2,344 matches
-
cifra oficială de participare la alegerile pentru Sovietul Suprem al URSS a fost de 99,99%, iar candidații aprobați oficial au primit 99,94% din voturi (White, Rose și McAllister, 1997: tabelul 1.3). În Europa secolului al XX-lea, totalitarismul a atins punctul său maxim în Germania nazistă și în Uniunea Sovietică stalinistă (cf. Conquest, 1990; Kershaw și Lewin, 1997). Al doilea război mondial a dus la căderea Germaniei hitleriste, dar trupele sovietice au dus totalitarismul stalinist spre vest, pînă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
secolului al XX-lea, totalitarismul a atins punctul său maxim în Germania nazistă și în Uniunea Sovietică stalinistă (cf. Conquest, 1990; Kershaw și Lewin, 1997). Al doilea război mondial a dus la căderea Germaniei hitleriste, dar trupele sovietice au dus totalitarismul stalinist spre vest, pînă la Praga. Regimurile comuniste din Europa Centrală și de Est erau responsabile în fața unui regim străin. Prim-miniștrii puteau fi schimbați prin ordin de la Moscova, iar voința Uniunii Sovietice era impusă prin amenințarea cu folosirea trupelor
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
van de Walle, 1997: cap. 2; Eisenstadt, 1972). Interesul elitei politice este de a împiedica pe unul dintre ai lor să cîștige puterea arbitrară în defavoarea celorlalți, după cum o ilustrează campania de destalinizare în cadrul Partidului Comunist. Un regim dictatorial diferă de totalitarism prin aceea că nu are un plan grandios de a transforma societatea; încearcă mai mult să o exploateze decît să o schimbe. Nici unul, nici celălalt nu au respect pentru supremația legii, dar în timp ce deciziile unui dictator vor fi mai degrabă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Est, apărînd noi regimuri. Dar nu există garanția că democrația va fi produsul final. Un regim nou poate promova democrația sau o poate respinge. După cel de-al doilea război mondial, Republica Federală Germania a demonstrat că o țară sub totalitarism nazist poate deveni brusc o democrație, în timp ce Republica Democrată Germană a trecut de la nazism la un regim stalinist. Cu cît regimul vechi este mai nepopular și mai represiv, cu atît este mai ușor pentru noul regim să cîștige sprijin prin
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
decît "puterea celor fără putere". Răbdarea și nu protestul era de obicei răspunsul oponenților față de conducerea comunistă (Rose, 1997a; Scott, 1990). Oamenii nu manifestau o opoziție deschisă pentru că aceasta nu servea nici unui scop practic, dar mulți erau anticomuniști în intimitate. Totalitarismul sovietic a încurajat dubla personalitate, "două persoane în același trup", cu "două fețe, cea ascunsă și cea vizibilă" (Dudințev, citat în White, 1979: 111; vezi de asemenea Shlapentokh, 1989). Persoana vizibilă se conforma la tot ceea ce doreau autoritățile; persoana ascunsă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a apărut cu aproape două secole înaintea sufragiului universal. În cazul în care democratizarea apare prin evoluție și nu prin revoluție, tranziția e ușoară. Germania și Austria ilustrează de asemenea importanța unei moșteniri oligarhice care să faciliteze democratizarea, pentru că înainte de totalitarism, în anii 1930, ambele țări au avut o tradi-ție de generații a supremației legii. Instituțiile societății civile, cum ar fi sindicatele, au fost recunoscute din punct de vedere legal. Alegerile libere datează de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și au
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
1946, războiul civil a reînceput, iar victoria forțelor de centru-stînga în alegerile din 1965 a fost urmată de puciul coloneilor, în 1967. Regimul democratic actual din Grecia datează de la răsturnarea regimului militar, în 1974. Transformare din ruine: moștenirea "grea" a totalitarismului Un regim post-comunist este o reacție la regimul anterior; în Europa Centrală și de Est, reacția a produs cererea de democratizare. Totuși, moștenirea vechiului regim face acest lucru greu de realizat. Acolo unde instituțiile de bază ale democrației sînt absente
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Huntington, 1965; Dallago ș.a., 1992), teoreticienii convergenței au ales elementele comune celor două tipuri de societate. Într-un volum sub-intitulat Viața de zi cu zi într-o societate totalitară, Inkeles și Bauer (1961: 383 ș.u.) scriau: "Elementele distincte ale totalitarismului sovietic ne-au atras atît de mult atenția pînă acum, încît am pierdut noțiunea unui fapt la fel de fundamental. Substratul pe care sînt construite elementele sovietice distincte este de fapt o ordine industrială la scară mare care are multe ele-mente comune
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și în poetica lui Mallarmé. Legată indisolubil de tendința evidentă de radicalizare și estetizare a ideii de literatură, este definirea sa ca artă literară Artă literară are acum obiective pur artistice, finalități specific estetice (Stendhal, Balzac) sau ajunge până la exclusivism, totalitarism artistic, arta literară în forma pură (Flaubert, Mallarmé, Walter Pater, Oscar Wilde). Arta literară este prin definiție artă a cuvântului, mijloc de expresie care o individualizează în sistemul general al artelor. Asimilarea specificului literar cu limbajul literar duce la definirea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
multe tipuri de discursuri: politic, jurnalistic, publicitar, educațional. Analizarea universului de discurs în cadrul a două tipuri de societăți, totalitare și democratice, ilustrează modalitatea în care interferența tipurilor de discurs aflate în spațiul public poate fi pusă în slujba influenței ilegitime. Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparține în mod absolut unui grup de persoane, organizate de obicei sub forma unui partid politic, și în care opoziția este nu doar anihilată, ci chiar exterminată. În societățile de tip totalitar (de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
idei antidemocratice" (p. 72). În locul democrației și raționalității, extremiștii de dreapta își doreau ardent, in corpore, statul totalitar ca matrice politică pentru crearea "omului nou". Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici români pentru totalitarismul naționalist, de factură fascistă și/sau nazistă, sau chiar și bolșevică. Din pletora de citate în care este evidentă venerația politică nestăvilită manifestată față de totalitarism, unul singur îl vom reproduce cu titlu de ilustrativ pentru o întreagă literatură publicistică. Vasile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici români pentru totalitarismul naționalist, de factură fascistă și/sau nazistă, sau chiar și bolșevică. Din pletora de citate în care este evidentă venerația politică nestăvilită manifestată față de totalitarism, unul singur îl vom reproduce cu titlu de ilustrativ pentru o întreagă literatură publicistică. Vasile Marin, care alături de Ion Moța s-a jertfit pe frontul spaniol în numele fascismului, motiv pentru care a fost canonizat post-mortem de congenerii săi legionari, afirma
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
scris o carte minată de contradicții și argumentări ridicole, ce nu poate servi decât ca o superfluă "doctrină pentru bătăuși" (p. 9). În pofida contraponderii reprezentate de opțiunile pro-occidentaliste, extrema dreapta a înclinat decisiv balanța eșichierului politic în favoarea sa. Opțiunile pentru totalitarism în detrimentul democrației, pentru colectivismul organicist în dauna individualismului civic, alegerea misticismului fanatic împotriva sobrietății raționale și pentru răsăritul ortodox în defavoarea occidentului secular au fost alegerile care au îmboldit glisarea societății românești înspre epoca dictaturilor, a cărei uvertură politică a fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
A urmat scurtul, dar tragicul prin anvergura pierderilor umane provocate de cel de-al Doilea Război Mondial act al dictaturii militare a lui Ion Antonescu. Aceste efemere experimente autoritare care au testat empiric conceptul politicii dictatoriale au fost înlocuite cu totalitarismul comunist care a durat jumătate de secol. Într-un seducător limbaj metaforic, care avea și funcția de a obscura violența discursivă în spatele esteticii stilistice, O. Goga asemuiește agitația naționalistă făcută de generația extremistă a interbelicului românesc cu "mustul care fierbe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Conștiința explicită a crizei totale a societății românești (politică, economică, culturală, morală etc.) s-a configurat sub imperiul a două idei forte, luate drept principii-călăuză ale postdecembrismului românesc: i) necesitatea tranziției de la societatea închisă la societatea deschisă (Popper, 2005), de la totalitarism la democrație, de la economia planificată la economia de piață etc., realizată prin intermediul ii) reformei sistemice. Ideile care reclamau necesitatea tranziției și imperativul reformei s-au răsfrânt, desigur, și în educația de stat, care în jumătatea de secol de socialism a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
integrare în structurile europene, națiunea a încetat să mai fie ideea motor a conștiinței istorice românești. În locul ideii naționale, democrația liberală a fost instalată ca principiu evaluativ în privința trecutului românesc. Noul binom evaluativ, aplicat maniheistic, devine democrație/ liberalism vs. dictatură/totalitarism. Pe acest fundal dominat de ideea de democrație liberală și a celei de societate deschisă, se precizează tot mai clar "cultul societății civile", însoțit de credința cvasi-mesianică în puterea izbăvitoare a societății civile de a împlini destinul liberal și vocația
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a întregii ordini discursive articulată în cadrul acesteia și instalarea "regimului de adevăr" anticomunist în care meta-narativa comunismului ca ilegitim și criminal exercită hegemonie interpretativă asupra trecutului comunist (Foucault, 1980). Intenția simbolică urmărită de Raport este de a marca cezura dintre totalitarism și democrație prin denunțarea trecutului stalinist. Problema este că realizează acest lucru într-o manieră tipic stalinistă. Una dintre cele mai recognoscibile semne distinctive ale fostelor regimuri totalitare comuniste a fost meticulozitatea cu care au creat narative istorice oficiale despre
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
evoluția opiniei publice cu privire la oportunitatea răsturnării regimului comunist. Dacă în anii ce au urmat Revoluției din decembrie 1989, majoritatea populației interpreta răsturnarea vechiului regim ca un eveniment benefic pentru societatea românească, în 2009 (la douăzeci de ani după ieșirea din totalitarism), tendința s-a inversat. Procentul celor ce cred în oportunitatea istorică a Revoluției a scăzut dramatic (de la 62 la sută în 1997 la 40 la sută în 2009). Balanța opinională dintre oportunitatea și inoportunitatea schimbării de regim s-a echilibrat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
evident comuniste. În compensație, etnicitatea a fost complet reabilitată pe fondul resurgenței pasiunilor etnice în politica românească imediat postdecembristă. Gestiunea politică a trecutului se face în termeni similari gestiunii național-comuniste. Memoria postcomunistă, articulată în prima fază a tranziției românești de la totalitarism înspre democrația de tip liberal stă sub semnul rezidualității și inerției; vii) prefaceri semnificative în modul de raportare la trecut pot fi decelate ca producându-se după anul 2000, ca efect al temperării pasiunilor etnice, al "reformei comprehensive" a învățământului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
marxist, supranumit "științific", trecând prin cel "revizionist" al lui Bernstein și ajungând până la social-democrația contemporană, acest corpus de idei a cunoscut și derapaje condamnabile din punct de vedere moral și politic, fiind suficient să ne gândim la fenomenul concentraționar asociat totalitarismului propriu comunismului de tip sovietic. Din punctul meu de vedere, la apariția acestor derapaje, vizibile încă în lumea contemporană, a contribuit și un anumit tip de exaltare epistemologică, dată de încrederea totală în progresul umanității pe baza cunoașterii legilor de
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
încercarea de a-și reprezenta înțelesul realității sociale. Nu am în vedere, în acest sens, înțelegerea ideologiei în maniera unei "gândiri totale" care impune indivizilor un unic înțeles al realității sociale chiar și când, precum în cazurile ideologiilor particulare ale totalitarismului, acest lucru s-a încercat în istoria secolului al XX-lea, s-a ajuns la un eșec social, politic și uman. Dată fiind însă existența unui punct de intersecție între credințele individuale, subiective, și cele împărtășite în plan social, intersubiective
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
pozitivă, libertate negativă, individualism, egalitarism, universalism, meliorism, conservatorism, supoziții cognitive, nominalism, empirism, constructe mintale, inginerie socială, cunoaștere practică, cunoaștere tehnică, supoziții ontologice, supoziții morale, socialism, socialism utopic, socialism marxist, lupta de clasă, relații de clasă, dictatura proletariatului, comunism, creștin-democrație, autoritarism, totalitarism, autoritate, putere politică, ideologie fascistă, ideologie nazistă, ideologie comunistă, feminism, ecologism. > Autori: Eynedi Zsolt, Giovanni Sartori, Raymond Polin, Jacqueline Russ, Terrence Ball, Richard Dagger, Petre Andrei, Carl Friedrich, Friedrich von Hayek, Heinz Eulau, Samuel Eldersweld, Morris Janowitz, Robert Dahl, Hahhah
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ideologia democratică, ale cărei coordonate au fost tratate în capitolul anterior. Opțiunile pe care le avem la îndemânsă sunt, așa cum arată politologul italian, multiple. Astfel, putem vorbi, ca fiind opuse ale democrației, despre tiranie, despotism, autocrație, absolutism, dictatură, autoritarism și totalitarism 5. Reținem însă, din această enumerare, doar doi termeni, aflați într-o legătură directă cu tipurile de regim politic care s-au perindat pe scena istoriei în secolul al XX-lea: este vorba despre autoritarism și totalitarism. Ambele concepte au
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
dictatură, autoritarism și totalitarism 5. Reținem însă, din această enumerare, doar doi termeni, aflați într-o legătură directă cu tipurile de regim politic care s-au perindat pe scena istoriei în secolul al XX-lea: este vorba despre autoritarism și totalitarism. Ambele concepte au apărut, în analizele de știință și teorie politică, după primul război mondial, astfel încât se consideră că acestea denotă fenomene specifice epocii contemporane. Autoritarismul este un concept derivat din termenul de autoritate, coniderat a fi un corelat al
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
regimul politic totalitar impuse de nazismul german (instaurat de Adolf Hitler), pe de altă parte. Consider că, odată operată această distincție, elementul cheia, cel care poate da seama atât de structura ideologică a fascismului italian, cât și de aceea a totalitarismului nazist și comunist este modalitatea în care e înțeleasă, în fiecare dintre aceste cazuri, problema libertății. În cazul fascismului, viața individului este subsumată statului și, ca atare, împlinirea scopurior individuale este identificată cu îndeplinirea scopurilor coletive ale puterii etatice. Regimul
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]