3,565 matches
-
în poezia Cântec pentru Grigore Vieru sau să ne inundăm interiorul minții cu nonconformismul lui Cristian Neagu, râzând de sfidătoarea figură a existenței dure: Căci inima, peste cerebrala rațiune, / Descoperă tardiv superlative consistențe. Câtă tărie poate să aibă un biet trecător făurit din lutul genezei și dăruit lumii, spre nemurire, să poată încăpea în sufletul lui diferit de al tuturor acelora ce nu îl înțeleg. Câtă forțare a mimicii înțelepte a acceptării poetului față de grosolăniile încremenite în teluric a profanului râgâitor
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
o predică pastorul care-i luase batrânului nostru și ce avuse. Câtă demagogie............. Comentați.......... - 2/. M-am oprit dăunăzi din drumul meu prin centrul orasului Oradea, lângă o patiserie și am privit cu tristețe spre un copil sărman ce ruga trecătorii și pe cei ce așteptau la rând în fața patiseriei, să-i cumpere și lui un covrig. După cum vedeam eu oamenii erau împărțiți în două tabere. O parte erau atât de deranjați de gestul micuțului încât îi vorbeau urât, iar alții
LEGEA SFÂNTĂ A DATORIEI... de IONEL CADAR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358915_a_360244]
-
atât de deranjați de gestul micuțului încât îi vorbeau urât, iar alții erau pur și simplu indiferenți și îl ocoleau pe micuțul cerșetor ca pe un obiect ce le stă în cale. Privind de pe banca din mijlocul străzii spre acei trecători m-am întrebat: cât de sărac să fii, ca să nu îți poți permite să cumperi un covrig pentru un copil sărman? Oare această sărăcie nu este mai mare în suflet decât în buzunar? Comentați............. Faptele de binefacere, milostenia și rasplata
LEGEA SFÂNTĂ A DATORIEI... de IONEL CADAR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358915_a_360244]
-
drum către vremurile acelea prea repede uitate, în care nu adormeam de teama că tu ai fi putut adormi pentru ultima dată. Către orele acelea târzii, în care ne strecuram pe străduțele valenciene, ambalate în lumina sărbătorilor, noi și ultimii trecători ai nopții, ei nedormiți de beția trecerii în noul an, noi nedormiți de grija că ființa ta fragilă n-o să se mai poată încorda cât să atingă și pragul acela. Către nopțile acelea sângerande, în care timpul încremenea în sala
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
parfum pentru bătrânețea ei Locul III- Daniela Gugurel vară fierbinte - se-ascund în lanul de grâu macii prea roșii Locul III- Dan Norea noapte de gerar - patine lasă cercuri în jurul lunii Mențiune- Corina Ion cinci dimineața brusc colțul străzii-nflorit - trecători grăbiți Mențiune - Dan Norea noapte de april - în balta încrețită tremură luna Etapa 65 - 16 II 2009 Locul I - Virginia Popescu seară de vară - adunate-n căpițe raze de soare Locul II - Valeria Tamaș aburii calzi - în ochiul de geam
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
greu de uitat. Acolo locuiesc căpșunile fiecare are o căsuță cu uși,cu ferestre, iar pe horn un cocos de vânt firește. Fiecare are cameră, bucătărie și dormitor și-n sufragerie, televizor. Ce loc minunat cu aer aromat unde toți trecătorii au roșii obrăjori nu vezi unul gălbejit sau unul necăjit toți sunt veseli de parca norocul în drum i-a găsit. Căpșunica Pica-Pica și cu sora-i Măricica , nu le vezi stând niciodată degeaba în curte sar mereu coardă. Agripina și
ŢARA CĂPŞUNILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359517_a_360846]
-
cu amar./ Cu un surâs din colț de ochi/ într-o batistă,/ tristețile-și ascunde./ Mă cheamă să mă-ntrebe:/ ce mai fac, cum mă mai simt./ Să am grijă de mine,/ îmi spune/ cu suflet istovit de dor,/ un trecător,/ pribeag, în astă lume,/ alint, pe frunte-mi pune mângâiere,/ să lupt cu viața-mi dă putere... Cu lacrimi în ochi, sărutând mâna măicuței, cu sufletul în căușul palmelor gândului, o rog să-mi spună despre ea: cum este, cum
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
meu favorit, căci nu-l mai auzisem de zile în șir. Ce zile cumplite au fost acelea! Totul părea umbrit de nori grei, apăsând deasupra orașului și, mai ales, asupra spiritului meu zdruncinat! Orașul îmi părea trist și monoton, iar trecătorii păreau că-mi aruncă priviri piezișe. Îmi părea că sunt epuizat, înfrânt, lipsit de melancolie și de poezie, împresurat de sentimente nefericite... Dar, când tocmai credeam că nimic nu-mi mai rămăsese pe lumea asta, dintr-odată un firav sunet
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
și mi se creează o dispoziție expansivă. Un cârd imens de ciori zboară deasupra capului meu și croncănesc un cântec neștiut. În zborul lor grăbit, ele coboară și urcă, de parcă ar vrea să cunoască orașul de-aproape sau să vestească trecătorii întâlniți în cale. Privesc iarăși în sus și văd din ce în ce cerul în schimbare. Probabil, vestesc ceva negruțele, îmi spun, auzindu-le cum se jelesc. Oprită în loc și privindu-le cu uimire, un trecător se apropie de mine
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
aproape sau să vestească trecătorii întâlniți în cale. Privesc iarăși în sus și văd din ce în ce cerul în schimbare. Probabil, vestesc ceva negruțele, îmi spun, auzindu-le cum se jelesc. Oprită în loc și privindu-le cu uimire, un trecător se apropie de mine și-mi spune cu blândețe: gloata asta zgomotoasă, ori aduce sărăcie, ori se schimbă vremea ! Prea mult a plutit căldura și suntem deja la jumătatea iernii. Nu vânt, nu ploaie, nu zile prea cernite de ceață
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
trebuia să le înapoieze ca apoi să poată lua altele în schimb. Vorbea destul de bine spaniola, și de asemenea putea citi cu ușurință în limba spaniolă, rar întâlnea câte un cuvânt pe care să nu-l înțeleagă. Mergând înainte printre trecătorii grăbiți de la acea oră a dimineții, el se gândea la cărți, la ce anume va alege, îl interesau câțiva autori pe care cu nerăbdare spera să îi citească. Deodată în timp ce el mergea adâncit în propiile gânduri auzi cum o voce
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
frumoase, ce păreau ca sculptate de un iubitor de frumos. Claudiu o privi și rămase surprins de ochii ei verzi, ce erau frumoși, sclipitori. ,,Ce dorești?” o întrebă el puțin surprins de faptul că acea tânără îl oprise din mulțimea trecătorilor, nu era obișnuit ca persoane necunoscute să îl oprească așa deodată pe stradă. ,, Îmi poți spune unde este magazinul Cort Englez?”, continuă ea. Da cu plăcere, imediat după colț la numai cinci minute de mers sunt trei magazine înșirate la
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
pentru ea dacă vrea să o rupă cu o astfel de viață,” monologa el în acea dimineață. În drumul spre casă Claudiu trecu exact prin acel loc unde se întâlnise cu acea tânără, nu mai era nici urmă de ea. Trecătorii treceau fiecare absorbiți în propiile lor probleme, iar soarele îi îmbrățișa cu razele sale pe toți încălzindu-i. Privind tot acel tablou cu cerul însorit și oamenii scăldați în razele soarelui, cu mașinile ce treceau vuind pe bulevardul Colon, el
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
și gândi liber trăgând concluzii sănătoase din viață. ,,Ce minunat dar este viața, și ce păcat că acea tânără își prăpădește cei mai frumoși ani ai tinereții căzând atât de jos,” gândi Claudiu. Apoi silueta lui înaltă se pierdu printre trecătorii ce în acea dimineață de iarnă valenciană se avântau pe drumurile uneori de neînțeles ale veții. Referință Bibliografică: VIAȚA CA UN DAR / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2331, Anul VII, 19 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
ascuns cu ea, la Odesa, în timpul războiului, pe 13 septembrie 1918, apoi amorezarea de Elena Lupescu și renunțarea de trei ori la calitatea de moștenitor al tronului, a lui Carol, a pus jar pe rana inimii Reginei. Ca fiecare dintre trecătorii lumii acesteia, și Regina Maria a avut dureri personale, mai mici sau mai mari, elanuri și descurajări, bucurii și valuri amare, a văzut în lume bine și rău, dreptatea și biciul oprimării, a suferit pentru suferințele celor apropiați din familie
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
tei frunzele de-aramă, Cănd prin noapte vântul trece C-un urlet lung de lup turbat, Biciuind cu suflu-i rece Trunchiul ud și dezbrăcat. De parcă-i ieri nu pot uita, Verde-n haina-i de parada Cu parfumu-i îmbată Trecătorii de pe stradă. Acum iată-l stând în ploaie, Vântu-l bate neîncetat, Crengi îi rupe și-l despoaie Și este trist și l-am uitat. O fi doar o întâmplare Sau bănuind că nu dormeam, A întins un ram cu care
DORMI IUBITO de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360503_a_361832]
-
și în stânga care, fiind luați prin surprindere, avură o clipă de ezitare, timp suficient ca el să scape de urmărire. Urcă în grabă la volanul unei mașini blindate și demară cu viteză pe străzile luminate ale Bucureștiului. Lovi mortal câțiva trecători pe trecerea de pietoni, tamponă câteva autoturisme la semaforul roșu creând o ambuscadă și își continuă cursa pe o stradă ce ieșea din capitală. Era un mister unde voia să ajungă, căci se îndreptă spre lanțul muntos al Carpaților. Parcă
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
-o sfârlează. Sfioasă, o lumină spre tavan, Din candela de cu iz de untedelemn. Pe nesimțite mai trecu un an, Fără să lase la plecare semn. Dar anii nevăzuți, cu pași ușori, Cu mers ireversibil se perindă, Ca niște singuratici trecători Când unul pleacă, altul e în tindă. Au nins din abundență veșnicii, Dar vreau să ningă și prin versul meu, Cu viscol, liniști, dantelării, Precum vor ninge iernile mereu... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Azi ninge / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare
AZI NINGE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360547_a_361876]
-
cum ajunsese acolo. Abandonat de stăpân, zăcea cu multiple fracturi, neputând decât să-și fâlfâie capul încoace și-ncolo, ca un clopot sinistru. Coama, falnică altădată, acum era udată de brumă și încâlcită în cornuții maidanului. Cine să-l țesăle? Trecătorii întorceau înfricoșați privirile, neputând suporta imaginea. Sau poate din milă? Oricum erau neputincioși. Cine să-l fi lovit și abandonat în maidan, printre bălăriile frânte? Calul privea buimac și încenușat ca printr-un voal de meduză. Nici nu mai avea
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
depărtat câțiva pași, până în centrul pieții, a ridicat un picior, apoi pe celălalt, oarecum ezitant, și a început să danseze, brațele s-au înălțat și ele, ca ale unei păsări îndrăgostite de vară și zbor. Din ce în ce mai sigur, omul dansa ... câțiva trecători s-au oprit să privească, apoi alții, si alții ... turiștii așezați la mesele din jur priveau și ei. Și omul dansa ... ritmul creștea, se răspândea, inunda, cutremur, maree, nebunie ... .sirtaky ... .Zorba redivivus, Zorba nu moare niciodată ... pereții caselor din piața
ZORBA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360735_a_362064]
-
dă vântul, că s-a născut un fir de iarbă crud. privesc, năuc, un petic de zăpadă; un ghiocel, plăpând, a răsărit, că-i era dor, iubito, să te vadă, de dragul tău, și el, a înflorit! îs tare supărat pe trecătorii, ce-ntorc privirea numai după tine; abia treziți din iarnă, visătorii, habar nu au ce primăvară vine! a reavăn îți miroase astăzi trupul, în jurul tău mă-nvârt ca un copil și simt că-i plin de tine tot văzduhul și
E PRIMĂVARĂ, IARĂŞI PRIMĂVARĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360039_a_361368]
-
rănesc oamenii haini. Cu sete de iubire am pășit prin viață. Purtam căldura-n suflet, dar unii, sloi de gheață. Hrana sufletească cea dulce, minunată, Ne-a fost doar Iubirea cu vraja neuitată! De s-ar întoarce timpul... atât de trecător, În pasăre albastră m-aș transforma și-n zbor La tine, dragul meu, aș poposi, să-ți spun Te însoțesc, Iubite, pe Infinitul Drum! O mână nevăzută îmi mângâie albastrul O adiere albă ne poartă sus la astrul Ce-mprăștie
TE ÎNSOŢESC, IUBITE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360093_a_361422]
-
soarta i-a despărțit. Când azi te am revăzut stând ghemuită pe piatra aceea rece din fața farmaciei, am înlemnit. Nu cereai pomană de la nimeni, stăteai doar ghemuită pe piatra aceea rece uitându-te la lume. Din când în când un trecător zelos îți arunca un ban, jenat parcă de gestul său. Nici nu priveai să vezi cât a putut să-ți dea, urmăreai doar lumea cum trecea fiecare în treaba lui. Nu aveam curajul să te întreb ce e cu tine
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PĂPĂDIA Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Să prinzi soarele în părul unei flori, Să-i simți suplețea în culori, Vise se nasc argumentând fiori, Uitând sublimul trecător... Perfectă și supremă dăruire, Cu zâmbet de lumină și-asfințire, Inevitabilă dar tandră amăgire La prima pală de iubire... (inspirată de fotografia realizată de Florin Opre) Blue Mireille, 12.05.2015 Referință Bibliografică: Păpădia / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PĂPĂDIA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359807_a_361136]
-
decepționat, apoi când îl văzu că renunță și tranversează strada, răsuflă ușurat și pornii după Radu. Dintr-o altă parte a pieții și Costel îl urmărea pe Radu, ce mergea agale cu geanta sa de voiaj pe umăr printre puținii trecători de pe stradă. Drumul lui șerpuia printre case, după care intră pe niște străduțe mai înguste și pustii, nu era mai nimeni pe acolo. În spatele lui mergând prin locurile cele mai întunecoase îl urmau Costel și Chinezul, nefăcând nici cel mai
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]