2,431 matches
-
menirea de a pune în evidență faptul că la Hegel istoria filozofiei este derivată, în fond, dintr-un preconcept al spiritului, exterior "vieții" în înțelesul pe care Dilthey i-l dă acesteia din urmă. Când spunem exterior avem în vedere transcendența Ideii hegeliene. La el, Ideea se obiectivează pentru a se cunoaște pe sine, se întrupează în istorie, însuflețește "viața" care trebuie "citită" prin grila spiritului absolut, și nu este o imanență a realității ce se exteriorizează sub forma diverselor manifestări
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pentru care rămân reprezentative, ca părți ale întregului (pentru conceptul de pars pro toto, vezi III). De aceea, presupusa supraconștiință metafilozofică amintită mai sus nici nu poate fi echivalată cu o autentică supraconștiință care să vegheze și să guverneze din transcendență desfășurarea "faptelor filozofice" -, ci este, cel mult, un asemenea etalon care ne permite să controlăm ulterior în ce măsură un sistem sau altul respectă baremele filozofiei. În absența unui concept infailibil, ea apare ca o proiecție destinată să refacă a posteriori Marele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
imanent și răspund "cauzalității teleologice din conștiință"183. Ultimul tip de viziune asupra lumii este idealismul libertății, reprezentat de Anaxagoras, Socrate, Platon, Cicero, speculația creștină, Kant, Fichte, Maine de Biran și Carlyle. Cum aici prevalează voința, este proclamată "independența sau transcendența spiritului în raport cu natura"184. Pentru idealismul libertății, "lumea întreagă este produsul unei forțe personale sau abstracte care transcende acestă lume, fie că această forță se numește Dumnezeu sau, cum se numea la stoicii antichității, rațiune universală, logosul divin". Într-o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
61. Până la urmă conchide filozoful român "toate <<progresele>> îi sunt deschise omului, în afară de unul singur: acela care ar afecta într-un fel principiul conservării misterelor instituit în univers"62. (Or, prin "fenomenologia pură", Husserl nu încercase decât să elimine "enigma transcendenței"63.) Așadar, nu viața în sine se caracterizează printr-o tensiune permanentă între Unergründlichkeit și Gedankenmäßigkeit, adică între insondabilitate (iraționalitate) și posibilitatea de a fi reprezentată conceptual 64, ci "viața" care reflectă asupra ei înseși, ajungând până la conștiința filozofică. De
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
autohtonizate (goticul maramureșan, icoanele pe sticlă), duhul de comuniune, marile, strivitoarele catedrale ale Occidentului sugerează unitatea și ascultarea necondiționată a poporului de credincioși față de puterea Eclesiei romano-pontificale. Faptul că biserica răsăriteană a interzis statuile se explică prin surplusul ei de transcendență și hieratism: chipul identificat cu statuia, putând fi înconjurat sau îmbrățișat, e închis în dimensiunile lumii fizice, în timp ce chipul de icoană rămâne deasupra celor trei dimensiuni ale lumii fizice, afundat în taină. Un amplu spațiu acordă autorul ironiei și umorului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
demers sociologic și filosofic privind viața, progresul, moartea, aceasta fiind înțeleasă ca reintegrare în circuitul materiei. Pentru Kant existența umană este o contradicție, o antinomie, un paradox ce are drept termeni pasiunea și rațiunea, instinctul animalic și intelectul, imanența și transcendența, fenomenul și noumenul. Asemenea termeni se află într-o perpetuă dispută dialectică, fără ca unul din ei să reușească să învingă, anihilându-l pe celălalt definitiv. Anecdota pasională este ridicată la puterea expresivă a patosului ontologic pe care doar iubirea și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ceea ce este virtual degradant în femeie începe să fie temut, presupus; că deja, pe drumul scindării, care se poate naște dintr-o simplă mistificare, imaginea ei nu va mai putea fi recuperată niciodată întreagă. RE-SCRIEREA INTERTEXTUALĂ. LA DAME AUX CAMÉLIAS "Transcendența" textuală se manifestă și în construcția personajelor. Dacă un titlu precum Patul lui Procust este unul "reminiscență", conform opiniei lui Liviu Călin (de la Léon Daudet, Le lit de Procuste, al cărui rezumat ar fi apărut în "Flacăra" condusă de C.
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mister: "Nu-nchide ochii, nu adormi/ Ceasul e pe-aproape, pe-aici/ Trebuie să treacă". Atrag atenția formele verbale inventate (aroamele, dupăprânzele), "genele lui Dumnezeu cad în călimarul poetului". Arghezi e un poet nereligios care se opune zădărniciei și morții. Transcendența argheziană este o transcendență goală, iar imaginile tăcerii, nepătrunsului sunt imagini ale absenței. Impresionează în creația sa combinația expresie crudă și rafinament, "surprinderea suavității sub expresia de mahala" ( G. Călinescu). Realismul și grotescul se întâlnesc în spațiul fantastic. Arghezi este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu adormi/ Ceasul e pe-aproape, pe-aici/ Trebuie să treacă". Atrag atenția formele verbale inventate (aroamele, dupăprânzele), "genele lui Dumnezeu cad în călimarul poetului". Arghezi e un poet nereligios care se opune zădărniciei și morții. Transcendența argheziană este o transcendență goală, iar imaginile tăcerii, nepătrunsului sunt imagini ale absenței. Impresionează în creația sa combinația expresie crudă și rafinament, "surprinderea suavității sub expresia de mahala" ( G. Călinescu). Realismul și grotescul se întâlnesc în spațiul fantastic. Arghezi este un hiper-rafinat și adamismul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Având o imagine terifiantă despre moarte, poetul suferă din cauza absenței divinității, este copleșit de solitudine, știe că nu va primi răspuns. Divinitatea argheziană își pierde atributele sacre, Arghezi fiind un poet nereligios, al făpturii, al creatului, mai degrabă decât al transcendenței. TEMELE PSALMILOR. a. Singurătatea tragică a omului în univers ("Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie"), unde copacul sugerează condiția duală a poetului, care este lipsit de bucuriile mărunte, dar nu are nici acces la căile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mitologia greacă) aduce pe zei în sfera omenescului, desacralizându-i. În intenția psalmistului deslușim orientarea spre straturile arhaice ale existenței umane, spre experiența originară a omului. Pentru acest vânător de absolut, tragerea cu arcul e o încercare de a ajunge la transcendență. Numai comunicarea fățișă l-ar putea elibera de incertitudine. Psalmistul arghezian nu a reușit să descopere sacralitatea cu ajutorul simțurilor și al rațiunii, s-a mutat în spațiul visului, care reprezintă o rămășiță a puterilor noastre primordiale: Pentru credință sau pentru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dormi", "mi se pare", "sunt singur", verbele la persoana I, ca și pronumele personal sau reflexiv ("mă duce-un gând", "mi se pare", "mă găsesc"), preferința pentru gerunzii. Poezia mizează pe o artă a sugestiei, lumea fiind goală de orice transcendență. Decor În poezia Decor, poetul exprimă sentimentul însingurării într-o atmosferă dezolantă, prin cuvinte-simbol. Este un pastel simbolist care prezintă un spațiu artificial (parcul) și valorifică motivul romantic al lumii ca teatru. Tema poeziei este moartea, imposibilitatea comunicării eului poetic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
doi gânditori rezidă în modul în care văd platonismul. În timp ce Nietzsche, care disprețuiește istoria, dar, în același timp, trăiește obsedat de timp și moarte, respinge retorica lui Platon, considerând-o "capcană cea mai mare și de cea mai rea-credință în transcendență intelectuală platonica", la Cioran apar toate dualitățile platoniene, uneori, abordate cu ușoară ironie: antagonismele timp-veșnicie, minte-corp, spirit-materie, ființa umană-existența, fără a se ști dacă fac parte din codul sau estetic sau doar ca o terapie morală. Spune Ionel Necula în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
suferinței melancolice și solitudinii sale. Nicole Parfait îl numește "un disperat metafizic", care "nu este vinovat de crimă lui inaptitudinea pentru viață în raport cu legile eterne -, pentru că nu există astfel de legi. În schimb, este totalmente responsabil, pentru că rațiunea nu este transcendență, ci imanenta ființei sale: reflectarea conștiinței"57. Singurul lucru de care nu se îndoiește Cioran este durerea, o invariabila într-o lume sortită din start eșecului. Lipsa de credință îl ispitește mai mult decat entuziasmarea în fața puținelor dovezi pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
singură ființă, de a descoperi sau inventa un infinit într-o existența individuală finită. "Nu se atinge în iubire absolutul momentului? Nu este inconștiență din iubire adevărată trăire a clipei?15 se întreabă Cioran. Sentimentul iubirii îmbină în persoana iubită transcendență și intimitatea într-un complex simultan în care sexualitatea ocupă o poziție care ține de realul subiectiv, dar și imaginativ. Iubire spirituală între sexe diferite nu există, ea fiind doar o subiectivare a transfigurării persoanei iubite care doar da iluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
antinomiile pe care spiritul le "întinde că pe o plasă peste realitate" și că numai simbolurile pe care le inventează sufletul permit atingerea adevărului ultim al omului, numai sufletul poate exprima fluxul a ceea ce se trăiește, al realului-no-raționalului, de unde și transcendență gnoseologica a românului, pentru că "românul este produsul sufletului, nu al spiritului"89. Cioran spune că melancolia, plictisul, a fost însăși starea de grație care a dat naștere scrisului sau, dar nu ne spune daca scrie cu plăcere, e atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mă repezii la etajeră. Aruncată pe o grămadă de cărți zăcea o eșarfă roșie"257. Conform teoriei lui Jaspers personajul blecherian pare a avea două opțiuni: fie se scufundă în disperare, fie face un pas către ceea ce filosoful german numea ,,transcendență". Astfel, alegând a doua opțiune, personajul se confruntă cu propria sa libertate fără limite existența, având în final experiența autentică. Personajul trăiește ceea ce este dincolo de lumea spațio-temporală. Finalul textului: când mâna mea încearcă să scrie această ciudată și neînțeleasă simplicitate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
șapte, cifră care desemnează în același timp și cei șapte chakre. Văzute în proiecție, aceste chakre constituie o mandala, al cărei centru este marcat de brahmarandhra. În acest "centru" se va produce ruptura de nivel, săvârșindu-se actul paradoxal al transcendenței. În acest centru, personajele ar trebui să experimenteze depășirea samsarei și "ieșirea din Timp". Simbolul prin excelență al transcendenței îl constituie actul final al ascensiunii Kundalini-ei, unirea ei cu Siva în creștetul cutiei craniene, în sahasrara. Cei care practică acest
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
al cărei centru este marcat de brahmarandhra. În acest "centru" se va produce ruptura de nivel, săvârșindu-se actul paradoxal al transcendenței. În acest centru, personajele ar trebui să experimenteze depășirea samsarei și "ieșirea din Timp". Simbolul prin excelență al transcendenței îl constituie actul final al ascensiunii Kundalini-ei, unirea ei cu Siva în creștetul cutiei craniene, în sahasrara. Cei care practică acest ritual se ipostaziază în perspectiva regelui și a reginei din ritualul alchimic, care coboară în baia mercurială, se unesc
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pe mister, care, la rîndul lui, nu este absolut nimic altceva decît emoția provocată de spaimă sau de pasiune imanentă vieții psihice. Presupusele realizări ale științei nu sînt decît o ficțiune, înțelegerea imanenței misterului excluzînd orice speculație asupra pretinsei sale transcendențe este realizabilă cu condiția ca științele să se hotărască să-și asume studierea tuturor manifestărilor aparente ale misterului: viața intrapsihică și lumea înconjurătoare. Intrapsihicul nu poate fi studiat decît prin intermediul introspecției, singura în stare să constate imanența misterului, emoția în fața
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
idolatrie perdantă, slujirea falșilor zei ai modernității și aparenta libertate și bunăstare oferită de aceștia. Noul Avraam trebuie să-și înceapă "aventura": să-și părăsească "țara", "familia" și vechii săi dumnezei, pentru a porni întru regăsirea de sine, la chemarea transcendenței. Pe acest drum ritual, "bunătățile" la care se referă psalmistul pot fi o povară pentru pelerin. Tentația puterii, bogăția de dragul bogăției și plăcerea de dragul plăcerii, înăbușă în om vocația sa fundamentală: înălțarea spirituală, desensibilizîndu-l și deresponsabilizîn-du-l atît în trecerea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care le prezidează alegerile. În opoziție, comunitarienii susțin că in-divizii nu există în mod concret decît înscriși într-o societate și o cultură determinate, chiar dacă acestea nu sunt imediat separabile de acțiunea individuală, nici normativ, nici factual. Demersul holist invocă transcendența între-gului social și cultural, în raport cu acțiunea indivizilor, acest întreg fiind prezentat, în general, ca o simplă realitate empirică. Indivizii nu pot fi detașați de întregul social și nici acesta de individ. A apărut astfel sintagma de "subiect colectiv" ("UnuMultiplu"), care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în energiile Sale, nu făgăduim deloc că ne apropiem de El în însăși ființă Lui. Căci dacă energiile Lui coboară până la noi, ființa Sa rămâne inaccesibila”{\cîte 15}. Este aici o distincție, însă nu o separare, între ουσια (ființă) divină transcendență și inaccesibila și ενεργια (energiile sau lucrările) revelatoare accesibile. Într-una din scrisorile sale, Sfanțul Vasile afirmă că „cel care se laudă că ar cunoaște toate să ne explice mai întâi firea furnicii și abia după aceea să discute despre
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
demers creator, deține deopotrivă naturalețe și originalitate, nu este copia unui fragment din realitate, deoarece limbajul creației ține cont chiar de paradoxul inaccesibilității "modelului" reflectat. Arta conferă expresie unui obiectual ce nu conține inițial intenție umană și își creează propria transcendență. De pildă, zăbovim asupra câmpului arhetipal al Meșterului Manole, pe care l-am identificat și dezvoltat interpretativ prin perspectiva pe care o detaliem narativ și stilistic în acest capitol. Este posibil să se pornească de la premisa că romanul "Patul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu orice preț că lumea este analogă textului ce l-a zămislit pe el, asemeni adică muntelui de romane de epocă ce zac prăfuite în bibliotecă. Conținutul metafizic al artei nu este, totuși, reductibil la un plus fabricat de către oameni. Transcendența râvnită de orice artist rezidă în elocvența și semnificațiile, adânci, multiple, ale Operei. Criticii spun frecvent despre scriitori ca "pot muri mulțumiți" pentru că, prin operă, realizează ceva ce dăinuie mai mult decât oamenii în general. Pentru creator, a muri nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]