2,637 matches
-
și al subiectivității, conectând mereu o mașină dezirantă la o altă mașină dezirantă într-un sistem mașinic multiplu. 7. Deleuze și Guattari (1972Ă fac o critică a psihanalizei de gen freudian sau lacanian care caracterizează dorința prin apelul la modele transcendente și care atribuie dorinței valoare negativă. Spre deosebire de Freud și Lacan, Deleuze și Guattari sunt de părere că inconștientul aparține mașinilor dezirante ca producție, prin urmare inconștientul este ceva care poate fi produs: „Deoarece inconștientul însuși nu mai este structural, nici
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o mișcare permanentă de evoluție și involuție, ceea ce se întâmplă și cu democrația constituțională. Nu ne rămâne decât să urcăm cu răbdare treptele cunoașterii organizării societății și să acceptăm totodată că „există anumite limite ale cunoașterii, un fel de censură transcendentă, cum îi zicea Lucian Blaga, care ne împiedică să cunoaștem (...) ceea ce este de necunoscut”. Prof. univ. dr. Ioan Alexandru Capitolul 1 Provocări ale guvernărilor moderne Modelul tradițional al guvernului structurat ierarhic este total depășit de noua realitate. Sistemele birocratice rigide
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
puternic decât adevărul concluziei. Așa cum am mai spus, certitudinea asupra adevărului premisei majore „tot ceea ce gândește există” este greu de obținut. Recurgând la modificarea subiectului din premisa majoră, În forma amintită, Hamelin consideră că aceasta nu este o judecată universală transcendentă celui ce gândește, ci doar o operație mintală, În care se substituie enunțului „cel ce gândește există” cu conștiința faptului că cel ce gândește sunt eu gândind. Cogito-ul nu face așadar decât să transpună În forma judecății această experiență. Deși
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Cogito-ul nu face așadar decât să transpună În forma judecății această experiență. Deși atractivă, propunerea lui Hamelin și argumentația sa sunt departe de a fi satisfăcătoare. Dar el nu face decât să declare că premisa majoră nu este o propoziție transcendentă celui ce gândește, și că „cel ce gândește” În această experiență este „eu-l gânditor”, Însă nimic din regulile de deducție silogistică nu autorizează existența și Întreținerea unui raport, fie și posibil, Între „eu”-l meu și „ceva - Îndeajuns de
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
determinări nici consecutive, nici tocmai simultane. Pe de altă parte, ca și Descartes, care a stabilit că adevărul nu poate veni din mintea noastră, deoarece s-a dovedit că ne putem Înșela, și deci că trebuie să aibă o sursă transcendentă, Sfântul Bonaventura susține aceeași idee: „Zicem că intelectul nostru Înțelege cu adevărat propozițiile când știe cu certitudine care sunt adevărate; și deci știe cum că nu se poate să se Înșele În această comprehensiune. Prin urmare, se află că un
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
și a unor noi sensuri referitoare la consecințele existenței lui Dumnezeu. Sfântul Augustin După cum spuneam, primul care deschide cale acestei probleme este Sfântul Augustin (354-430), episcop al Hipponei. Pentru creștinul care era, Augustin nu mai poate susține existența unei lumi transcendente a ideilor, așa cum apare ea la Platon, dar găsește necesar totodată să confere un statut ideilor care transcend lumea aceasta. Dacă Ideile Își pierduseră atributul de singure realități adevărate, situate undeva dincolo de lumea vizibilă, ele cereau cu stringență să aibă
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
realități din afara gândirii noastre? Dacă ideile aparțin minții noastre, atunci putem avea orice fel de idee și nici una dintre ele nu mai poate fi verificată dacă e adevărată sau falsă. Valoarea logică a Ideilor platoniciene era asigurată de statutul lor transcendent, precum și de arhitectonica lor. Imuabilitatea lor asigura constanță sistemului de referință; veracitatea era consecința nemijlocită a transcendenței lor. Nevoit să renunțe la dihotomia platoniciană, Sfântul Augustin Încearcă să identifice sursa ideilor. Recurgând la metoda autoreflexivă el stabilește că ideile noastre
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
trage forța din natura și esența Însăși a lui Dumnezeu. Pentru a putea realiza acest argument, Descartes modifică În mod esențial rolul pe care-i era rezervat lui Dumnezeu În filosofie, conferindu-i statut de adevăr absolut cert și indubitabil, transcendent, care poate justifica toate celelalte adevăruri pe care cogito-ul le poate determina. 3.3. DUMNEZEU CA PRINCIPIU METAFIZIC În cuprinsul filosofiei carteziene, locul și rolul pe care-l joacă Dumnezeu este relevant Îndeosebi pentru metafizica pe care o edifică. Dumnezeu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
se rostogoleau "roți de foc" pe dealuri. De Paști, se aprind focuri peste care sar flăcăii satului. La unele etnii englezi, bulgari, sârbi, albanezi, huțuli, "buturuga de Crăciun" simbolizează "focul viu", având caracter apotropaic. Focul arhetipal, din legendele românești, este transcendent, învestit cu puteri demiurgice, desăvârșind destinul uman: Focul e sfânt, e însuși Dumnezeu. Pe foc să nu-l blastămi, căci blastămi pe Dumnezeu. Foc! Foc! Aista-i foc? Focul acesta ce-l avem noi e numai ca o mamă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
focul de părinți / C-au despărțit doi iubiți!"186 În ceremonialul de trecere, de la anul cel vechi la anul cel nou, omul este prezent ca microcosm, mai ales în colinde, această transfigurare fiind realizată în urma coexistenței sacru-profan, spațiul ritualic devenind transcendent: "Omule pomule, / Nu te milui, / Nu te jelui, / Bucură-te, bucură / Că rădăcina ta, / Murind în pământ, / A prins în cer, / Și lutul tău / S-a încurat / De unde-a venit, / În vis liniștit. Bucurați-vă, bucurați, / Și voi ceilalți, / Oamenilor-pomilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
veșmântul strălucea, / Strălucea ca lumina. Mai de-a rând cu dumnealui / Se scăldau și dalbi junei, / Se scăldau, se îmbăiau, / Veșmânt dalb se primeneau."117 Apa în care se scaldă Crăciunul este binecuvântată de focul arhetipal, ca simbol al verticalității transcendente, apa fiind sacralizată de lumânarea care desăvârșește creația reînnoită anual cifra nouă semnificând desăvârșirea desăvârșirii, ordinea în ordine, unitatea în unitate: "La vârfuri de nouă meri, / Oi leroimdai leroi Doamne, / Ardu-mi nouă lumânări, / Sus îmi arde, jos îmi pică, / Oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fie cu supărare. Nu vă pară cu bănat, / Asta-i seara cei de-mblat, / De la Dumnezeu lăsat. / Rămâneți sănătoși!"129 Amintind de ritualul agrar al înnoirii timpului, soarele leagă și dezleagă rodul pământului, coborând el însuși în ziua Crăciunului, simbolizând lumina transcendentă din care se naște "urzirea" anului: "Colo-n jos și mai în jos / Este-o scară tot de ceară / Pe cari soarele coboară / Cu scara subsuoară, / Să secere la secară / Și la grâu de primăvară."130 Alături de coborârea transcendentului există
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lumina transcendentă din care se naște "urzirea" anului: "Colo-n jos și mai în jos / Este-o scară tot de ceară / Pe cari soarele coboară / Cu scara subsuoară, / Să secere la secară / Și la grâu de primăvară."130 Alături de coborârea transcendentului există, în unele colinde, și înălțarea pământescului la ceruri, prin "bradul brazilor" care reface drumul inițiatic, al scării de ceară, din perspectiva umanului însetat de cunoaștere atât bradul, cât și scara sunt simboluri ale "stâlpului cosmic" care pune hotar existențial
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pere, / Toate patru aurele, / Și cheița de la rai / Și te-a face mare crai! / Rămâneți cu bine, / Fiți fericiți, / Să vă deie Domnul / Totul ce doriți!"135 Împărtășirea din rodul mărului pune în valoare în-omenirea lui Dumnezeu și îndumnezeirea omului, transcendentul care se smerește până la trăirea umană și omul care se înalță spiritual, prin cunoașterea Logos-ului primordial: "Masă rotilată, / Galbănă de t`atră (piatră), / Da` în cornu mesei / Pomuț rămurat / De poame-ncărcat. / Drumari pe drum trece / Și poame culege
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
formă ofidiană, ascunzându-se în măruntaiele pământului, până la o nouă răsărire.340 Lunar și teluric, în același timp, cu puteri de regenerare și fecundatoare, nemuritor și în continuă metamorfoză, șarpele este "izvorul înțelepciunii, întrevede viitorul" care deschide calea spre realitățile transcendente.341 b. Imaginea spațiu-timp În mitologia românească, șarpele se înfățișează în trei ipostaze mitice: șarpe propriu-zis, balaur, zmeu: "între aceste trei ipostaze există o filiație mitică și o transsimbolizare mitologică de ordin ontologic."342 Preexistent, ca "element fluent al apelor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pâne. Ei dau ploaie cu broaște și alte cele. Dumnezeu pe balaur îl rânduiește să poarte și să facă după cum sunt oamenii de buni."358 Părtași la cunoașterea demiurgică, deținând adevărul începutului și sfârșitului, balaurii au fost transfigurați ca realități transcendente, într-un alt spațiu al devenirii, spațiul sacru: "La Dumnezeu, în cer, sunt balauri. Ei se fac aice pe pământ din șerpi și când se suie sus Dumnezeu le deschide cerul și ei intră. Pe la noi să fie ne-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Hristos" a cartofului dintr-o perspectivă laică și socială, la Ioan Alexandru perspectiva este sacră. Poetul închină de-asemenea imnuri garoafei, munților, vulturului, luceafărului de seară, cerului, lui Constantin Brâncoveanu etc. Și toți acești referenți sunt în permanentă relație cu transcendentul, cu ilimitatul, cosmicul. Drumul omului este anevoios până la moarte, motivul dublului apare mereu: "Cine ești, omule?/ Când alunec eu, omul din spate râde cu gura lui roată dărâmată." Mersul este spre " Cine știe", până va dispare fără urmă. Căutarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
locului. "Fluviul lui Ioan Alexandru este o formă de mișcare a esenței" ce-și găsește impulsul în sine însăși, încât înaintarea sa pare paradoxală "stare pe loc"2. Ideea Pustiului în ultima esență este concentrată în poemul "Tentation" comunicarea cu transcendentul ți-o dă muntele, ca la Blaga, Pustia reprezentând esența, miezul de foc, straja eternă care sălășluiește în om: " În drum spre ființă prin jertfa neființei" ("Tentation"). Există un ceas anume în această mare călătorie, ceas în care se poticnesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de neputință a creației, spaimei în fața cuvintelor. Axios este valoarea, ne-o spune însuși poetul: "El este! el este!/ El poartă valoarea în sine,/ el are sămânță". Poetul îl întrupează, îl împodobește, îl mișcă într-un întreg univers imanent și transcendent, pentru ca apoi să se raporteze la el identificându-se cu divinul: "o, linii spectrale ale vieții mele/ îndepărtare secretă și perpetuă/ a insului de sine însuși,/ pretutindeni și cu atâta pasiune/ încât tot ceea ce se vede ar trebui să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adâncimii", ele dau sentimentul de apăsare ce se topește într-un fel de desprindere de tot ce e contingent. Apăsarea e percepută prin intermediul pleoapelor care survolează prăpăstii, astupându-le; poetul își simte trupul electrizat de o stare de deschidere spre transcendent. Închiderea pleoapelor e provocată de undeva de sus, și ea se coboară parcă ar fi suflet pe care poetul încearcă să-l atingă până în vârful degetelor. Pleoapele alunecă în depărtări și cine știe: "Câteodată nici nu se mai întorc înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
divină, înseamnă că el este în stare să-și însușească toate responsabilitățile sale în drumul său spre desăvârșire, spre asemănarea cu Dumnezeu. "Măștile transcendenței" este o intervenție în cadrul proiectului, care se dorește o demonstrație convingătoare a ideii că Dumnezeu Cel transcendent se revelează omului nu direct, ci în diferite lucrări, metode și împrejurări, așa încât omul îl percepe în funcție de aceste chipuri și lucrări, pe care e în stare să le înțeleagă. Măștile transcendenței constituie astfel una din marile provocări la care e
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
primește de la superiorii săi anumite piese vestimentare, fiind învestit concomitent și cu o îndoită cinste. (Anexa II) Anunțarea temei: Cu aceasta intrăm intr-o zonă superioară de discuții, și anume, discuția despre modurile de înțelegere ale manifestării lui Dumnezeu cel transcendent. Secvența 1 Studiu de caz Starea monahală asigură posibilitatea ascensiunii spre diferite demnități, cum ar fi Preoția și Episcopatul. În continuare, vom analiza atitudinea unui călugăr propus pentru treapta preoției (Sfântul Grigorie de Nazianz). Elevii vor primi materiale ce cuprind
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
că mă așteptam la acest mod de abordare a problemelor din partea publicului participant elevi și profesori. Spun aceasta, deoarece cunosc greutatea înțelegerii unui astfel de subiect cu mijloace materiale de care suntem obișnuiți să ne folosim. Felurile de manifestare ale Transcendentului chipurile Sale, ne fac pe noi oamenii să înțelegem cât de măreț și totodată cât de împărtășibil este Acesta. A fost și pentru mine o mare bucurie să constat pasiune și atașament din partea elevilor atunci când au participat la elaborarea analizei
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
are sau nu rost, în contextul României de azi, al noului nostru cinema și al gustului public, realizarea unui film despre...? Eram invitată să decid. Alți critici spuseseră "Nu". Eu am spus "Da"; Da, dar..." Cum să aduci arhaicul și transcendentul în cinema? Cum să le faci actuale? Acestea erau întrebările pe care mi le adresa Alexa Visarion, chestionând într-un fel teza cărții mele Tarkovski. Filmul ca rugăciune și aplicabilitatea ei în cazul proiectului său. Proiect care era prea frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care „Eminescu îl va face să transmită fiorul realităților impalpabile și al lumilor înecate dinlăuntrul nostru, muzica legănătoare sau tumultuoasă a peisajului, mitul originilor și rosto golirea civilizațiilor, spectacolul orologeriei cosmice și al dezagregării universale, convocând astfel Subconștientul, Natura, Istoria, Transcendentul, Absurdul, personajele marii literaturi din toate timpurile“ (P. Cornea). - Romantismul posteminescian coexistă cu realismul, sămănătorismul, simbolismul (sfârșitul sec. al XIXlea și primele decenii ale sec. XX) și se manifestă, frecvent, ca epigonism eminescian. Reprezentanți notabili sunt G. Coșbuc, O. Goga
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]