1,542 matches
-
populație care utilizează echipamentele și instalațiile menționate. Articolul 43 În scenariile din evaluările de securitate radiologică în care se analizează posibilitatea eliberării de sub regimul de autorizare a echipamentelor și instalațiilor refolosibile de la mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și/sau toriu, în vederea utilizării nerestricționate a acestora în activități în care nu sunt implicate surse de radiații ionizante, trebuie investigate, după caz, următoarele căi relevante de expunere: a) expunerea datorată iradierii externe generate de radiațiile gama și beta emise de materialul din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180362_a_181691]
-
pulberilor neaderente care conțin emițători alfa cu viață lungă; ... c) expunerea datorată redistribuirii în interiorul construcțiilor a contaminării radioactive nefixate de pe suprafețele echipamentului sau instalației. ... Articolul 44 (1) Echipamentele și instalațiile refolosibile de la mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și/sau toriu pot fi eliberate de sub regimul de autorizare, pentru uz general, nerestricționat, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii: ... a) echipamentele și instalațiile refolosibile vor fi curățate complet de orice urme de rocă reziduală, minereu sau concentrate de uraniu, inclusiv totalitatea punctelor greu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180362_a_181691]
-
după caz, conform prevederilor art. 1-5 sau, dacă nu îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 1-5, se vor depozita final într-un amplasament autorizat de Autoritate pentru dispunerea deșeurilor radioactive solide provenite de la mineritul și prepararea minereurilor de uraniu și/sau toriu. ... -----------
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180362_a_181691]
-
a plutoniului și echipamente special concepute sau pregătite în acest scop, după cum urmează: a. Sisteme de conversie a azotatului de plutoniu în oxid de plutoniu; b. Sisteme de producție a plutoniului metal; 0C MATERIALE 0C001 "Uraniu natural", "uraniu sărăcit" sau toriu sub formă de metal, aliaj, compus chimic sau concentrat și orice alte materiale care conțin una sau mai multe din aceste materiale menționate. Notă: 0C001 nu supune controlului: a. Cantități de 4 g sau mai putin de "uraniu natural" sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
detecție; b. "Uraniu sărăcit" special fabricat pentru următoarele aplicații nenucleare civile: 1. Blindaj (protecție); 2. Ambalaj; 3. Lest cu o masă sub 100 kg; 4. Contragreutăți cu o masă sub 100 kg; c. Aliaje cu un conținut maxim de 5% toriu; d. Produse ceramice care conțin toriu, fabricate pentru utilizări nenucleare. 0C002 "Materiale fisionabile speciale" Notă: 0C002 nu supune controlului cantități de 4 "grame efective" sau mai putin, dacă acestea sunt conținute într-un instrument de detecție. 0C003 Deuteriu, apa grea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
pentru următoarele aplicații nenucleare civile: 1. Blindaj (protecție); 2. Ambalaj; 3. Lest cu o masă sub 100 kg; 4. Contragreutăți cu o masă sub 100 kg; c. Aliaje cu un conținut maxim de 5% toriu; d. Produse ceramice care conțin toriu, fabricate pentru utilizări nenucleare. 0C002 "Materiale fisionabile speciale" Notă: 0C002 nu supune controlului cantități de 4 "grame efective" sau mai putin, dacă acestea sunt conținute într-un instrument de detecție. 0C003 Deuteriu, apa grea (oxid de deuteriu) și alți compuși
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
a plutoniului și echipamente special concepute sau pregătite în acest scop, după cum urmează: a. Sisteme de conversie a azotatului de plutoniu în oxid de plutoniu; b. Sisteme de producție a plutoniului metal. 0C MATERIALE 0C001 "Uraniu natural", "uraniu sărăcit" sau toriu sub formă de metal, aliaj, compus chimic sau concentrat și orice alte materiale care conțin una sau mai multe din aceste materiale menționate. Notă: 0C001 nu supune controlului: a. Cantități de 4 g sau mai putin de "uraniu natural" sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
detecție; b. "Uraniu sărăcit" special fabricat pentru următoarele aplicații nenucleare civile: 1. Blindaj (protecție); 2. Ambalaj; 3. Lest cu o masă sub 100 kg; 4. Contragreutăți cu o masă sub 100 kg; c. Aliaje cu un conținut maxim de 5% toriu; d. Produse ceramice care conțin toriu, fabricate pentru utilizări nenucleare. 0C002 "Materiale fisionabile speciale", după cum urmează: a. Plutoniu separat; b. Uraniu îmbogățit în izotopi 233 sau 235 la pește 20%. Notă: 0C002 nu supune controlului cantități de 4 "grame efective
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
pentru următoarele aplicații nenucleare civile: 1. Blindaj (protecție); 2. Ambalaj; 3. Lest cu o masă sub 100 kg; 4. Contragreutăți cu o masă sub 100 kg; c. Aliaje cu un conținut maxim de 5% toriu; d. Produse ceramice care conțin toriu, fabricate pentru utilizări nenucleare. 0C002 "Materiale fisionabile speciale", după cum urmează: a. Plutoniu separat; b. Uraniu îmbogățit în izotopi 233 sau 235 la pește 20%. Notă: 0C002 nu supune controlului cantități de 4 "grame efective" sau mai putin, dacă acestea sunt
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
cele mai importante surse de ceriu. Ceriul este cel mai des obținut printr-un proces de schimbare de ioni, ce folosește nisipuri de monazita drept sursă de ceriu. Din cantități importante de monazita, alanita, și bastnasita se vor obține ceriu, toriu, și alte pământuri rare pentru mulți ani de acum înainte. Ceriul are două stări de oxidare cu largă răspândire: +3 si +4. Cel mai întâlnit compus al ceriului este oxidul de ceriu (IV) (CeO), care este folosit drept "fardul bijutierului
Ceriu () [Corola-website/Science/305266_a_306595]
-
considerabile de ceriu au murit datorită accidentelor cardiovasculare. Oxidul de ceriu(IV) este un agent puternic oxidant, la temperaturi înalte și va reacționa cu materiale organice combustibile. Ceriul nu este radioactiv, dar ceriul comercial impurificat poate conține mici cantități de toriu, care este radioactiv. Ceriul nu servește nici o funcție biologică cunoscută.
Ceriu () [Corola-website/Science/305266_a_306595]
-
Articolul I Normele de securitate radiologică privind dezafectarea instalațiilor de minerit și/sau de preparare a minereurilor de uraniu și/sau toriu - Criterii de eliberare de sub regimul de autorizare al Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare pentru utilizarea în alte scopuri a clădirilor, materialelor, instalațiilor, haldelor și terenurilor contaminate de activitățile de minerit și/sau de preparare a minereurilor de uraniu și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/160956_a_162285]
-
de eliberare de sub regimul de autorizare al Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare pentru utilizarea în alte scopuri a clădirilor, materialelor, instalațiilor, haldelor și terenurilor contaminate de activitățile de minerit și/sau de preparare a minereurilor de uraniu și/sau toriu, aprobate prin Ordinul președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare nr. 207/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 24 decembrie 2003, se modifică după cum urmează: - La articolul 28, litera e) va avea următorul cuprins
EUR-Lex () [Corola-website/Law/160956_a_162285]
-
se cunosc aplicații industriale ale actiniului. După extracția poloniului și al radiului, în reziduurile de pechblendă se observa un material activ, care putea fi îndepărtat cu ajutorul pământurilor rare. Colaboratorul soților Curie, André-Louis Debierne, a descoperit că materialul activ consta în toriu și cantități minuscule a unei noi substanțe radioactive. Acest preparat era de 100.000 de ori mai activ ca uraniul, ceea ce-l făcuse să creadă că descoperise un nou element radioactiv. Acesta a observat că structura lui era similară titanului
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
minuscule a unei noi substanțe radioactive. Acest preparat era de 100.000 de ori mai activ ca uraniul, ceea ce-l făcuse să creadă că descoperise un nou element radioactiv. Acesta a observat că structura lui era similară titanului (1899). sau toriului (1900). Deși nu a reușit separarea lui din toriu, Debierne l-a numit "actiniu". Acest lucru a fost complicat de tentativa lui de enunțare a unei teorii de radioactivitate, conform căreia aceasta este prezentă datorită actiniului. În 1902, Friedrich Otto
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
de 100.000 de ori mai activ ca uraniul, ceea ce-l făcuse să creadă că descoperise un nou element radioactiv. Acesta a observat că structura lui era similară titanului (1899). sau toriului (1900). Deși nu a reușit separarea lui din toriu, Debierne l-a numit "actiniu". Acest lucru a fost complicat de tentativa lui de enunțare a unei teorii de radioactivitate, conform căreia aceasta este prezentă datorită actiniului. În 1902, Friedrich Otto Giesel publică un raport despre o substanță activă, obținută
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
considera că emisia din substanța sa era foarte diferită de cea a radiului. El a găsit următoarele diferențe: "Emisia se transforma (aproximativ) într-o radiație...Noile raze o să le numesc pe scurt Raze-E". Deoarece emaniul nu a fost separat de toriu, Giesel concluzionează că substanța descoperită de el nu putea fi identică cu actiniul. Ulterior, Debierne afirmă că proprietățile sale chimice aveau o emisie similară cu cea a emaniului. După multe controverse s-a ajuns la un acord în privința denumirii substanței
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
este de 1050°C (sau in celelalte scări de temperatură 1922°F, respectiv 1323 K). Punctul de fierbere al acestui metal este de 3300 °C (sau 3471 K, respectiv 5788°F). Datorită timpului de înjumătățire a emisiilor actiniului și al toriului, în general nu este posibilă determinarea constantei de difuzie prin metodele folosite pentru emisiile radiului. Totuși, valoarea lui D poate fi măsurată prin următorul procedeu care permite obținerea unor rezultate optime. O placă C acoperită cu hidroxid de toriu este
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
al toriului, în general nu este posibilă determinarea constantei de difuzie prin metodele folosite pentru emisiile radiului. Totuși, valoarea lui D poate fi măsurată prin următorul procedeu care permite obținerea unor rezultate optime. O placă C acoperită cu hidroxid de toriu este plasată orizontal lângă baza unui cilindru de alamă P. Emisia toriului difuzează ascendent în cilindru. O stare de echilibru este atinsă atunci când rata creșterii numărului atomilor din emisie raportat la unitatea de volum al difuziei ascendente este egalată de
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
metodele folosite pentru emisiile radiului. Totuși, valoarea lui D poate fi măsurată prin următorul procedeu care permite obținerea unor rezultate optime. O placă C acoperită cu hidroxid de toriu este plasată orizontal lângă baza unui cilindru de alamă P. Emisia toriului difuzează ascendent în cilindru. O stare de echilibru este atinsă atunci când rata creșterii numărului atomilor din emisie raportat la unitatea de volum al difuziei ascendente este egalată de rata scăderii datorită transformării emisiei. Dacă "N" este numărul de atomi ai
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
de volum al difuziei ascendente este egalată de rata scăderii datorită transformării emisiei. Dacă "N" este numărul de atomi ai emisiei raportat la unitatea de volum, presupusă a fi uniformă, de-a lungul secțiunii transversale, la o distanță "x" față de toriu, avem relația: unde: λ este constanta emisiei radioactive Difuzia emisiilor actiniului în aer au fost măsurate de Debierne, Russ și Bruhat.. Montajul experimental folosit de către Debierne măsura emisia provenită din preparatul actinic prin două plăci paralele, așezate vertical și apropiate
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
prin procesul de hidroliză. Compușii respectivi sunt obținuți conform reacțiilor: Actinidele reprezintă seria chimică, constituită din 15 elemente chimice, care începe cu actiniul (Z=89) și se termină cu lawrenciul (Z=103). Primele 4 actinide sunt întâlnite în natură (actiniul, toriul, protactiniul și uraniul), fiind ușor detectabile în sol. Neptuniul și restul actinidelor sunt considerate a fi sintetizabile pe cale artificială, datorită concentrației foarte mici ale acestora în scoarța Pământului. Actiniul este primul element din seria actinidelor, denumind gruparea după numele său
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
de izotopi ai oxigenului. Compatriotul său, James Chadwick (1891 - 1974), în 1932, prin bombardarea nucleelor de beriliu cu helioni, obține nuclee de carbon și neutroni. În 1938, chimistul german Otto Hahn (1879 - 1968) reușește fisiunea nucleară a uraniului și a toriului.
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
fost descoperit de Marguerite Perey în Franța (de unde elementul își și ia numele) în 1939. A fost ultimul descoperit în natură, si nu prin sinteză. În afara laboratorului, franciul e extrem de rar, cantități infime găsindu-se în minereurile de uraniu și toriu, unde izotopul franciu-223 se formează și dezintegrează continuu. În jur de 20-30 g există la orice moment dat în scoarță terestră; ceilalți izotopi (cu exceptia franciului-221) sunt pur sintetici. Cea mai mare cantitate produsă vreodată în laborator a fost o grupare
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
a fi nevoie de alt metal alcalin, lucru ce face posibile alte metode de separare. Aproape toate sărurile franciului sunt solubile în apă. Fr este rezultatul dezintegrării alfa ai Ac și este întâlnit în canități minuscule în mineralele uraniului și toriului. Într-o mostră de uraniu se estimează a fi 1 atom de franciu la fiecare 1 × 10 atomi de uraniu. De asemenea, scoarță terestră ar conține cel mult 30 g de franciu. Din cauza instabilității și rarității sale, nu există aplicații
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]