1,398 matches
-
căderii pot fi urmărite din trei perspective și anume [Popescu, Costache, 1997:162-177]: teologică, antropologică și cosmologică. • Perspectiva teologică acreditează ideea că în ciuda faptului că "a ales să trăiască diabolic (dezbinat, înșelat în propriile obsesii), fără Dumnezeu", că a ales trufia de a "ieși din înrudirea cu Dumnezeu" omul nu s-a rupt niciodată definitiv de divinitate. Din punct de vedere teologic, căderea este în primul rînd o "cădere din ordinea valorilor; o pervertire a conștiinței axiologice pînă la secătuirea sensibilului
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din Bacău; a X-a ediție a Expoziției Naționale de Artă Naivă "Saloanele Moldovei", de la Muzeul de Artă din Iași; obține premiul I pentru lucrarea de pictură naivă "Tabără la Măgura" la Salonul de Primăvară și premiul I pentru sculptură (“Trufie”) la Salonul de Toamnă al Asociației Artiștilor Plastici Iași; participă la tabăra de creație de la Oglinzi, Tg. Neamț; Expoziția Națională de Artă Naivă, Pitești; editează antologia “Să ne cunoaștem artiștii În viață” (Ed. Timpul); Salonul Internațional de Artă Naivă, București
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
mai râs când ceilalți tremurau înaintea împăraților, iar eu mă plimbam prin urechile lor și le aflam gândul. Bine o fi de ei, Neghiniță mamă..." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Neghiniță) (e) "Domnișoara Ciocârlie se întoarse spre ea și o privi cu trufie. De unde știi dumneata ce spune câinele meu, dacă-mi dai voie să te întreb? Eu spun c-o să intre în casă. Dar Andrew se mulțumi să protesteze dând din cap și scoase un mârâit înfundat." (P. L. Travers, Mary Poppins
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sabie și a venit cu puhoi de oștire peste Istru să spele insulta adusă bărbii sale regale. Dar nici lui nu i-a fost priincioasă vizita pe meleagurile geților pentru că mulți dintre ei și-au lăsat oasele zălog cutezanței și trufiei persane. Fiul acestuia Xerxes(486-465 î.e.n.) vrînd să spele rușinea părintelui, adună în juru-i urdiile întregului imperiu și în surle, trîmbițe și tobe, spaima lumii se mișcă cu mare vînzoleală spre cuibul neînfricaților geți care brăzdau nemărginirea ținutu- rilor ca
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
afirmația acestora că Macedonia și Tracia sînt colonii ale lor, adică sînt popoare din același neam cu limbi și culturi foarte asemănătoare, nu era o gratuitate dacă judecăm după cîntarul adevărului. Cuvîntul Ahileus este compus din ahi: braț, armă, clan, trufie, a fi de partea cuiva + leus: leu. Ahile îl înfruntă pe Agamemnon spunîndu-i că este pus ,,veșnic pe cîștig” și chiar dacă el poartă greul războiului, aheul ia cel mai mult din pradă ca și cum el ar fi cel ce s-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului englez. Traducerea fragmentelor incluse în argumentație îi aparține eseistului (care a tălmăcit, în întregime, Furtuna, rămasă în manuscris). Polemic până la trufie cu „critica shakespeareană”, pretențios și alambicat câteodată, acut însă în multe dintre observațiile lui, A., acest excesiv cu gustul insolitului, își probează și în Shakespeare posibilitățile de reflecție modernă asupra teatrului. SCRIERI: Agonia, Craiova, 1929; Urmare, [București], 1936; Gordon Craig
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
mediul universitar ieșean, pentru care s-au sacrificat personalitați ale științei și culturii din universitatea noastră. Ideea de adevăr a cerut eforturi deosebite, a cerut întotdeauna renunțări, a cerut un sacrificiu care unoara li s-a părut un gest de trufie. Trebuie să avem recunoștința pentru cei care s au sacrificat în numele ideeii de adevăr și cel puțin generația noastră încearcă, prin această medalie, să exprime acest lucru. În al doilea rând, medalia jubiliară ar vrea să spună ceva despre ideea
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
mediul universitar ieșean, pentru care s-au sacrificat personalități ale științei și culturii din universitatea noastră. Ideea de adevăr a cerut eforturi deosebite, a cerut întotdeauna renunțări, a cerut un sacrificiu care unoara li s-a părut un gest de trufie. Trebuie să avem recunoștință pentru cei care s-au sacrificat în numele ideeii de adevăr și cel puțin generația noastră încearcă, prin această medalie, să exprime acest lucru. În al doilea rând, medalia jubiliara ar vrea să spună ceva despre ideea
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Vanghele Hrisicu); Charlotte Brontë, Jane Eyre, București, 1956 (în colaborare cu Dumitru Mazilu); Dymphna Cusack, Paradis Pacific, București, 1957, Fulgerul negru, București, 1975; Armand Salacrou, Arhipelagul Lenoir sau Nu trebuie să ne atingem de lucrurile neclintite, București, 1957; Georges Soria, Trufia și norul, București, 1957 (în colaborare cu Alexandru Kirițescu); Roger Vailland, Beau Masque, București, 1957; Raymond Maufrais, Aventuri la Matto Grosso, București, 1958 (în colaborare cu Ștefănescu-Medeleni); F. B. Vickers, Mirajul, București, 1964; Eve Dessare, Coșmar antilez, București, 1964; Benjamin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
descoperi În retorica lui compozită o figură originală, unică, un demers determinabil față de obiectul liric. Figura se constituie din rotația imprevizibilă a mai multor figuri. Scrisul este, cum ziceam, o datorie sacră, dar și un mare orgoliu, un act de trufie. Heliade crede (reluînd o veche idee) că talentul lui vine direct din cer: „Din ceruri descindată, a mea candidă liră” - iar puterea lui de a Înființa și resuscita este, practic, nelimitată: „La cîmp și la cetate, În noapte, și În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îi plac deschiderile mari, privirile sale au mereu bătaie lungă, tristețile lui sînt atît de puternice incit devin forțele unei aventuri grandioase. Umilința care apare uneori În poeme nu-i, În fapt, decît pauza (o mică pauză) a unei mari trufii creatoare. Trebuie, totuși, precizat că trufia, sentimentul vastității, deprinderea de a vedea enorm, pe scurt, nelimitatul nu capătă În demersul lui Heliade o libertate totală. Vastul, plinul, enormul, delirul creației se desfășoară sub un regim al ordinei. Nelimitatul nu duce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
au mereu bătaie lungă, tristețile lui sînt atît de puternice incit devin forțele unei aventuri grandioase. Umilința care apare uneori În poeme nu-i, În fapt, decît pauza (o mică pauză) a unei mari trufii creatoare. Trebuie, totuși, precizat că trufia, sentimentul vastității, deprinderea de a vedea enorm, pe scurt, nelimitatul nu capătă În demersul lui Heliade o libertate totală. Vastul, plinul, enormul, delirul creației se desfășoară sub un regim al ordinei. Nelimitatul nu duce la pierderea identității. Undeva, departe, există
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Mihael și Gabriel. Căderea (pedepsirea) Îngerilor este precedată de păcatul Însoțirii Marelui-arhanghel Satan cu o filie născută din propriu-i creștet. Corpul ei este „aerian” și puterea de a seduce enormă. La originea căderii se află, așadar, nu numai invidia, trufia, dar și păcatul (complexul) unui incest. Prăbușirea rebelilor, cu sugestia despicării, surpării universului, constituie partea cea mai frumoasă a poemului: „Bubuie cerul, se scoală Împăratul; Duduie eterul, că pasă urgia; Fulgere, vîlvoare În spațiu șerpuiesc; Focul se-ntinde, curăță păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de la alții. Marea este Întîi un instrument al justiției divine, apoi un imperiu de Încîntare, un loc misterios, un farmec nenumit, un vast spațiu de elemente sublime: „Tu, singură, o, mare, puternică, adîncă, Teribilele flote le-neci sau le zdrobești, Trufia omenească tu crud o umilești, Ca cerul, pentru lume tu ești streină-o, mare, Ai altă destinată, imperiu de-ncîntare! Frumoasă, rîzătoare, plăcută-n timpul lin, Sublimă, impozantă, cînd timpii aspri vin, În zi, În noapte, seara, În alba dimineață, Un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
retoricii romantice: antiteza, iubirea de eufonii, descripțiile grandioase, pînza epică vastă, o desfacere și o restrîngere ritmică a unghiului liric... Poemul (publicat În Convorbiri literare, 1872) Începe cu povestirea unui vis (Visul lui Albert) Într-un limbaj care epuizează nuanțele trufiei și ale grandorii: falnic, gigantic, imnător, un uragan de glasuri ce clocotea prin lume, trufaș, semeț, ușor... Cele opt părți ale poemului au o desfășurare epică prin alternanță. După visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu insistență asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu insistență asupra simbolismului genealogiei („Toporski veteranul ce poartă barbă albă”, „Zeiusko neîmpăcatul”, „Biela cel nalt”, Gorow și Zablatovski...). Strălucirea personalității este completată de strălucirea armurii. Alecsandri exagerează aceste semne exterioare ale trufiei pentru a pune, prin contrast, În valoare eroismul simplu al taberei românești. Eminescu nu procedează altfel În același fel În Scrisoarea a III-a. Urmează al doilea termen al ecuației (Țara În picioare), apoi poemul se Întoarce din nou la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a oștirii. Iată un vers: „Pămîntul ropotește sub tropot de copite...” sau altul: „Ce vuiet lung de care, ce tropot surd de vite...” Tehnica antitezei duce la un fel de maniheism liric. De o parte: ambiția neînfrîntă a lui Albert, trufia militară a leșilor, armurile strălucitoare, orgia, dorința de expansiune, de cealaltă parte: mînie reținută, simplitate, veșminte modeste, dialog În șoaptă... Acolo (În tabăra română): „misterul și tăcerea” pădurii, „flăcări triste”, lucirea, din cînd În cînd, a săbiilor, străfulgerarea ochilor mînioși
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
albi și rumeni, pepturi, sînuri cu mici țîță sînt a sale vînătoare...” Mai este Însă ceva. Dar despre acest misterios lucru nu vrea să vorbească. Sau vorbește, comunicînd că nu vrea să vorbească (cunoscută figură retorică): ...și Întru a sa trufie Mai are Încă un lucru, care-l tac, că lumea-l știe.” Un dialog (Afrodita și Amoriul) reia tema fatalității erosului. Afrodita se plînge fiului său, Amor, de tînărul Ikanok care, plin de mîndrie („cu firea pe sus”), nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mare, Ca să-i duci a mea suflare. GÎndule, mergi și-i vestește Că iubitul ei sosăște, Spune-i să se descernească Și să nu mă mai bocească. Du ochilor drept vestire A plînsului contenire, Du guriței bucurie De sărutări cu trufie. SÎnul, peptul dezvălește, ȚÎțișoare rumenește, Rădică di pi picioare Orice feli de-nvălitoare Și spune cu Îndrăzneală C-oi să fac mare năvală.” Este prima oară, după știința mea, cînd un poet erotic Îndrăznește să vorbească de astfel de lucruri și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
internat. De aici înainte, prozatorul înfățișează, succint, povestea vieții lui Bizu până la revenirea acasă, după terminarea studiilor. Liceul nu-l învață decât lecția umilinței față de ierarhie, simțită pe propria piele în momentul când directorul îl pălmuiește pe nedrept, cu acea "trufie" izvorâtă "din conștiința puterii și a abuzului ei". Neștiind ce carieră să urmeze, pentru că "nimic nu-l interesa din tot ce preocupa pe alții", tânărul pleacă totuși la München "pentru continuarea studiilor clasice", spre care "nu se îndreptase dintr-un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unul după altul să privească - fiindcă niște ageamii ca ei credeau doar în ceea ce vedeau cu ochii - apoi se depărtară în tăcere. în ochii strălucitori și plini de dispreț ai lui Ahab se putea citi în clipele acelea întreaga-i trufie fatală. Capitolul CXXIV LOCHUL ȘI SAULA De cînd pornise Pequod în lunga și fatidica-i călătorie, lochul și saula lui fuseseră foarte rar folosite. Unele vase de comerț și numeroase baleniere, mai ales cînd ajung într-o zonă de vînătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
1974), ezită între memorialul de călătorie, în stilul mai vechi al genului, reflecția morală și o discretă poezie a timpului. Sala hipostilă de la Karnak îi dă o idee morală, iar ideea îmbracă numaidecât formele unui limbaj inflamat: „Un purgatoriu pentru trufiile netrebnice... da, printre aceste coloane capabile să susțină fiecare un secol ar trebui pedepsiți să treacă și să facă o cură de umilință toți obstinații ridicoli sau grotești ai suficienței agresive, să se rușineze și să plece smeriți.” Vizitând Sicilia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
intrarea în monahism. El recomandă monahului să se ferească de a prefera lauda oamenilor, răsplatei dumnezeiești și slava lumească în contul slavei lui Dumnezeu (cap. 19). Cartea a XII-a, în 33 de capitole, analizează și combate duhul mândriei sau trufiei. Pentru început, Cassian prezintă cele două feluri de mândrie sau trufie: a. trufia care asaltează pe monahii duhovnicești și pe cei mai înalți în desăvârșire și care slăbește toate virtuțile mai ales dreptatea și sfințenia; b. Trufia sau mândria care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prefera lauda oamenilor, răsplatei dumnezeiești și slava lumească în contul slavei lui Dumnezeu (cap. 19). Cartea a XII-a, în 33 de capitole, analizează și combate duhul mândriei sau trufiei. Pentru început, Cassian prezintă cele două feluri de mândrie sau trufie: a. trufia care asaltează pe monahii duhovnicești și pe cei mai înalți în desăvârșire și care slăbește toate virtuțile mai ales dreptatea și sfințenia; b. Trufia sau mândria care-i încearcă pe tinerii începători. În contextul păcatului mândriei, Cassian rezervă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
oamenilor, răsplatei dumnezeiești și slava lumească în contul slavei lui Dumnezeu (cap. 19). Cartea a XII-a, în 33 de capitole, analizează și combate duhul mândriei sau trufiei. Pentru început, Cassian prezintă cele două feluri de mândrie sau trufie: a. trufia care asaltează pe monahii duhovnicești și pe cei mai înalți în desăvârșire și care slăbește toate virtuțile mai ales dreptatea și sfințenia; b. Trufia sau mândria care-i încearcă pe tinerii începători. În contextul păcatului mândriei, Cassian rezervă o importantă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]