11,040 matches
-
ocolită, respinsă, îndepărtată, dar cu posibilitatea de a avea trotuar liber, ca acela roșu al bicicliștilor. Traseul ei era pe oriunde, pentru că pe oriunde i se crea calea de a merge înainte spre ușile blocurilor ce se închideau, spre ușile tramvaielor care se închideau, ale autobuzelor ce se închideau, spre cărările de grâu ce se închideau, spre cărările Dunării ce deveneau abrupte, îi puneau piedică și-i scâlciau oasele picioarelor, Dunărea îngheță, auzea foșnetul amenințător dedesubt, știa că, dacă voia, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
renunțat la drepturile paternale în favoarea cui o vrea, statului strâmb, statului în cap, statului altora. Băboiul urcă în pas de ciută cele 70 de trepte care duc de la faleză la Primărie și traversă Calea Călărașilor, sărind peste cablul electric al tramvaielor direct la căsoaia Mioarei Alimentară. Boarfele au umplut curtea și, pentru că bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lumi pe care nu o percepea ca reală, DOAR CA PE UN VIS, DUREROS DE REAL, ÎN CARE TIMPUL ERA PĂTRAT. * * * E ra o casă gânditoare. Ceea ce-i bruia melancolia și, pentru o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
show-uri și dispute mondene. Dar mai trecea un tren important aducând frigul timpului din orașele prin care trecuse. Mă aflam fără rost pe acolo, căutând de secole o carte care să facă zgomot ca scârțâitul șinelor la curbe al tramvaielor, să duduie precum roțile strălungilor marfare, să explodeze ca dinamita, să urle precum Dunărea la Cazane, tot fără rost am aflat că fiecare om e o pagină, că hoții de pagini le schimbau cu alți donatori, se făcea o lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
echipele de tehnicieni, actorii din perioada următorilor 30 de ani, de turnare a filmelor românești (toate proaste) sub regia lui Sergiu Nicolaescu. Arhitectura caselor a fost desprinsă din peisaj, așezată pe șenile cu prova în vânt, paralelă cu linia de tramvai, cu direcția moarte. În ambele Oglinzi. Mioara aici, cu beldia de rufe în mână, părea un cavaler medieval cu lancea lui Don Quijote. Dincolo, Mama cu beldia în mână părea un Sancho Panza la turnir. Amândouă cocoțate pe acoperișul de țiglă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mână, părea un cavaler medieval cu lancea lui Don Quijote. Dincolo, Mama cu beldia în mână părea un Sancho Panza la turnir. Amândouă cocoțate pe acoperișul de țiglă, lângă cocoșul de tablă, ridicând cu răcnete beldiile și susținând firele electrice de tramvai. Figurația filmelor românești (toate proaste), actorii, scenografii, culorile, sonorul, muzica s-au întors în pixeli. În locul lor, gladiatorii condamnați la moarte, răzvrătiții Romei din filmele Spartacus, Cezar și Cleopatra, urmau călări în spatele căsoaielor, precum și Cavalerii teutoni. În ambele Universuri-Oglindă. Dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și oamenii cântau, frunzele copacilor, cât casa, se așterneau ca un covor. Traficul intens le făcea să foșnească: un foșnet de mare, neîncetat. Sub frunze se sărutau îndrăgostiți, câinii se plimbau alături de struți, o frumoasă panteră dormea pe acoperișul unui tramvai, oprit în stație pentru a lăsa un violoncel uriaș să coboare. Nu se știe de la ce liceu erau puii de căprioară. Traversau strada peste lotcile încărcate cu pești, înaintând cu greu prin apa asfaltului către casă. Se mai împotmoleau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cârciumă, bancă, schimb valutar, magazine alimentare, biserică, mașini mărci străine, sicrie cu două locuri, cu patru sau șapte, cu sau fără capotă, maxi-taxi, arhipline de la orele dimineții până la ceasurile amurgului, autobuzele fiind pentru pleava societății: actorii, gospodinele și handicapații locomotori, tramvaiele pentru pensionari și îngrijitorii de morminte, pietonii fără slujbe, cu foarfece în buzunare pentru tăiat frunze la câinii de rasă, corcituri, de buzunar, de casă, de piață, de noapte, de zi, de scări de blocuri, de centru, de bibliotecă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
radioactive! Orașul-hibrid Brăila era în comă alcoolică din cauza înaltei ocupații, drink-ul lătrând la soare și la Lună. Beția era un câine bine ținut în lesă, dacă se bea în apartamente, în case, în biserici, în autobuze, pe liniile de tramvai, lângă grătare care salivau după clienți, în școli, sub pământ, în canalizări, pe schele, între cuvintele limbii române, copilul nu mai era mic, era little iar slujba devenise job, ce dracu', mai rezonant, mai cosmopolit! Ciumecul nu mai ascultă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
le promit tipare, descrierea iubitului, despre casa mea, despre părinți și plec, iar Autorul jurnalelor mele demarează în trombă, lăsând un Trecut uitat în Trecut. Am întâlnit oameni în cartierele orașului care mă întrebau unde se află Brăila. Le arătam tramvaiul cu care venisem. Așadar, vii din oraș? Da! Și unde este? Acolo! Nu, Brăila e în altă parte, suspinau ei, pentru ei Orașul fiind o noțiune, o menționare cartografică, o emisiune TV, o pată pe globul veiozei din camera Mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de unde știi, mă? Știu și basta. Dar de tine știi? Cargobot ieși adus de umeri pe ușa scundă, atingând cu creștetul firma pe care scria Café-Bar și se îndreptă preocupat de ceva, spre părculeț. Porni ca teleghidat spre linia de tramvai și când, legănat pe valurile șinelor, vagonul se opri, Cargobot se urcă foarte sigur pe el, cu ochii strălucind ciudat. Ăsta-i beat, duhnește de la o poștă! se strădui o gospodină cu patru sacoșe burdușite în mâini, să inițieze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doar un copil-doi de pe bulevard, cu părinți mai înstăriți, avea bicicletă. Cum să-i cumpăr? îmi spunea Nea Ion. Casa trebuie reparată și poarta verde pe care eu, băiatul fără bicicletă, ieșeam cu coltucul de pâine în mână la joacă, tramvaiele mă ocoleau când alergam după minge, aceasta era copilăria mea, prietene, aproape de Dunărea cucerită zilnic împreună cu Grasu, Fane, Titel, Laurențiu și Virgil Țărână, în timp ce tu te strecurai pe sub sârma ghimpată din Zagna, ca să vii seara în Brăila la cinematograf, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tablă ondulată, amintindu-mi de vremea când Căpcăunu și-aducea aici repetenții (soarele de mult a dispărut de pe strada aceea!), dar ce veselie pe bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie îmi șoptea casa Șepcarului. Știu, i-am răspuns cu mândrie, tramvaiele agățau cu pantograful colile albastre cu cozi multicolore. Lasă, zicea Grasu, mai am acasă o sută, ah, mama băiatului înecat, femeia tânără cu plete albe care vedea pe fiul ei în fiecare dintre noi atunci când ne-ntorceam seara obosiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dunării. Dar plouă, plouă, continuu. Un bătrân gol a fost îngropat în pământ până la ochelari, o adolescentă la vârsta iubirilor sinucigașe a frânt în cădere coroana unui castan, o fetiță blondă, un bebeluș cu suzetă au căzut îmbrățișați lângă pantograful tramvaiului de seară și au dispărut la curbă odată cu el. De minutarul ceasului de la Primărie atârna o fată cu sâni enormi, dispărând, după câteva clipe de zbatere nebună, pur și simplu, în turn, până când au fost alertate autoritățile. După cum aflarăm, plouaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
devenind în scurt timp brokeri în toată puterea cuvântului. Vindeau imagini imortalizate pe DVD-uri cu străzi, case, chipuri de oameni, braconieri în cătușe, profesori dictând la catedră, pești înotând prin grâu, trenuri, copaci, nori, statui, cruci, scânteile de la pantograful tramvaielor noaptea, ploi de toamnă, zilele toride, lansări la apă ale navelor. Primeau, în schimb, DVD-uri cu viitor îndepărtat imortalizat de turiștii cosmici pe stick-uri minuscule. Un troc din care brăileanul fanariot cu sânge de evreu, comportament de țigan, hapsân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răspundea: Radiază importanță. Uneori, miroseau și atunci când o pipăiau, nu auzeau zgomot de existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică. Lângă școli mirosea veselia. Tribunalul avea gust amar de ceai hepatic. Tramvaiele miroseau a dramă, teatrul a didacticism voalat. Numai băncile comerciale miroseau a insule însorite. Zidurile lor aveau gust erotic. Locuitorii orașului erau percepuți ca oameni cu existențe bănuite. În Dunăre, peștii se vedeau cu tot neamul lor înotând prin aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alge. Viața se desfășura în invizibil. Oamenii se simțeau, uneori, împinși de o forță invizibilă din fața vreunei mașini sau a unui tren. Un copil levita câțiva metri pe deasupra unei mulțimi agitate. O bătrână zbură ca o minge chiar prin fața unui tramvai în curbă și până să își dea seama era în mijlocul bulevardul Cuza, sub umbra răcoroasă a unui castan. Mioara din prezent se auzi strigată: Babo, unde ești, să-ți dau pensia?! Fără să vadă poștărița, întinse mâna cu actul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Gratiile dispăruseră odată cu Mama în invizibil. Sărută fiecare obiect în parte, de parcă atunci le vedea după o lungă călătorie. Cărarea se forma pe măsură ce înainta spre poartă. Când apăsă clanța, se materializă și strada. Un tramvai se țesu din noapte bucată cu bucată, întâi farurile, cabina vatmanului, apoi vagonul. Nu vedea încă roțile și șinele de sub el. Știa ce să facă. Închise ochii și auzi clinchetul de alarmă. Văzu cum tramvaiul venea spre ea și vatmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se materializă și strada. Un tramvai se țesu din noapte bucată cu bucată, întâi farurile, cabina vatmanului, apoi vagonul. Nu vedea încă roțile și șinele de sub el. Știa ce să facă. Închise ochii și auzi clinchetul de alarmă. Văzu cum tramvaiul venea spre ea și vatmanul făcând semne disperate cu mâinile. Sări de pe șine și curentul iscat de viteză o trânti pe caldarâm. În patru labe se îndreptă spre poarta care era la locul ei și se rezemă de stâlpul cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ea și vatmanul făcând semne disperate cu mâinile. Sări de pe șine și curentul iscat de viteză o trânti pe caldarâm. În patru labe se îndreptă spre poarta care era la locul ei și se rezemă de stâlpul cald. Respira greu. Tramvaiul dispăru la curbă, fulgerând scântei albastre. Ploaia care se pornise mărunt spălă invizibilul și descoperi casă cu casă, castanii, aleile de trandafiri, perspectiva. Atunci i se păru Brăila uluitor de frumoasă. Merse prin ploaie până la Dunăre. De pe faleză, vedea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de la osie la șasiu. În acest sens ea este alcătuită din câte o pereche de resoarte cauciuc-metal (MEG1) și un amortizor hidraulic telescopic pentru fiecare cutie de unsoare, ansamblu ce constituie și suspensia primară a boghiului motor al vagonului de tramvai tip V3A, de la care a fost preluată. Reglarea sarcinilor pe roți și osie se efectuează ușor prin introducerea de adaosuri (bailagăre) ce se fixează pe ghidajele în "V" ale cutiilor de unsoare. 1.3.3. Sistemul de frânare IMPORTANT: Sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Stoian și Teodor? Care urmăreau cocoțați pe gard femeile din priviri. Comentau și râdeau și aici sonorul nu reda nimic. Nu se auzea decât bâzâitul videoproiectorului. Pe stradă, toate femeile erau goale, neștiind că sunt goale. Așteptau în stațiile de tramvai nepăsătoare și frivole, neștiind că sunt frivole, gesticulând sau mângâindu-și sânii și șoldurile, provocator, neștiind că sunt provocatoare, unele căutând să-și aranjeze părul răvășit, alungând mecanic un fir de praf efemer, neștiind că sunt efemere, căutând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frumoase, parfumate, îmbrățișate, sărutate și dorite. Așa și nu altfel, Stoian și Teodor făceau apologia frumuseții feminine care a trecut. A trecut și primăvara sau toamna acelui an fatidic dintr-o tinerețe la fel de fatidică, în care asociau culoarea roșie a tramvaielor și a semafoarelor cu cea a chiloților cu dantelă de pe manechinele umilitor de sexy din vitrine. Reflexul pavlovian avea să-i subjuge până în clipa în care, ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și acum veți vedea ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
băgaserăți deja în pat, nu voiam să deranjez la ora aia, așa că am vorbit doar cu Petrică și Monte Cristo. Le-am spus să nu mă mai aștepte, m-am gîndit că mi-ar fi fost imposibil să urc în tramvai cu toată harababura asta după mine. La ora aia toate mijloacele de transport sînt pline ochi de muncitori, se circulă și pe scări, așa că cel mai cuminte era să mă trezesc cu noaptea-n cap și s-o iau încet
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
exact în mijlocul Europei, se gîndește Părințelul, taman în teritoriul nimănui, acolo unde era mai mare criza, zice Curistul, frumușică manevră, e de acord Roja simțind un fior în piept la capătul altei depășiri riscante, atenție la șinele astea nenorocite de tramvai, zice, cînd plouă e ca pe patinoar, frînele nu mai țin deloc, iar direcția te fură, adaugă. Partea bună legată de statul la răcoare, reia Curistul, e că a avut timp berechet de toate alea. S-a dezvoltat intelectual, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]