1,736 matches
-
3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) Partea cea mai dificilă a "criticii", susține Kant însuși, este cea referitoare la deducția transcendentală a conceptelor pure ale intelectului (categoriilor). Și aceasta pentru că noi folosim multe concepte empirice, a căror justificare urmărește însăși originea empirică a lor, însă, susține Kant, există și câteva concepte "care sunt menite folosirii pure a priori (cu totul independent
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și doar în acest mod intelectul ale cărui forme pure sunt categoriile apare ca o modalitate mediată de judecare, ca o "facultate de a judeca", de a lega concepte cu reprezentări (despre obiecte) sau cu concepte (despre reprezentări). Articulațiile analiticii transcendentale au fost introduse în subcapitole anterioare. Scopul meu, în acest moment, este acela de a indica modalitatea de constituire a cunoștinței veritabile (și a fenomenului) pe temeiul regulilor acestei analitici. Tocmai de aceea, primul pas corespunde scoaterii la iveală a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anterioare. Scopul meu, în acest moment, este acela de a indica modalitatea de constituire a cunoștinței veritabile (și a fenomenului) pe temeiul regulilor acestei analitici. Tocmai de aceea, primul pas corespunde scoaterii la iveală a regulilor impuse prin schematismul imaginației transcendentale. A constitui înseamnă, în acest context, a aplica un concept corespunzător la un obiect; în fapt, a aplica o categorie (concept pur al intelectului) la fenomene. O astfel de aplicare nu este posibilă, susține Kant, decât printr-un intermediar, care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intermediarul în cauză. Schema și nu imaginea. Precizarea trebuie făcută, fiindcă imaginația este socotită o facultate care produce imagini; și nu trebuie anulat acest înțeles; totuși, cu o asemenea funcție este imaginația productivă.134 Kant are în vedere, însă, imaginația transcendentală, ca facultate prin care "reprezentarea intermediară" între reprezentarea categoriei și reprezentarea fenomenelor, numită schemă transcendentală, face cu putință "aplicarea" categoriei la fenomene. Altminteri, această operație nu ar interveni și, astfel, nu ar fi constituită cunoștința (veritabilă). Tocmai prin schema transcendentală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
facultate care produce imagini; și nu trebuie anulat acest înțeles; totuși, cu o asemenea funcție este imaginația productivă.134 Kant are în vedere, însă, imaginația transcendentală, ca facultate prin care "reprezentarea intermediară" între reprezentarea categoriei și reprezentarea fenomenelor, numită schemă transcendentală, face cu putință "aplicarea" categoriei la fenomene. Altminteri, această operație nu ar interveni și, astfel, nu ar fi constituită cunoștința (veritabilă). Tocmai prin schema transcendentală categoria capătă "semnificație", nefiind o formă goală a intelectului. Potrivit sistematicii kantiene, în chestiunea constituirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
transcendentală, ca facultate prin care "reprezentarea intermediară" între reprezentarea categoriei și reprezentarea fenomenelor, numită schemă transcendentală, face cu putință "aplicarea" categoriei la fenomene. Altminteri, această operație nu ar interveni și, astfel, nu ar fi constituită cunoștința (veritabilă). Tocmai prin schema transcendentală categoria capătă "semnificație", nefiind o formă goală a intelectului. Potrivit sistematicii kantiene, în chestiunea constituirii cunoștinței analogiile experienței stabilesc principii "dinamice", adică principii care își pot dovedi necesitatea numai "sub condiția gândirii empirice într-o experiență", asemenea postulatelor gândirii empirice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv direct, fiindcă ele fac posibilă orice cunoștință empirică, directă, pe baza (timporizării) timpului, ca formă a simțului intern. Problema constituirii cunoștinței care este, totodată, la Kant, problema constituirii fenomenale se concentrează, cred, în discuția despre analogiile experienței, din "Analitica transcendentală". Sunt și alte rațiuni pentru care axiomele intuiției și anticipațiile percepției, deși au un rol constitutiv necesar, își trimit sensurile către problematica tocmai amintită; unul dintre acestea se referă la faptul că "lucrurile" pe care le am în vedere, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de altă parte, trebuie luat seama la funcția formală a acestui principiu: el este, fenomenologic vorbind, corelatul operațional (ca act al conștiinței) al obiectului experienței (va fi vorba, până la urmă, despre orice experiență posibilă). Ne amintim că, în cazul imaginației transcendentale, schemele acesteia nu erau decât "determinări de timp a priori" raportate la: seria timpului (vizate fiind categoriile cantității), conținutul timpului (fiind în cauză categoriile calității), ordinea timpului (după categoriile relației) și, în sfârșit, ansamblul timpului (în funcție de categoriile modalității).137 Înțelegem
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intervenție constitutivă dinspre intelect. Și aceasta datorită tocmai faptului că ele sunt "reguli ale determinării generale de timp" și, astfel, ele reglează "determinările empirice de timp", care sunt determinări ale timpului ca formă a intuiției empirice și scheme ale imaginației transcendentale (de fapt, ale intelectului pur). Succesiunea constitutivă ar fi următoarea: întâi, determinări generale de timp; apoi, determinări empirice de timp, anume scheme ale imaginației transcendentale și, la sfârșit, determinări intuitiv-empirice, de simplă formă a simțului intern. Problema ar fi acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timp", care sunt determinări ale timpului ca formă a intuiției empirice și scheme ale imaginației transcendentale (de fapt, ale intelectului pur). Succesiunea constitutivă ar fi următoarea: întâi, determinări generale de timp; apoi, determinări empirice de timp, anume scheme ale imaginației transcendentale și, la sfârșit, determinări intuitiv-empirice, de simplă formă a simțului intern. Problema ar fi acum următoarea: dat fiind faptul că orice operație constitutivă este, în ultimă instanță, timp, ce mai putem spune despre "obiectul" corelat operațiilor reprezentate de timp cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectul, principiile "dinamice" (analogiile experienței și postulatele gândirii empirice în genere) constituie experiența. Precizarea aceasta este cu atât mai importantă cu cât este vorba, în ambele niveluri de constituire, despre timp: ca formă a intuiției pure, ca schemă a imaginației transcendentale, ca determinare generală în forma regulii sau principiului intelectului. Principiile care ne interesează acum, potrivit celor stabilite mai sus, sunt analogiile experienței. Iată-le, în formularea lui Kant: 1. (în legătură cu categoria substanței) Substanța persistă în orice schimbare a fenomenelor și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în parte, precum și totalitatea lor ca natură. Dar este clar că timpul apare pe poziția operației prin care sunt constituite fenomenele. El este, ca determinare formală, operația de constituire a intuiției unui obiect empiric; este, apoi, ca schemă a imaginației transcendentale, mijlocul de accedere a unei intuiții empirice la o categorie și, desigur, a unei categorii la un obiect posibil de experiență; este, în fine, ca determinare generală, de fapt, ca apercepție originară, temeiul unității unei intuiții empirice cu o categorie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilitate ale fenomenului și ale cunoștinței. Poate chiar pentru motivul că este vorba despre două rânduri de obiecte: cel reprezentat de ipostazele propriu-zis fenomenale ale "obiectului" și cel propriu cunoștinței. Dar în structura ambelor deși, din sub exigența unei "deducții transcendentale" discriminarea aceasta strictă nu funcționează nu poate lipsi operația constitutivă, aceea care în-ființează. În plus, timpul este cel care prelucrează totul, adică își dă ipostaze operaționale și se încarcă de sensuri "ontologice", obiectuale. Până la urmă, timpul face cu putință constituirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cel care prelucrează totul, adică își dă ipostaze operaționale și se încarcă de sensuri "ontologice", obiectuale. Până la urmă, timpul face cu putință constituirea fenomenală și forma de judecată sintetică a priori a cunoștinței veritabile. De aici sensul judicativ al deducției transcendentale kantiene, în genere, al demersului "analitic" despre principiile intelectului pur. Mai sus precizam ideea despre unitatea șirului de operații de constituire fenomenală și a șirului de ipostaze obiectuale pe care aceste operații le determină. Ajungeam, în final, la apercepția originară
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a celor trei categorii nu ar fi posibil fără "obiect". Dar cele trei postulate nu adaugă nimic constituirii fenomenale? Sunt ele simple "explicitări", exerciții analitice asupra unor concepte? Desigur, nu; este vorba mai degrabă despre ceea ce am putea numi exercițiu transcendental, adică unul de lămurire a condițiilor de posibilitate a fenomenului și cunoștinței veritabile. Nu doar că adaugă ceva constituirii fenomenale, dar o desăvârșește pe aceasta, fiindcă îi indică tocmai tipurile de constituire fenomenală care sunt cu putință: cea corespunzătoare doar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din perspectiva "fenomenologiei judicativului", pe care o încerc aici, fiindcă și atunci când obiectul îi apare lui Kant gata constituit, filosoful găsește de cuviință să precizeze operațiile sau structurile operaționale constitutive. Accentul obiectual al demersului "analitic" kantian, din partea ultimă a Analiticii transcendentale, este o consecință a unui dezechilibru pe care filosoful l-a acceptat anterior, în favoarea aspectului operațional al constituirii fenomenale. Dar cred că mai există o miză, oarecum metateoretică, dar cu o anumită semnificație propriu-zis "critică", pentru acest accent: este vorba
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
regăsim sensurile judicative ale discursului. Este vorba despre o veritabilă reducție a tuturor elementelor fenomenale ale fenomenului ca atare și ale cunoștinței veritabile (în forma judecății sintetice a priori) la timp. Prin aceasta, încadrarea judicativ-constitutivă a demersului de tipul analiticii transcendentale devine clară. Discuția despre teorema mai sus enunțată, care face referire clară la conștiință și obiect exterior, dar care, de fapt, accentuează sensul de unitate de constituire operațional-obiectuală a oricărui fenomen (și cunoștință veritabilă), se încheie, la Kant, cu operarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre un sens care exprimă unitatea de constituire operațional-obiectuală ca singurul fapt valabil atunci când avem de-a face cu fenomenul și cunoștința veritabilă. Un principiu al analiticii nenumit astfel de Kant, dar evident dacă acceptăm considerarea judicativă a analiticii transcendentale este cel care invalidează constituirea fenomenală (chiar și a cunoștinței veritabile) prin absența timpului. Nici o categorie pură a intelectului, spune Kant, nu poate avea mai mult decât o semnificație transcendentală; nu și o folosire transcendentală, ci doar una empirică; dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de Kant, dar evident dacă acceptăm considerarea judicativă a analiticii transcendentale este cel care invalidează constituirea fenomenală (chiar și a cunoștinței veritabile) prin absența timpului. Nici o categorie pură a intelectului, spune Kant, nu poate avea mai mult decât o semnificație transcendentală; nu și o folosire transcendentală, ci doar una empirică; dar aceasta din urmă nu este posibilă decât prin angajarea sensibilității, care, la rândul său, nu este cu putință decât temporal. Absența timpului, așadar, are putere de constituire, am putea spune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acceptăm considerarea judicativă a analiticii transcendentale este cel care invalidează constituirea fenomenală (chiar și a cunoștinței veritabile) prin absența timpului. Nici o categorie pură a intelectului, spune Kant, nu poate avea mai mult decât o semnificație transcendentală; nu și o folosire transcendentală, ci doar una empirică; dar aceasta din urmă nu este posibilă decât prin angajarea sensibilității, care, la rândul său, nu este cu putință decât temporal. Absența timpului, așadar, are putere de constituire, am putea spune, fiindcă datorită ei apare o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseamnă a fi constrâns să ieși de sub autoritatea judicativă a normelor kantiene de constituire fenomenală, dar chiar pe baza a ceea ce înseși aceste norme prescriu. De o parte, așadar, absența timpului din structura operațională a intelectului pur, atunci când acesta lucrează transcendental, nu empiric. Iar de alta, diferența dintre fenomen și noumen. Ceea ce Kant a indicat în acest context, referitor la posibilitatea intelectului de a lucra și transcendental, nu doar empiric, aplicându-se lucrului în sine, nu materialului sensibil, cuprinde o problemă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
transcendental, nu doar empiric, aplicându-se lucrului în sine, nu materialului sensibil, cuprinde o problemă de constituire fenomenală în sens judicativ care trebuie avută în vedere mai departe. Kant însuși, pregătindu-se să treacă la a doua parte a Logicii transcendentale, anume la Dialectica transcendentală, va zăbovi în acest spațiu problematic, de unde se pot ivi situații ca aceea descrisă de Jacobi. Dar trebuie zăbovit aici, cu această interpretare, fiindcă se anunță anumite sensuri non-judicative. 3.2.2.3. Topică transcendentală vs.
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aplicându-se lucrului în sine, nu materialului sensibil, cuprinde o problemă de constituire fenomenală în sens judicativ care trebuie avută în vedere mai departe. Kant însuși, pregătindu-se să treacă la a doua parte a Logicii transcendentale, anume la Dialectica transcendentală, va zăbovi în acest spațiu problematic, de unde se pot ivi situații ca aceea descrisă de Jacobi. Dar trebuie zăbovit aici, cu această interpretare, fiindcă se anunță anumite sensuri non-judicative. 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală Despre topică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Logicii transcendentale, anume la Dialectica transcendentală, va zăbovi în acest spațiu problematic, de unde se pot ivi situații ca aceea descrisă de Jacobi. Dar trebuie zăbovit aici, cu această interpretare, fiindcă se anunță anumite sensuri non-judicative. 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală Despre topică a mai fost vorba în această prezentare a lui Kant (în prima parte a aplicației). Acum însă nu am intenții expozitive, nici unele care să vizeze direct "stilul" judicativ al acestei discipline transcendentale, care își are
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la Dialectica transcendentală, va zăbovi în acest spațiu problematic, de unde se pot ivi situații ca aceea descrisă de Jacobi. Dar trebuie zăbovit aici, cu această interpretare, fiindcă se anunță anumite sensuri non-judicative. 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală Despre topică a mai fost vorba în această prezentare a lui Kant (în prima parte a aplicației). Acum însă nu am intenții expozitive, nici unele care să vizeze direct "stilul" judicativ al acestei discipline transcendentale, care își are, totuși, sensul foarte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]