9,583 matches
-
se mai gândească că e mai bine să ne spună ce i-am Întrebat. Apoi nu care cumva să guițe, că Îi trimitem la Sfântul Petru cu primul tren!”... În acest moment, tata Toader a Întrebat: ― Îți amintești, Petrică, cum tremurau de frică? Eu și amu’ parcă-i văd. ― Prizonierii, văzându-se „rugați” atât de insistent și simțind pumnalul la beregată, au răspuns că vor spune tot ce știu și ne interesează. Soarele și-a arătat fața În scurtă vreme. Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
desenau pe albul omătului ca tușul negru pe hârtie... noastră. Pășea cu atenție sporită, dar gârla părea fără sfârșit. „Să rămânem pe loc, pentru a vedea ce fac” - am hotărât eu... ― Eu am fiori - a șoptit Despina către Maria. ― Eu tremur de când a Început povestea - a răspuns Maria. Petrică a continuat: ― După scurtă vreme, cei doi militari au pornit undeva spre dreapta. Am Înaintat puțin, cât să-i avem În câmpul vizual. Din câte ne-am dat seama, era o patrulă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate aștepta... Nu mi am permis să-l Întreb nimic pe căpitan. Am scos doar foaia de cort și l-am Înfășurat În ea. Le am dat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am gândit și eu la această eventualitate... Am ajuns la bordeiul nostru. Pe Toader l-am Întins pe pat, iar căpitanul a plecat să cheme serviciul de prim-ajutor, pentru a-l prelua pe rănit... El era alb la față, tremura și gemea mereu. În scurtă vreme, s-au prezentat doi brancardieri, care l-au așezat pe o sanie și au plecat... Ne-am luat rămas bun de la el, urându-i Însănătoșire grabnică. „Te așteptăm cu mult drag să te Întorci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Că se prăpădește cântecul ălor bătrâni, dacă nu-l mai zice și nu-l mai ascultă nimeni, nepoate!!... Și bătrânul, ștergându-și lacrimile de la ochi, sfârși cu un bocet lung și foarte trist, ca un prohod cântat la marginea mormântului, tremurând arcușul pe coarde și făcând găidulca să suspine, să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
toiul nopții cu duba de acasă. Asta înseamnă că mai este puțin și o să vină americanii! conchise Virgil, cu optimismul acela fără margini al lui, din care cu greu l-ar fi putut clinti cineva. Comuniștilor a-nceput să le tremure cămașa pe ei de frică, fiindcă știu că o să trebuie să dea socoteală! Aici, însă, Stelian nu se mai putea declara de acord cu fiul său. El surâdea sceptic și puțin ironic când auzea asemenea speculații, dădea din cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
numai un an, Omul cu Umbre-la devenise un bătrân adus de spate care abia mai urca dealul și fuma ore în șir așezat pe bordura drumului îngust cu circulație infernală. In tovărășia umbrelei la fel de uzate ca și el, cu degetele tremurând pe țigara veșnic aprinsă, Justin analiza trecătorii cu pătrunzătoarea lui privirea albă. În preajma spitalizării, Dora l-a revăzut. De data asta, alături de umbrela diformă culcată pe trotuar se odihnea un rucsac uzat de culoare ce fusese cândva neagră și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
știu dacă profesorul v-a spus același lucru ca și mine ; din păcate, el pune întotdeauna răul în față. Și este cam abrupt... Poate are și motive... Însă vă pot asigura de un adevăr de primă importanță : mâna lui nu tremură niciodată, precizia gesturilor lui este perfectă, iar cunoștințele și experiența în domeniu sunt fără egal. Vă voi ajuta să dormiți cât mai bine, somnul, este foarte important pentru organism. O înțepătură ușoara lasă în brațul Dorei o senzație de fâlfâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bulgară, nu întârzie să remarce că o ezitare temperează gesturile maestrului. Colega, te rog să privești ! Mi se pare că văd un conflict grav la care nu mă așteptam, rostește profesorul cu o voce care se vrea sigură, dar care tremură totuși. Tremură pentru prima oară de când îl asistă Nicolaï, este mai mult de un an de atunci. Prin mintea lui Nicolaï trec gânduri, temeri, întrebări : Pot ști oare mai mult ca profesorul ? Oare o să am încredere în ce voi vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întârzie să remarce că o ezitare temperează gesturile maestrului. Colega, te rog să privești ! Mi se pare că văd un conflict grav la care nu mă așteptam, rostește profesorul cu o voce care se vrea sigură, dar care tremură totuși. Tremură pentru prima oară de când îl asistă Nicolaï, este mai mult de un an de atunci. Prin mintea lui Nicolaï trec gânduri, temeri, întrebări : Pot ști oare mai mult ca profesorul ? Oare o să am încredere în ce voi vedea ? Voi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
voce tare. Explicabil. Este foarte adânc, în umbra perifericelor. Profesorul respiră profund, încearcă să alunge gândul... Nu descoperirea acestui complicat conflict, care pune în pericol integritatea sau chiar viața pacientei, a făcut să i se împăinjenească privirea și să îi tremure vocea, ceea ce nu i se întâmplase niciodată până atunci. Întâlnise destule cazuri grave în lunga lui carieră ca să nu se simtă copleșit de ceea ce descoperise acum. Ceea ce l-a perturbat este că vinovat era nervul IX ! El fusese cel incriminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zero unu !" Minutele se transformă pe nesimțite în ore, în care, cu dexteritate de magician, profesorul descâlcește mănunchiul vital. Tampoanele nu contenesc să îi usuce fruntea, fantele ochilor au devenit și mai subțiri mobilizând până la epuizare acuitatea vizuală. Mâna nu tremură, și-a regăsit siguranța și abilitatea necesare. Lamă de șapte microni ! Așa ! Și încă una de cinci ! Și de doi ! În fine, profesorul clipește de mai multe ori și își desprinde privirea de pe ecran : Colega, îți încredințez ultima operație : separarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care a avut-o el la intervenția de azi a avut-o atunci și profesorul Maxim : "Colega, te rog să privești ! Mi se pare că văd un conflict la care nu mă așteptam." Vocea, pe care o știa sigură, a tremurat cum a tremurat și vocea lui azi. Atunci și-a mobilizat tot curajul, a privit prin binocular și ceea ce a văzut i-a dat sudori reci. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, a apărut o imagine ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-o el la intervenția de azi a avut-o atunci și profesorul Maxim : "Colega, te rog să privești ! Mi se pare că văd un conflict la care nu mă așteptam." Vocea, pe care o știa sigură, a tremurat cum a tremurat și vocea lui azi. Atunci și-a mobilizat tot curajul, a privit prin binocular și ceea ce a văzut i-a dat sudori reci. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, a apărut o imagine ciudată, o intersecție anormală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mutismul lui. Ca pentru orice alt pacient, în ajunul operației a trebuit întocmită și semnată fișa de responsabilitate pe care pacientul nu o poate înțelege. Ca tată, profesorul a trebuit să asume de unul singur responsabilitatea riscului. Mâna i-a tremurat ca niciodată în viață atunci când a trebuit să își pună semnătura pe formularul pe care pentru alți pacienți îl considera banal. După ce a făcut gestul dificil, privirea lui insistentă a reușit să o întâlnească din nou pe cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mic, de culoare nedefinită. De ce o invadează o nedeslușită emoție ? Oare inima ei presimte că acest plic neînsemnat conține un "ceva" care o va ajuta la deslușirea enigmelor care o frământă ? Nu poate dezlipi plicul și mâna, de regulă îndemânatecă, tremură când sfâșie hârtia devenită sfărâmicioasă cu anii și care, odată îndepărtată, lasă să se ivească două fotografii neclare, îngălbenite de vreme. Dora le privește cu atenție. Una din ele înfățișează un grup de șapte bărbați ce par a nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ciudat, ar reface un drum inexistent, un drum spre originea timpurilor. Într-un târziu, șoapta sugrumată de emoție a lui Dragoș pare să confirme această incredibilă întoarcere : Nu pot scăpa chemării de a mă întoarce atunci, la momentul începutului. Atunci când tremuram deslușind urmele ochilor și degetelor unei fetițe întipărite în paginile cărților cu povești. Dora nu spune nimic, tace dar este cuprinsă și ea de o emoție copleșitoare. Amintiri, gânduri despre copilăria ei, îi trec prin minte fără nici o legătură logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cuptor enorm ocupă toată tinda, focul este întreținut cu lobde mari de lemn și căldura lui se răspândește spre pereții tuturor camerelor, așa cum nu întârzie Dragoș să precizeze cu o notă de ironie : Avem o adevărată încălzire centrală ! Vocea îi tremură. O per-soană sensibilă ar putea lesne sesiza că spune nimicuri pentru a-și ascunde tulburarea atunci când o ajută pe Dora să-și scoată vesta. Desigur că Ștefana, care își cunoaște bine bărbatul, i-a sesizat vocea schimbată, dar nu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de femeia necunoscută seamănă atât de bine cu propria ei imagine din fotografia rătăcită demult într-o carte. Mai ales ochii, cum bine sesizase Ciprian. Emoția pe care o resimte se strânge ca un oribil ghem dureros concentrat în mijlocul pieptului. Tremurând se așează pe scaun și pentru prima dată de când a plecat în această aventură gândește : "Numai de nu m-ar lăsa inima, ca să pot merge până la capăt. M-au avertizat la spital că am o problemă..." Dora, doamna Dora, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pleoapele care s-au lăsat peste ferestrele sufletului ei. În fine, cei doi își continuă drumul alături unul de altul, fără să se atingă, fără să își vorbească. Ai zice că sunt sub vraja privirii în abisurile celuilalt și că tremură de teama că ea va rămâne unica de acest fel. Iată-i ajunși în apropierea mănăstirii, care poartă același nume cu satul Arbore. De fapt este o biserică mică, pierdută în imensitatea unei întinderi albe pe care străjuiesc troițe înveșmântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care, în sfârșit, rupe tăcerea : Ai ochii lui, ai lui Simion, aceiași pe care îi moștenise și Mino-dora. "Minodora ! Minodora ! Minodora ! Deci tu, sora mea, tu ai existat, nu ești doar o fantomă care mi-a bântuit halucinațiile !" Genunchii Dorei tremură, se împiedică de buturuga pe care abia o ghicise lângă ea. "Bradul, aici trebuia să fi fost bradul, așa cum se vedea în fotografie. Deci acum bradul nu mai este. Și aici, ca și la noi". "Bradul nu mai este". Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
liniștească spiritele" și de atunci nu am mai primit avertismente supărătoare. Au mai fost și lupii care ne-au înspăimântat adeseori cu urletele lor sinistre. Într-o noapte geroasă i-am auzit apropiindu-se și am rămas cu toții în bordei tremurând de frică, cu cuțitul cel lung la îndemână, dar nu au avut curajul să forțeze intrarea în sărmanul nostru adăpost. Dimineața am găsit doar urmele care veneau dinspre iazuri, dădeau ocol bordeiului ca apoi să se îndepărteze spre pădure. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
repartizarea câștigurilor și fruntea frunții la împovărarea cu obligații: colectivizare, mobilizare la munca în CAP, regie-actorie, dansuri-coruri, cercuri de lectură, alfabetizare și modelarea omului nou... Dar măcar acei oameni noi, modelați de noi, l-au spulberat pe tiran... că noi tremuram cu frica în oase ca niște jivine prin galerii. Pe tiran, da! Dar nu și pe ciracii lui! Că foarte mulți dintre ei se află astăzi la butoane și prădăluiesc ce-a mai rămas din țara asta... Minciuna, delațiunea, cinismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Doar l-ai auzit și dumneata cu câtă convingere condamna cursa înarmărilor aberante și monstruoasa Cortină de Fier, inițiate de ideologia Kremlinului care are în vedere revoluția proletară mondială!.. Aici se află principala țintă a săgeților unchiului Sam! De asta tremură America! Torționari cinstiți Mă oprește mai zilele trecute o bună cunoștință în plin centrul târgului și îmi atrage atenția că s-au înăsprit regulile de circulație și pentru pietoni, odată cu cele pentru automobiliști. Așa că oricine depășește ritmul permis al pasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
calcul că la acea vreme etnia mai purta stigmatul fărădelegilor criminale săvârșite de înaintași. Așa că, oricând, îndreptățit sau nu, putea fi suspectat de te miri ce delicte, reale sau anume inventate pentru o eventuală pedeapsă exemplară. Doar studențimea trebuia să tremure chiar și la gândul că ar putea avea de a face cu organili. Această cugetare poate fi considerată drept o dovadă de netăgăduit cu privire la maturitatea în gândire a tânărului student, ceea ce de altfel, nu peste multă vreme s-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]