanță germenele disoluției, îi este preferată acum suprafața perfectă, imaculată și abstractă a pînzei. Materialitatea acesteia dispare în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnica directă a colajului, o impersonalitate rece și nu lipsită de o anume sălbăticie. Expresionismul abstract al acestui nivel, faptul că tonul, suprafața și tușa își sînt
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnica directă a colajului, o impersonalitate rece și nu lipsită de o anume sălbăticie. Expresionismul abstract al acestui nivel, faptul că tonul, suprafața și tușa își sînt suficiente sieși, plasează această componentă a expoziției în zona limbajului pur și viril, sub al cărui impact materia gregară fecundează și aspiră la rezoluția ultimă a formei. Cel de-al treilea nivel, reprezentat printr-o
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
pagina de sine stătătoare de la sfîrșitul cărții cu "Două, trei lucruri ce trebuie știute despre păduri" și cu informația că Andrea De Carlo contribuie la campania Greenpeace Scriitori în folosul pădurilor, drept care volumul a apărut pe hîrtie reciclată. În schimb, tonul sec al unuia ce lasă impresia (nu întotdeuna și certitudinea) că "face pe prostul" izbește de la primele rînduri în romanul Paolei Mastrocola, O barcă în pădure (Una barca nel bosco, Ugo Guanda, Editore, Parma, ajunsă la a șasea ediție în
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
are ochi decat pt el" (Adrian Șchiop, pe bune/pe invers). Uneori includerea fără semnale speciale în text a unor asemenea abrevieri creează rebusuri ad-hoc și produce un contrast, o distonanta voita între intenția practică, presupusa eficacitate a notării și tonul căutat estetic al discursului: "E pdop geamul deschis și curentul cald care-ți intra Ťprietenosť pe sub tricou, șunt pda vocile copiilor care se joacă pana tarziu" (Adrian Șchiop, op. cît.), unde pdop și pda (sublinierile în text îmi aparțin) notează
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
nefaste a votului pe listă a permis, la partide, dispersarea obișnuită a voturilor. Partid univocal, PRM-ul s-a hrănit exclusiv din osânza vadimiană, el rămânând factorul coagulant absolut. E de presupus că dacă, forțat de împrejurări, își va reduce tonul și va dilua mesajul politic agresiv de până acum, impactul partidului va descrește simțitor. Mulți dintre cei care-au votat pentru PRM visau la o România evoluând în arena circului, cu Vadim pe post de magician plesnind din bici și
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
votat pentru PRM visau la o România evoluând în arena circului, cu Vadim pe post de magician plesnind din bici și cu partidul în rolul trăpașilor înzorzonați și înzurgălăiați. Că Vadim își face o socoteală greșită imaginându-și că, schimbând tonul, îi va convinge pe români să-i voteze partidul, se va convinge cât de curând. Nu e suficient să ții un talk-show zilnic, turnând cu tolcerul în capul românilor doctrina european-naționalistă spre care se îndreaptă, pare-se, partidul. Mesajele trebuie
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
propriu-zis de joc, așa cum făceau trupele ambulante în piețele publice. Și peste tot, numai obiecte. O lumină firavă pătrunde de sus, pieziș, printr-o ferăstruică mică, ca de chilie, scobită pe peretele din lemn, din spate. Lemnul acesta încălzește atmosfera, tonurile, orice fel de asprimi. De undeva de jos, dintr-o laterală, printr-o despicătură arcuită, dintr-o baie de lumină ireală urcă cineva. Mahmur, bolovănos, Svetlovidov. În costumul Oracolului din Iliada se plimbă prin teatrul gol și întunecat. Reprezentația s-
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
instrument de "paradă", cale de-a specula emoțiile și de-a forma sensibilități care, întotdeauna, sînt mai greu părăsite decît recile idei. E, în parte, explicația găsită pentru longevitatea, în lumea postrevoluționară, a unor "slăbiciuni" pentru fostele mecanisme de propagandă. Tonul "relatărilor" e, și el, cîteodată aproape duios (ca în capitolul despre mărirea și mizeria Luciei Demetrius), de fapt fin ironic, de un umor măsurat și sec. Părînd că doar consemnează, fără a cîntări, fiecare "secțiune" își impune judecățile de valoare
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
să spună, adoptând un stil colocvial deopotrivă brutal și rafinat, implicându-l pe cititor, fără a friza spectaculosul ieftin și fiind foarte expresiv ca povestitor. Remarcabilă este și analiza concisă, pătrunzătoare și judecata de valoare, fără a se risca un ton sau o formulare patetică, doar din dorința de a convinge. În interiorul acestui teatru de voci, de tonuri, de ticuri golănești, de inflexiuni care transmit raporturile dintre personaje, își fac pe rând o detaliată descriere bărbatul de vârstă medie, șomer cu
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
spectaculosul ieftin și fiind foarte expresiv ca povestitor. Remarcabilă este și analiza concisă, pătrunzătoare și judecata de valoare, fără a se risca un ton sau o formulare patetică, doar din dorința de a convinge. În interiorul acestui teatru de voci, de tonuri, de ticuri golănești, de inflexiuni care transmit raporturile dintre personaje, își fac pe rând o detaliată descriere bărbatul de vârstă medie, șomer cu intermitențe, în cartea de muncă, un intelectual "de mucava"; cu înțelepciunea de țărancă transplantată la oraș, apare
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
pe tipare deja existente: alături de exclamații familiare (ei, aș!, sanchi! aiurea!) și de expresii figurate argotice (las-o jos că măcăne! ), poate fi amintită formula ironică "uite-așa o barbă-avea, și-uite-așa și-o pieptăna", în care apar imperfectul narativ și tonul de basm. Enunțul publicitar a intrat în acest tipar, căruia i-a adăugat exotismul situației și al lexicului: marmota și staniolul au puține în comun cu universul tradițional al poveștilor autohtone, dar tocmai de aceea alăturarea lor într-o replică
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
artistic. Spun comună pentru că, în ciuda complexității, nu ne mai e străină problematica feminității și a scriiturii asumat feminine. Nu substanța conflictului de gen mai face azi diferența, ci stilul, compoziția, construcția. Or, Ștefania Mihalache abdică din primele pagini pe un ton cam teribilist: "Scriu o carte despre mine și despre spațiile din mine și din afara mea, iar eu sunt evident un hățiș pentru că încerc să fiu o conștiință feminină în spațiu și să umplu sau să golesc câteva locuri comune. Deja
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
sa, "scriitorul" apasă pe un buton care declanșează urgia: - Lasă dracu' chestia aia, eu îți vorbesc de o dramă și tu coci cartofi... - Dramă? Ai zis dramă? Atunci să-ți spun eu care e tragedia adevărată, răbufni Ella cu un ton pe care nu-l mai avusese din tinerețe. Sîntem aproape faliți. - Ce tot vorbești? - Faliți, cum ai auzit. Am vîndut ce am putut, casa de vacanță din Pocono, am anulat două cărți de credit, vacanțele. Tot ce am putut reduce
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
cu verdicte de felul acesta). Pe lângă Underworld al lui Don De Lillo și Infinite Jest al lui David Foster Wallace, romanul lui Franzen colorează violent scena literară americană a ultimilor ani, reconfirmând calitățile prozatorilor de peste ocean, care au dat mereu tonul. Cariera Corecțiilor e o poveste în sine, dincolo de simpla receptare critică (extrem de favorabilă): romanul a luat National Book Award în 2001 și, concomitent, a fost nominalizat pentru Oprah's Book Club, competiție cvasi-mondenă în care autorul câștigător urma să fie
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
nici întunericul. Vântul/ îi izbește gonindu-i fără noimă. Ei țin în mână/ o torță înghețată. Sunt orbi/ deodată, somnolenți, aleargă spre un zid uriaș,/ fără nici o poartă în el./ Și noi fascinați/ îi urmăm"(Ca o iarbă de mare). Tonul elegiac măsoară tristețile eului în iarna interioară, când însuși soarele îngheață, e reversul clipelor de jubilație ale iluminării. într-o lume/ societate decăzută, imaginile vituperează: "Ca și cum ar fi/ o noapte/ și ca și cum noaptea ar fi de fapt/ gura închisă a
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
o mai largă perspectivă decât a companionilor. Criticul ar nota o egalitate a rostirii, de la tom la tom și din temă în temă, în contrapunere cu o etajată plajă de simboluri, cu varietatea discursului, cu energia retoricii. Libera circulație între tonul aulic și cel direct, familiar poate fi și unicul filon spre festinul postmodernismului, cu textualism sau ba. Critica, și mai cu seamă aceea practicată de poeți a salutat cu vigoare apariția fiecăruia dintre cele opt volume de versuri apărute ale
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
Nimic din ceea ce se întîmplă în jur nu îi este străin Verei Călin. Atentatele din Israel și evoluția tratativelor de pace din Orientul Mijlociu, alegerile din Statele Unite ale Americii, scandalul relației nepotrivite dintre fostul președinte Bill Clinton și stagiara Monica Lewinsky, tonul și temele dezbaterilor politice din România. Scriitorarea face planuri de călătorie în Europa și în Israel și urmează chiar un curs de limba spaniolă, pentru a putea avea un acces nemediat la una dintre marile literaturi ale lumii. Vera Călin
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
vreme în vreme. Primului volum, apărut în 2000, la Univers, îi urmează "dipticul" de la Polirom, în 2002 și în 2004. Însemnările cele mai recente, "legate" într-o carte anul trecut, sînt alese din impresiile perioadei 1990-1996, cu "planetele" ei schimbătoare. Tonul lor este acela de scrisoare pe care tot amîni să o trimiți, fiindcă știi prea bine că n-are cum, oricît te-ai grăbi, să mai ajungă la timp. Aproape de capătul cărții, ca posibilă "fantă" spre tălmăcirea imaginilor din care
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
încearcă să explice sau să amestece psihologia sau psihanaliza cu numerele de vodevil. O alegere deja postmodernă, care lasă la latitudinea spectatorului elucidarea: existența lui Joe poate să însemne ceva sau să nu însemne nimic. Miza filmului este contrastul dintre tonul sumbru, realist - fatalist, al relatării și decorurile fulminante, dansul fervent, neonul abundent. Presupunând că Walter Pater avea dreptate afirmând că orice artă aspiră la condiția muzicii, atunci All That Jazz e o sinteză în care o poveste e transfigurată prin
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
aspiră la condiția muzicii, atunci All That Jazz e o sinteză în care o poveste e transfigurată prin muzică. Personajele flirtează cu moartea și nemurirea simultan, totodată schimbând măști cu o viteză deconcertantă. Chiar și scenariul suferă de hiperactivitate, în ton cu dialogul rapid tipic Broadway-ului. Pentru cunoscătorii genului, filmul va părea o imitație prea fidelă în sensul că dă senzația de pastișă ironică. Coloana sonoră e un amalgam incredibil de genuri - s-a afirmat deja că probabil singurul care lipsește
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]