12,312 matches
-
elogiază performanțele competiționale ale femeii, performanțe similare unei curse a înarmărilor etc. Nu tema este de vină, ci ideologizarea succesului, a performanței, fără nuanțe, după rețetă. Frumusețea umană se află într-o altă lumină, mai blîndă, cu o undă de tristețe sau cu o doză de nebunie. Concursul fără importanță în care micuța Olive n-are nici cea mai mică șansă, - deși tatăl naiv, parțial spălat pe creier cu șamponul rețetelor de succes în nouă pași, crede că are -, relevă miza
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
învie ceva - o afinitate stranie pentru frații Zeiss, probabil, sau pentru arta fotografică. Tremură un pic și se ghemuiește în liniște sub chiuvetă. Robinetul picură un clocot, un vârtej - apa e o forță, drept ilustrare un haos microscopic, o anumită tristețe lucidă; Doar părul ei stă nemișcat, razele luminii trec prin picăturile de apă. Alte milioane de celule iau proporții noi, corpul devenindu-i enorm. Cu cât se simte mai grea, cu atât aerul se rarefiază mai mult în fabrica ei
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
și strânge. Geme ușor; în acel moment, imaginea geamului roșu i s-a transplantat în memorie. Și știe că, dacă vasul de wc ar fi fost burdușit cu cărți, și-ar fi dat drumul în el. Front capricios E o tristețe noduroasă pe străzi. Ploaia se întinde până-n orbitele pământului, mai grăbită ca un oraș. Acest front capricios e-n mișcare; îmi lipesc fruntea de geam și rămân așa, privind departe. Toate lucrurile din casă sunt stăpânite de un detaliu, ceva
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
că micuțul era sănătos. Trecură câțiva ani. Copilul își iubea mama nespus de mult. Într-o zi mama adoptivă duse copilul la grădiniță. Acolo erau mulți copii. Deodată, la poarta grădiniței apăru o femeie necunoscută. Se uita cu o 7 tristețe de nedescris la copil. Acesta întoarse capul o clipă dar femeia dispăruse. Într-o noapte la ușa casei bătu o necunoscută, care spuse: Tu ai copilul meu! Vreau să mi-l dai înapoi! Dă-mi-l! Nu! răspunse mama adoptivă
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
oraș. Copacul în care bieții puișori muriră era acum plin de omizi. Nu mai erau păsărelele care să le mănânce. Copacul, care era odată plin de fructe roșii și coapte, acum nu mai rodea. Familia din căsuță se uita cu tristețe la copacul care atâta timp i-a servit cu fructe dulci și gustoase. Supărați, cei din familie au certat pisica, spunându i: Acum ești fericită ? Uite cât rău ai făcut! Miau! răspunse pisica, uitându-se urât la ei. Nu-i
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
glas, mi-am dat seama că nu voi păți nimic rău și m-am mai liniștit. Am stat toată iama în acea casă ocrotit de toată familia. Cu cât se apropia primăvara, cei din casă se uitau la mine cu tristețe. Într-o zi frumoasă de primăvară, fetița m-a luat în palmă plângând, și-a luat rămas bun de la mine și mi a deschis geamul. M-am îndepărtat bucuros de libertate dar totuși trist din cauza despărțirii grele de ocrotitorii mei
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Locale și Regionale, domnul Rinaldo Locatelli. Amărăciunea acestui înalt funcționar venea după ce ne-am pus împreună toată speranța în venirea la putere a CDR. Șeful Secretariatului Congresului Puterilor Locale și Regionale, domnul Locatelli, scrie că a aflat cu amărăciune și tristețe că am fost scos din delegația României . Domnia sa elogiază activitatea mea, apreciind competența și contribuția, adusă ca raportor pentru Federația Rusă, care a fost utilă și apreciată. Am sperat împreună cu Domnia Sa în croirea unui drum al României spre o viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
a-i putea, de fapt, atinge. Într-o zi, mergând pe malul unei ape, mi s-a revelat ruperea legăturii cu florile, cu arborii, cu apele, cu tot ceea ce, în jurul meu, pulsează de Viață. Rar, râsul unui copil mai sparge tristețea. Rar mai simt în mine Viața, așa cum o simțeam, cândva, în firul de iarbă, în stele... Și nu pot opri timpul, și nu pot opri spațiul... Am început să am defectele oamenilor singuri. M-am zidit, până în înaltul sufletului, în
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
februarie, rindeluite egal de ninsoare și viscol, unde vă depozitați rășinile transparente? lumina vă crește tot cu un lujer, la capăt va suna suav, a prezicere, ca un ghiocel. zile de februarie, mirosind a impudoarea cu care pământul își spală tristețile, rănile, nervii exibați în sinceritatea copacilor, în pielea lui zgâriată, murdară, de animal liber, neocrotit, expus fără milă. zile de februarie, în voi e melopeea seminței gata de încolțire. întunericul când coborâți în noapte ca-n pivnițe cu vinuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai sună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
avocați ai oralității universale, cu ființa răvășită de miracole (ca să creeze măcar în invizibil naturi), ei perpetuează amintiri lipsite de inconvenientul Căderii - pe care, ignorând-o, o recalifică într-o justiție a datului. Ei știu că orice bucurie neagă o tristețe, dar că în această tristețe trebuie să stea ascuns principiul oricărui vis. Dostoievskian, ei desăvârșesc vocația de a vizita omul pe fereastra niciodată păzită de gratii, prin care se zărește pacea slăbiciunilor și a resentimentelor părăsite în întuneric. Îi vom
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ființa răvășită de miracole (ca să creeze măcar în invizibil naturi), ei perpetuează amintiri lipsite de inconvenientul Căderii - pe care, ignorând-o, o recalifică într-o justiție a datului. Ei știu că orice bucurie neagă o tristețe, dar că în această tristețe trebuie să stea ascuns principiul oricărui vis. Dostoievskian, ei desăvârșesc vocația de a vizita omul pe fereastra niciodată păzită de gratii, prin care se zărește pacea slăbiciunilor și a resentimentelor părăsite în întuneric. Îi vom întâlni pretutindeni atunci când certitudinea de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fantasmei. Aș da orice ca să trăiesc în viitorul acela static, înghețat, în care realitatea pe care o cunoaștem astăzi va fi doar un deșeu al ficțiunii, al ficțiunii cu oameni în comă. * ...această clipă de luciditate are valoarea morții sărutate. * Tristețea că mai toți, obsedați de și suferind pentru o situație materială într-un cotidian care îi oprimă, îi îmbolnăvește, se roagă pentru ca starea aceasta de lucruri să dureze la nesfârșit și să nu li se întâmple cumva să pățească nonșalanța
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fapt, niște victime mulțumite că au stăpâni abstracți, așa că nu mai pretind o stare de lucruri pe care ar vrea să o trăiască, ci doar ca absurditatea să fie rezonabilă, funcțională. * Un mort viu - iată un mort fericit. Trăiesc cu tristețea că mă vor citi ca pe unul care nu condamnă nimic. * Dacă ne-am fi limitat de la început să spunem „cât timp îl am pe Hristos totul e bine în viață“, creștinismul nu ar fi devenit o teologie. Suspectând însă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
recomandă ca lideri ai generației lor. Uitare Uitarea se produce fără dorința sau voința noastră. Uitare Uitarea este benefică în unele cazuri și dăunătoare în multe altele. Risc Cei ce cred prea mult în fidelitatea memoriei riscă să fie dezamăgiți. Tristețe Și cele mai senine și mai luminoase zile sunt înnegurate pentru un suflet trist. Bucurie Adevărata bucurie pentru om este aceea care iradiază din sufletul său. Sfat Nu aștepta dărnicie de la avar și clemență de la tiran. Frustrare Frustrarea afectivă pe
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
care trebuie respectate și prețuite oriunde și oricând. Grav Cel ce nu-și iubește mama și țara natală nu are nimic sfânt. Gânduri Gândurile omului sunt luminoase sau înnegurate după cum îi este starea sufletească din momentul respectiv. Culori Bucuria și tristețea sunt cele două stări sufletești care colorează viața psihică a omului. Manifestare Modul de exteriorizare a trăirilor psihice ale individului este determinat de temperamentul său. Diademă Moralitatea este o diademă ce poate înnobila fruntea oricărui om, indiferent de temperamentul pe
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Profesia, mireasa și cărțile pentru lectura relaxantă e bine să ți le alegi singur. Uitare Cei ce-și irosesc sănătatea și roadele muncii pentru vicii și dezmăț uită că viața este scurtă și unică. Victime Persoanele cu sufletul împovărat de tristețe și cu voință slabă sunt victime sigure ale depresiilor psihice devastatoare. Rețetă Nimeni nu a descoperit încă rețeta fericirii depline pentru întreaga viață. Fericirea Fericirea ca trăire afectivă pozitivă este relativă și trecătoare. Sfat Nu încerca să te lepezi de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
capului. Sfat Nu căuta îngeri, sfinți și persoane cu conștiința neîntinată printre locatarii stabilimentelor de detenție. Atentat Fetișizarea importanței computerului și a internetului reprezintă un atentat la binefacerile cărții și, implicit, la cultura generală a tineretului. Contagiune Veselia, ca și tristețea, este contagioasă. Naivitate Adulților li se potrivește naivitatea numai atunci când o mimează. Lăcomie În afaceri lăcomia este de cele mai multe ori păguboasă. Cerșetorie Nu toți cei ce stau cu mâna întinsă la colț de stradă merită mila publică. Pomană Cei mai mulți dintre
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
litere asimilate, invidia față de clasici ("Cum puteau? De unde rezistența clasicilor la masa de scris, rezistența la viață?", p. 13): iată autodefiniții frecvent întâlnite în intimitatea cititorilor de meserie. Observațiile în oglindă sunt pătrunzătoare, însă lui Mircea Mihăieș îi lipsește naturalețea, tristețea reală a unui Radu G. }eposu, în capitolul similar din Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă. Autorul volumului de față știe că asemenea cearcăne de melancolie dau bine în introducerea unei cărți, mai ales într-una despre jurnale
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
os, este chinuitoare, încărcată de neliniști, de nesomn, de grotesc, de tendința de a te arunca cu capul înainte, fără calcule și strategii, în orice poveste, de a sfîrși cu lumea, cu tine, de a plonja în cea mai cotropitoare tristețe. Disperarea alimentează necugetările, pripeala, se dilată și pune stăpînire pe tot ce faci, pe minte, pe suflet, pe corp, pe acțiunile din realitate și, sigur, pe proiecțiile din coșmaruri. Ea ajunge să țină loc de tot. Te provoacă la fapte
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
și, sigur, pe proiecțiile din coșmaruri. Ea ajunge să țină loc de tot. Te provoacă la fapte ce nu-și găsesc deîndată logica, fapte mari, cum se spune, cu amploare, care îți dau iluzia schimbării esențiale sau, dimpotrivă, la misterul tristeții purtat ca o trenă de doliu. Solemn și necuvîntător. Formele de exprimare ale disperării sînt destul de variate ca atitudine, gestică, cuvinte, tăceri. Cauzele determinante nu sînt foarte complicat de trecut în categorii intuibile. O literatură întreagă s-a construit pe
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
alte volume și inedite. Cititorul poate dobîndi astfel o vedere cuprinzătoare asupra universului liric al poetului, asupra tensiunilor care îl străbat, asupra căilor prin care acestea ordonează materia verbală. Solo Juster e, prin excelență, un meditativ și un elegiac. O tristețe calmă, resemnată, străină oricăror gesturi declamatorii, îi scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
răvășind frunza măslinilor// păscîndu-și iezii printre stînci/ ca într-un dans pășesc/ canaanitele// cînd cad primele ploi/ răcorind dogoarea verii/ a pîine caldă/ și a must dulce de struguri/ miros sînii/ fetelor din Canaan" (Canaanitele). Asemenea accente îmblînzesc sau răscumpără tristețea, oboseala, amărăciunea. Două motive recurente (lacul de onix și ochii verzi ai iubitei), la care se adaugă mici adieri prerafaelite ("îngeri transparenți aprind făcliile de ceară" - Insula), fixează lirica lui Solo Juster în descendența simbolismului, îmbogățit cu experiențele poetice ulterioare
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
uimitor de cântecele sevda din Bosnia. Regăseam mirosul de boia roșie, mesele de sub platanii din Mostar sau Saraievo, taraful de țigani în costume ponosite, cântând pe scripcile lor ca și cum trebuiau să elibereze lumea, urgent, de o povară insuportabilă. Era aceeași tristețe echivocă și candrie, aceeași nestare, aceeași nebunie. În orașul Quetta - spune o legendă persană - împăratul sasanid Bagram Gor adunase, pentru a-și înveseli curtea, zece mii de jongleri și muzicanți țigani care, după ce și-au primit plata, l-au înșelat și
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
mărturisitor care, trecînd prin împrejurări deosebite, a trăit alături de oameni deosebiți. De aceea, cel mai important lucru în cazul lui Mihai Șora este că există și că poate depune mărturie despre vremurile prin care a trecut. Cred că una din tristețile lui nemărturisite este că, dintre tinerii care vin la el, majoritatea nu-l întreabă despre filozofia lui, ci despre cutare eveniment trăit sau despre cutare personalitate întîlnită. În ochii noștri, Șora este martorul viu al secolului XX, dar un martor
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]