1,565 matches
-
spate de câte-un copac răzleț, singuratic. Sfârșise bucata de mămăligă luată în traistă de-acasă și, ca să-și amăgească foamea, apuca găidulca și îngâna din ea crâmpeie de cântece. Cânta așa o vreme, apoi își băga găidulca înapoi în traistă și-o pornea mai departe, spre Argeș și spre casa bunicului său, de la care îi mai rămăseseră încă o grămadă de taine ale arcușului de învățat. O dată, mai demult, fusese împreună cu tatăl său la deadul Vasile acasă, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la mănăstire, cu toate că își petrecuse acolo toată viața ei. Că unde-i răutate, bârfă, invidie e greu de trăit, oricât de răbdător și de iertător ai fi... Și uite-așa, își pusese la bătrânețe ("nu ești bătrână, tușico!" protestă Mariana) traista-n băț și se dusese să bată la ușa înalt prea fericitului, să o judece el pentru păcate, dacă era de judecat, și să-i ceară dezlegare de legământul călugăresc ori, de nu, să binevoiască prea sfințitul s-o trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi învățăm cu spor Deși nu e prea ușor. Copii în pădure Ieri păsările au cântat Și pe toți ne-au
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
obiceiurile popoarelor de la Răsărit. În lungile nopți de navigație, În fața sobei din castelul de proră, Îmi povestea ceea ce Învățase despre religiile lor și despre demonii pe care știau să Îi invoce. Culte stranii care au ajuns și la noi, În traistele pelerinilor, ca niște semințe de lepră. Sunt popoare care adoră pietrele, mândri de convingerile lor și Împătimiți de ciudata lor credință. Așa cum e și messer Bruno. — Bruno Ammannati, teologul de la Studium? Întrebă Dante surprins. Și el sosise de peste mare, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dădea speranțe. Am prins un ied și l-am tăiat, era un ied fără nici o pată, perfect, l-am ales ca și cum ar fi fost ofrandă pentru zei. Am pisat meiul până a devenit moale ca un nor. Am scotocit în traistele în care țineam cele mai prețioase condimente și am pus și ultima rodie uscată pe care o mai aveam. Am cântărit, am tăiat, am curățat într-o nebunie, sperând că el o să înțeleagă ce-i ofeream. Nimeni nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-o pe Lea scărmănând lâna și fără să scoată o vorbă i-a dat trei brățări meșteșugite de aur. Zilpei i-a dăruit un vas cu forma zeiței Anath, care-și turna vin printre cei doi sâni. A pus o traistă cu sare la picioarele umflate ale Adei. Și-a amintit chiar și de Bilha și i-a adus o amforă micuță cu miere. Laban s-a plâns și a zis că nepotul ar fi trebuit să-i dea lui toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fost primită în tăcere. Vorbea cu un accent ciudat, care cădea pe fiecare cuvânt în trei locuri. Parcă am fi visat toate cinci același vis, pentru că nici una nu mai văzusem păr roșu până atunci și nici o femeie care să poarte traista vărgată a mesagerilor. Și totuși nu era vis pentru că, iată, răcoarea dimineții ne dădea fiori. În cele din urmă, Lea s-a adunat, i-a urat bun venit și i-a oferit un loc. Apoi i-a dat pâine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei au fost găsite la marginea orașului, avea limba tăiată și părul roșu împrăștiat peste tot. Un negustor care fusese la Oracol cu ani în urmă își amintise de femeia cu înfățișare ciudată care slujea Oracolul și-i recunoscuse și traista. El adunase ce mai rămăsese din ea și-i adusese oasele înapoi la Bunica, care nu s-a arătat deloc tulburată la auzul veștii îngrozitoare. Legătura pe care o aducea era nespus de mică și am îngropat-o adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcut de rușine toate corturile de la Mamre. Mă uitam în sus când m-au atacat. Trei, bărbați din Canaan ca toți ceilalți, ticăloși și stupizi. Nu mi-au zis nimic și nici între ei n-au vorbit. Mi-au luat traista și coșul, le-au rupt și apoi s-au întors spre mine. Werenro a început să se miște înainte și înapoi și vocea i-a scăzut. - Primul m-a pus jos chiar în mijlocul drumului. Al doilea mi-a rupt veșmintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că aș vrea să se știe că sunt moartă la Mamre și femeia m-a ajutat. A tăiat șuvițe din părul meu și le-a împachetat cu hainele mele și cu niște oase de oaie și le-a pus în traista mea. Și-a trimis băiatul în oraș, el a găsit un negustor care mergea la Mamre și acesta i-a dus știrea morții mele Bunicii. Femeia din Canaan mi-a dat un văl și un toiag și m-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
te-am visat azi noapte-n vis te spălai, te pieptănai, fundă roșie-ți puneai". Ador orașul înstelat. Partea a II-a Pășește ușor Unde mi-am lăsat podoaba, unde mi-a căzut podoaba Unde mi-am pierdut eu crucea, traista și merinda Mi-a căzut din mână foamea, mi-a căzut din ochi ruina, Unde mi-am lăsat podoaba, unde mi-am pierdut merinda? Unde duce mutul capra, unde s-a pierdut insecta, Arde creanga, arde luna, arde troscul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi avut ce pierde. Ajutorul veni la timp. Dacă l-ar fi ajutat înainte de vreme, l-ar fi suspectat de a fi vrut să îi câștige încrederea, însă singur nu s-ar fi descurcat. Și nici măcar nu i-a cerut traista cu aur pentru a-l ridica. L-a ridicat cu totul. Totuși, de atunci l-a privit tot cu suspiciune, doar în caz că s-ar răzgândi. Însă nu o făcu. Totuși, deși la despărțire își dădură mâna, amândoi mințiră în privința destinației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lângă ei în tramvai - nu-s nici ciungi, nici schilozi - au fețele atât de neînsemnate, de-ți vine să-ți ștergi nasul pe ele. Și totuși, din magazioarele lui Dumnezeu, când au fost ouați, fiecăruia i s-a vârât în traistă cîte-o șmecherie neobișnuită... Unul, cum zice fermecătoarea, are inteligența neagră. Cică vede în întuneric. Găsește lucruri care au fost pierdute încă de pe vremea în care bunică-ta nu-l cunoscuse și nu se dăduse încă bărci cu mortăciunea de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cel șarlatan Era smerit, cucernic. Dar, ah! acum - sărmanul Tit! La Văcărești el e menit, O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Și-atunci când mare Tit era, Slăvita caracudă La Trei-Sfetite conăcea, Lipsită de-orice trudă. Sărmana Caracudă-acum Cu traista calicește-n drum. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Porunca de surghiun ș-aman Samson nu vra s-asculte, Dar iată vine Petrovan Din Bolgrad cu insulte; Și lui Samson i-a zis: sictir! Căci eu am fost
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Samson nu vra s-asculte, Dar iată vine Petrovan Din Bolgrad cu insulte; Și lui Samson i-a zis: sictir! Căci eu am fost sub Tit martir. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Iar Bodnarachi desperat Luat-a traista-n spete Și-n lumea larg-a alergat Pîn-a dat de Sirete, Dar pentru el loc de popas În lumea asta n-a rămas. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! {EminescuOpIV 518} Ca jidovul rătăcitor, A dat de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care creșteau În cete mici, Îndesați unii În alții, frumos mirositori și multe alte soiuri de bureți și ciuperci pe care Victor le cunoștea foarte bine. Cei doi bărbați culegeau aceste daruri ale pădurii, umplând cu destulă ușurință cele două traiste mari, norma fixată de bunicu’ Ghiorghi de multă vreme, pe când era Victor de seama lui Va : Să mulțumim Domnului pentru atâta și să lăsăm și altor săraci! În răstimpuri, Victor spărgea câte două-trei alune culese din copăceii care mărgineau drumul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care mai de care năvală. La buza gropii se adunaseră alți ceferiști, lucrători, zidari și gunoieri, ba și un meseriaș cu briciul, Tilică, om necăjit, ridicat din nimic. Era un ăla pipernicit și janghinos, numai sufletu-n el. Avea o traistă cu scule și hârtia primăriei că a plătit în bună regulă lotul, un dos plin de tinichele, tare ca piatra, în spatele lui Matei, cu fața spre Filantropia. Noti-lvenit se oprise întîi la Stere, la cârciumă, se dăduse în vorbă cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de serviciul edilitar să ajute la căratul gunoaielor. Om al dracului, după cum se vedea. S-a așezat în gura bălții, lângă pipirigul ei. A ridicat din coceni un adăpost, a înfipt în pământ un țăruș și a scos dintr-o traistă un ceaun de mămăligă, niște pirostrii, și acolo mânca, acolo dormea. Strângea tinichelele adunate de chivuțe și, după ce le făcea grămezi-grămezi, înhăma armăsarii la o droagă și trimitea tabla statului la o fabrică de conserve. Îi rămâneau bani. Să fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai mult să hoinărească cu Oprică și cu Petre la șina Constantei. Cum să lași cerul ăla, și vrăbiile, și gârla... Când se apropiau sărbătorile, copiii se pregăteau de colinde. La Ajun, femeile desfătau pernele, și din fețele peticite făceau traiste pentru covrigi. Așa era obiceiul. Zidarii veneau devreme acasă cu litra de tescovină și cu bețe pe care ședeau înșirați covrigi cumpărați de la negustori. Ene pleca în ceată, și ălui mic, lui Beghe, i se făcu de-un Ajun să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scos din dulap o căciulă jupuită și o nuia. 125 - Vezi de dați pe la alde cumătră, și pe la cuscrul! Să le pupați mâna și să le ziceți sănătate de la tat-tău! Băiatul a luat nuiaua, și-a înnodat mai bine traista după gât, și-a dat buzna afară. Zăpada scârțâia sub ghete. Se înțelesese de cu ziuă cu ai vecinului, unii mai mici, care abia îl așteptau. Au pornit apoi, unul după altul, pe poteca albă, bătută de pașii lucrătorilor. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fure ceva. Casa negustorului mirosea a sărbătoare, a aluat și a vin cu prescure, a miere și a stafide. Copiii îmbucară din cozonacul pus pe masă de muiere. Era bun. Ei, lacomi, ar mai fi vrut. La plecare, își strânseră traistele și își dădură ghionti. Pe maidan sticlea lumina nopții. Vântul spulbera zăpada. La cumătră, Beghe a găsit lampa stinsă. Au trecut degeaba groapa, la ceferiști. Ocoliră depoul pe niște ulițe strâmte și oarbe. Trenurile se auzeau aproape. Printr-un gard
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o sfoară lungă. Lângă ele, un brad mic, nins cu vată și împodobit cu sticle, lucea în lumina luminărilor. - Asta-i Moș Crăciun cu pomu lui, spuse unul din băieți. Celilalți tăcură și se uitară mai departe. Vântul le flutura traistele golite, ca pe niște zmeie. Nucile și covrigii uscați se loviră. Când le-au înghețat tălpile, se îndurară să plece. Se întoarseră spre câmpul gol. Ochii se umezeau de ger. Pe gene li se așternu o brumă subțire. Aproape de cârciumă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Venea și Ene cu ceata lui. Se bătuseră cu ai ceferiștilor și le furaseră covrigii, că erau mai mulți. La ei ardea încă o lampă. Spiridon dormea. Copiii se dădură lângă sobă. Ăl mai mare îl căută pe Beghe în traistă și mâncară colindețele. - Pe unde-ai fost? îl întrebă. - Pe la alde cuscri. Petreceau cu lăutari și aveau curcan pe masă și cozonac! - Da? făcu Ene, și mai mâncă un covrig. Îi era somn. Beghe îi arătă și banii. Partea lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
găsit o grămadă de bălegar. -La adunat cu unghiile. Râdea Oacă de el, dar râdea degeaba, că n-a fost chip șă iasă unul afară mai mult de-o săptămână și-a început ramazanul cel mare. Cu trei puni în traistă n-au dus-o nici două zile. - S-au pus pe capul nostru, vor să ne dibuie! se căina Sandu, într-o seară -la podidit pe codoș. A dat un plâns în el de nu se mai potolea. ; - Ce-ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
525L-ar fi omorât, dar cesta, năzdrăvan fiind, nu pot. Ei făcură cum gândiră și-l lăsară - așa schilod. La pornit pe fete scoală... Iar Călin de multă trudă Nu simți nici o durere, numa-n somnu-i greu asudă, Chiar picioarele în traistă i le iau, cu ei le-au dus, 530Căci găsindu-le, cum fuse năsdrăvan, și le-ar fi. pus Iar la loc... în zori de ziuă, el a doua zi trezit, Vede cum îl schilodise, - ce să facă amărît? V-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]