7,094 matches
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MĂDUVA ZILEI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Măduva zilei Coloana vertebrală a zilei încovoiată spre trotuarul de vis-à-vis Sprijinită de bastonul unei raze de soare ruptă din apusuri târzii Încearcă să se îndrepte când femeia trece ca un abur pe acolo Să ascultre guguștucul într-un concert pe post de solo. Eu stau și pun umărul
MĂDUVA ZILEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361366_a_362695]
-
afaceri grase. Mda, asta înseamnă și mai multe evidențe... Și ce? Nu fac eu față? O să muncesc mai mult și gata tot. Merită.” Era așa de adâncită în gândurile ei, că nici nu a observat mașina care a mers pe lângă trotuar, mai bine de 8-10 pași, aproape paralel cu ea. Parcă nici nu-i funcționa motorul, așa de silențios se deplasa cu viteză redusă. Bărbatul de la volan o privea atent prin lentilele fumurii ale ochelarilor. Era nehotărât ori nu era sigur
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
privind plictisit clădirile ce rămâneau în urmă de o parte și alta a șoselei, fără să-i împrospăteze amintiri plăcute. A ajuns repede în zona în care era situat biroul de avocatură. Fiind interzisă circulația autovehiculelor, a parcat mașina pe trotuarul unei străduțe alăturate și s-a îndreptat agale către birou. - Sărut mâinile, doamna avocat! M-am încadrat în timp, se pare... - Nu am cronometrat. Bună ziua! Important este să vă fi rezolvat problema. Ați avut intrare la șeful baroului? l-a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
odată și-odată: Ți-arăt eu ție respect. Ți-o trag eu ție, toanta dracu’!” Era așa de pornit, încât nici nu a văzut că a trecut pe lângă propria-i mașină, fără s-o observe. Mergea cu privirile țintind îmbrăcămintea trotuarului din care deja se ridica un aer cald, cu miros neplăcut de asfalt încins. S-a calmat abia când a intrat sub umbra deasă a aleii principale din parcul în care fântâna muzicală mângâia urechile puținilor oameni ce se odihneau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
nări mirosurile amestecate ale corpurilor străine, să audă clinchet de căni și farfurii, glasuri, gălăgie, ceva care să-i umple golul imens în care se transformase glorioasa ei viață. Fugi afară în stradă și o porni cu pași repezi pe trotuarul opus falezei. Barurile și micile restaurante, zid lângă zid, gemeau de clienți. Unii stăteau în fața intrării și fumau. Subit, simți nevoia să audă glasul mamei ei. I se făcuse dor. Scoase telefonul dar, văzând că e aproape de unu noaptea, renunță
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
semnificative. Deși populația s-a împuținat, localitățile, indiferent de mărime, nu-și mai încap în teritoriile lor de la an la an. Blocurile și casele au înfățișări noi, mașinile dau una peste alta, încât nu mai ai pe unde merge pe trotuare, tehnologia e tot mai la îndemâna oamenilor, îmbrăcămintea este accesibilă și mâncarea, e drept, foarte diferită pe mesele oamenilor, dar și atunci când nu este îndestulătoare pentru toți, nu împinge foamea să pună oamenilor gheara în gât. La sate casele împrumută înfățișarea
2014 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363855_a_365184]
-
în centru orașului Timișoara. Din ea, o tânără de aproximativ douăzeci și cinci de ani, cu părul blond, ușor ondulat și ochii de grafit, îmbrăcată în fustă și taior gri, pantofi asortați, cu toc foarte înalt, ceea ce-i sporea eleganța, coborî pe trotuar însoțită de un bărbat mult mai în vârstă, care n-o slăbea din ochi. - Spune-mi, unde mergem? îl întrebă nedumerită, lăsându-se condusă spre intrarea hotelului și de acolo înspre lift. Mi-ai spus că mă duci la mama
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
inginer IT putea face o mină de aur din acea înregistrare și Arion avea de gând să se folosească de ea în momentul când va voi să scape de el și să se retragă din stilul acesta de viață. De pe trotuarul de vizavi, doi polițiști cercetau discret - credeau ei! - fiecare gest al celor care tocmai porniseră cu mașina. Tânărul sesiză că polițiștii îi urmăreau, dar încerca să se arate relaxat. Înainte de Piața Rosescu, ceru să coboare la semafor și făcu acest
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
timp de 24 de ore din zi (asta pentru că în vechiul Singapore, fără legi și ordine, femeile care ieșeau singure erau violate și/sau asasinate). Gumă de mestecat era interzisă în Singapore, pentru simplul fapt că, aruncată pe jos murdărea trotuarul). Distribuirea de gumă de mestecat, nicio șansă. Numai în magazine și nu se dau persoanelor: trebuie să fie așezate în vase sau suporturi și cei interesați le iau cu voie. Aruncate pe jos ... motiv de amendă foarte mare. Anul trecut
DOMNULUI GENERAL MIRCEA CHELARU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362784_a_364113]
-
pe seară am acceptat cu plăcere să merg la acest eveniment. Ultima zi de februarie a debutat cu o vreme închisă, rece, ca și cum s-ar fi despărțit foarte greu de anotimpul iarnă, în ciuda faptului că peste tot: în piețe, pe trotuare, în stații- ostentativ- florile de primăvară zâmbeau trecătorilor, făcând să plutească în aer venirea primăverii. Străzile forfotau de lumea care era preocupată să cumpere flori, mărțișoare, cadouri pentru cei dragi. La cenaclu m-am întâlnit cu autori cunoscuți mie, moderatoarea
VASILICA ILIE DE MĂRŢIŞOR, LA CENACLU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362815_a_364144]
-
foarte mult să i se adreseze cu acest apelativ și, la auzirea lui, tresărea brusc, afișând pe toată fața, un zâmbet de fericire), fără să se consulte cu nimeni, ocupă un loc în centrul orașului, undeva, pe o margine de trotuar, aranjând de zor, câteva cartoane pline cu exemplare din noua sa carte și, cu nu puțină nonșalanță, începu, în ciuda faptului că cheltuise o grămadă de bani pentru editarea ei, să împartă volume, tot așa cum cineva ar fi distribuit cu nemiluita
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
de o considerabilă mulțime de oameni de bine din oraș. Mai ales de tineri. Apoi se visa felicitat și nevoit să dea autografe. Sute de autografe. Își zicea că cel târziu a adoua zi când va ieși la plimbare pe trotuarele centrale ale orașului, va fi cu siuranță oprit și felicitat. Apoi ronțăi ceva așa, ca înainte de culcare, își muie gâtul cu ”o peliculă” de vin îndulcit și se întinse așa, îmbrăcat, pe pat, însă nu putu nici în ruptul capului
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
să citească din proprie inițiativă, romanul nou-apărut. Încercă să citescă în privirile care-i rămăseseră cumva, imortalizate pe retină. În primele secunde nu putea să identifice ce anume îi scăpase de sub control. Cu siguranță, ceva din cele petrecute acolo pe trotuar îi scăpase totuși, de sub control. Ceva extrem de important pentru înfiriparea unei relații mai strânse dintre el și viitorii cititori. Abia acum i se părea că el nu dăruise cu adevărat această carte, ci o împărțise așa, ca și cum ar fi vrut
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
de surprize. Ocolind parcul prin fața azilului de nevrotici, trecu pe lângă un asistat, proaspăt evadat din incinta spitalului, un tinerel cu fața ascuțită, inundată de smocuri răzlețe de barbă, care neavând somn, tocmai rupea de zor, șezând pe-o bodură de trotuar, file dintr-o carte, și tacticos, făcea din ele cornete. - Nu vreți, nenea, să cumpărați, cornete? Ha-ha-ha! Cea mai frumoasă amintire de la Festivalul berii! Haideți, ca să fac și eu de-o bere...Peste ani și ani, în plin Ev Mediu
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
alungat-o. Elevul: Nu mai contează. Dumneavoastră i-ați ajutat să rămână împreună. Dacă nu ați fi fost dumneavoastră ei ar fi rămas despărțiți pentru totdeauna. Afin: De ce te afli la spital? Elevul: Am fost martor la accident. Eram pe trotuar când s-a petrecut accidentul. Afin: Cred că părinții tăi sunt îngrijorați. Elevul: Aveți dreptate. Mă duc spre casă. Rămâneți cu bine domnule. Mi-a părut bine să vă cunosc și sper să vă mai întâlnesc. Afin: Fugi! Elevul: Am
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
poporului român, Badea Cârțan s-a hotărât să plece pe jos la Roma. Ajuns acolo, Badea Cârțan s-a dus mai întâi la Columna lui Traian. Cum era singur și al nimănui, cum se făcuse seară, s-a așezat pe trotuar și s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineața, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un țăran din Corjați, un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presa din Roma a scris în ziua următoare:„Un dac a
BADEA CÂRŢAN ŞI SUTANA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362973_a_364302]
-
și o garsonieră. Cea repartizată ei se afla cu vederea spre răsărit, unde în viitor spera să fie un spațiu verde, generos. Acum arăta dezolant, grămezi de moloz și resturi de materiale de construcție mai peste tot. Exista doar un trotuar cimentat din stradă până la scara blocului. Liftul exista dar nu era dat în funcțiune, pentru a nu fi deteriorat de către viitorii locatari, când se vor muta și vor încerca să-și urce mobila cu el. Ajunsă în fața ușii era atât
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
și alerga să-i prindă cu limba. O dureau toate oasele. Cu toate acestea, își trase vesta matlasată peste capotul maro cu romburi galbene și ieși pe veranda deschisă, cu mătura în mână. Stânga-dreapta. Stânga-dreapta. Se mișca automat, ridicând pe lângă trotuar movilițe pufoase de zăpadă. Mătura, cu toate că imediat în urma ei se așternea de îndată mozaicul alb și diafan al fluturilor iernii. Ridică de câteva ori capul, privind peste gard. Se aștepta ca, în curând, Vasilică să apară de după colțul străzii alergând
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
proprietar. Un oraș așa cum am mai spus, cu majoritatea caselor construite din lemn, dar și din beton și vopsite în tot spectrul coloristic posibil. Era un oraș al culorilor. Casele erau înșiruite dea lungul străzilor având temeliile ieșite direct din trotuar, fără curți și fără garduri, fie pe coline sau pe șes, cam asemănătoare ca arhitectură, nu mai înalte de două-trei etaje cu mansardă cu tot, un oraș ca în cărțile viu colorate ale lui Kristian Andersen, în care editura a
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
aripile acestor păsări. Însoțitorii mei au preferat să se întoarcă la ale lor, iar eu să-mi continui aventura, să iau orașul la pas și să-l cunosc cât pot de bine. Am preferat de data aceasta să merg pe trotuarul ce se afla pe marginea lacurilor aflate în cascadă cum am mai spus, unul în spatele celuilalt, la înălțimi diferite. Continuându-mi plimbarea am descoperit în dreapta mea de mers cum se ridica pe o colină un foișor destul de înalt, zidit din
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
oraș” să mănânc ceva. Ajung la capătul lorongului, intru pe Geylang Road și o iau spre stânga. Cunosc drumul. Am mai stat prin zonă de câteva ori în escalele mele la Singapore. Bulevardul e luminat al giorno. Lume pestriță pe trotuare, majoritatea indieni! Guest workers! Adică cei care vin aici să lucreze. În general în construcții. Oameni simpli, cu mult bun simț, respectuoși. Mulți se dau la o parte ca să mă lase să trec, sau mă salută! Desigur le răspund la
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
de lăcașuri de cult religios (ca deh, așa e democratic!) precum Temple Street, Mosque Street și chiar și Cross Street. Ajung pe Smith Street unde dau de o mulțime de restaurate și bistrouri - majoritatea al fresco - adică cu mese pe trotuar. Meniurile mi se par ieftine, mult mai ieftine decât în alte părți ale orașului. Toți mănâncă de parcă ar fi sfârșitul lumii sau preîntâmpinarea unei mari perioade de foamete. Nimeni nu ține seama că se apropie miezul nopții. Mesele sunt încărcate
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
din față sau fixate pe smartpfone-uri, își mai ridicau din când în când molatec pleoapele, aruncând câte o privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniți în așteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă șuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulți pași șovăielnici și călcături legănate, greoaie. Cu toate acestea, nimeni nu părea să fi observat ce se întâmpla în jur. Și cum ar fi putut observa ceva, când
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
de la Domeniile publice nu se ocupă de spațiile verzi? - Se ocupă dar mai mult de cele stradale nu și în fața blocurilor, unde normal ar trebui să se preocupe locatarii, că doar sunt proprietari. - Da, dar numai ai blocului și al trotuarului din jurul lui, restul aparține primăriei ca domeniu public. În timp ce vorbeau despre spațiile verzi, au ajuns în fața ușii pe care Sebastian o deschise larg făcându-i loc colegei sale să intre: - Poftiți domnișoară în sanctuarul unui burlac. - Frumos sanctuar, spuse ea
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
vreo câțiva lei. Fusese pusă dimineață, o Doamne,ce pot lua cu ei?! Întinde o mână tremurândă să ia covrigul dat în dar. Puțin și gura e flămândă, ce va fi mâine? Tot coșmar! Din piept îi iese greu oftatul. Trotuarul s-a udat de ploaie, la noapte unde-și pune capul când apa hainele-i înmoaie? Și frigul îi pătrunde-n oase, de unde cald aici,pe stradă?! În țoale rele și soioase doar Dumnezeu poate să-l vadă Unde să
UN OM DUCEA O VIAŢĂ-N TRAISTĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363425_a_364754]