9,257 matches
-
dintre ele destinu-și condamnă? Neguri fără noimă coboară prin ramuri Din nouri ca plumbul, semne de furtună, Picături de ploaie scăpate din hamuri Prevestesc potopul trimis de-o nebună Se agită frunze de vânt spulberate Muzica stihiei a cuprins pădurea Trunchiuri dezbrăcate din eternitate Fluieră în codru delirând aiurea Scurtele rafale rătăcesc spre hăuri Gonite de neguri par că-s îngrozite Să-și refacă vlaga se adună-n găuri Ce duc în străfunduri nezăgăzuite * Mă-nfășoară gânduri de-un tunet stârnite
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
pozitivistă. Este rezultatul unui proces sufletesc, credința ei însăși, revelația. Toate îi dau valoare, perfecțiune ! De-a joaca, Pictura, Cerb cu stemă de pădure, Cosmos de mărgean... ,, În păduri adevărate, Toți copacii sunt palate, De la miez până la coajă, Apărate-n trunchi, de-o strajă Înarmată până-n dinți Lustruiți și ascuțiți. ,, ( Basm de codru ) Ceea ce rămâne impresionant la poemele Mirei Lupeanu este reflectarea spre natură și tot câștigul dăruit de plinătatea imaginilor. Cuvântul scris este pentru poetă ceva divin. Cuvântul are ca
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
ca o sărbătoare la pândă, visează/ primirea soarelui”...(pag. 6). Și ca întotdeauna privește ca orice îndrăgostit ”Ca un vârtej, viața” (pag. 8) : ”viața mea ca un vârtej/ te-a cuprins iubito și pe tine,/ înlănțuindu-ne , tu ca un trunchi,/ eu ca o coajă care vine./ Viața mea fu un vârtej, iubito,/ care-a trecut frumos și ne-a lăsat, tu, ca un cer însărcinat cu muguri,/ boltit pe ramul meu însingurat.” Trecând de la zorile primăverii la fascinația amiezilor de
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
Jersey și Guernsey. Ne-am continuat drumul după ce am imortalizat fiecare dintre noi imagini de neuitat cu aceste edificii istorice și am ajuns la o intersecție semaforizată. Aici din nou am dat peste un monument din beton sub formă de trunchi de piramidă, pe ale cărui laturi era așezată câte o placă turnată în bronz ce reprezenta scene de război și inscripția că acestea comemorau eroii căzuți în diferite lupte purtate pe teritoriul valon, din perioada lui Napoleon Bonaparte. Se știe
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]
-
în pelin!” Poeme de forță și de frumusețe, în care elanul și stăpânirea se posedă încrucișat. „Acolo doar e aerul înalt. / Eu l-aș străbate lesne, dintr-un salt. Dar nu vreau însuși spațiul să-ngenunchi / Sunt creangă de cireș fără de trunchi. Sunt ramură-nflorită de măslin, / De parcă m-aș întoarce-n mine - vin, / Nepoposind vreodată într-o gară, / Mi-e frig și ning cu stele mici de ceară”. Spuse de memorat. Spuse îmbălsămate-n metaforă. Spuse pentru reflectat. „Ce sunet care
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
reprezentând diferite personalități culturale, sau reprezentative ale unor timpuri de distinsă și memorabilă glorie ale Moldovei. Așa am ajuns în fața teiului lui Eminescu, acum încins cu un rezistent brâu metalic pentru a nu i se risipi în zeci de bucăți trunchiul secular, ajuns într-un real grad de putrezire. Cum Eminescu va dăinui pentru cultura românească de-a lungul timpurilor viitoare, în pofida faptului că aceasta a devenit o soră vitregă atât pentru guvernanții acestei țărișoare greu încercată în ultimii douăzeci și patru de
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului VISELE CURG... Visele curg în râu de-amintiri, Prin suflet doar gânduri străbat, Un arc de lumină se simte-n trăiri, Curg clipele calde,curg neîncetat. Pe trunchiuri de timp secunde arzânde Dau vieții un aer de vis, Nostalgice stele curg lacrimi plăpânde Pe trupul iubirii,prin cerul deschis. Iubito,simți cum aerul curge Amintiri în timpul din noi ? Azi clipa de ieri e trenul ce fuge Spre gări
VISELE CURG de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369665_a_370994]
-
a dreptul divin, cu livezi de meri în floare, cu magnolii ale căror flori roz explodau de vitalitate, lalele galbene și roșii își înălțau cupele de-a lungul aleilor, flori galbene de păpădie luminau verdele ierbii, copaci bătrâni își înălțau trunchiurile spre cer. În Biserică ne-au întâmpinat imagini de o profundă sacralitate. Oamenii îi venerau pe Iisus și pe Maica Lui, născătoare de Dumnezeu, într-un mod tradițional românesc, dar care parcă aici avea accente și mai profunde și mai
RÂMNICU VÂLCEA, ORAŞUL TRADIŢIILOR ŞI AL BUNEI CREDINŢE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369711_a_371040]
-
cunoască, și să le vorbească! Apoi,fără-ndoială, se va -ntoarce la matcă, și plină de experiență, de învățăminte*, pe-ai ei îi va regăsi, alături de ei va trăi* și fericită va fi până-n ultima zi! Va revedea poarta ruginită, trunchiul de plop în chip de bancă, curtea -nzăpezită a copilăriei, anotimpul cald, anotimpul rece, sania și fularul, șoșonii, căciula lui Alfio** cea roșie, tricotată de mama... Iat-o pe mica domniță, cu nasu-nghețat, cum pleacă- n excursie să se recreeze
CĂCIULA CEA ROȘIE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369724_a_371053]
-
mult peste grădină, Un ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins Rădăcinile fac vlăstari ca altădată. LUT ȘI PIATRĂ Am luat în pumni lut și-am început să-l strâng; Atât de tare lutul îmi
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea, de cum se topea ultima zăpadă la începutul primăverii și
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
răscolește a lor ascunzișuri, fiindcă rostul pădurii e poiana. Nu te lega de lucruri, de timp și de oameni, înșelătorului viclean nu-i fă jocul; nu rândui, încercând cu stâncă să sameni, fiindcă rostul ordinii este focul. Asculta cum în trunchiuri de fagi urca marea, și vezi cum întregul e una cu partea; accepta că toate se-ntâlnesc, cum uitarea, fiindcă rostul lui Unu este moartea. Referință Bibliografica: Rosturi / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11
ROSTURI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368234_a_369563]
-
tiptil, se apropie de locul de unde veneau zgomotele. Iată, printre ramurile tufișului, chiar a început să vadă un cal înhămat, rumegând niște fân, lângă o sanie pentru cărat lemne. Ceva mai la deal, zări doi țărani care retezau de zor trunchiurile unor fagi uscați, pe care-l doborâră la pământ cu topoare. Lăsară însă niște cioate înalte, cât ei de înalte, spaima pădurarilor, exact cum nu trebuia să se întâmple. Pădurarul urcă printre lăstărișul de fag, ceva mai sus, până ajunsese
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
casă. Gândea că poate vreo căprioară sau un purceluș pierdut îi vor apărea în drum. Cum coborau, un trosnet puternic se auzi și un copac se frânse chiar peste tatăl băiatului, prăbușindu-se peste el. Îi prinsese amândouă picioarele sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă puternic în dreapta lui, copacul alunecând pe zăpada care scrâșnea de gerul care se coborâse peste așezare. Copilul începuse să plângă. Încerca să rupă ramurile, să dea zăpada cu mâinile înghețate pentru
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
grăbit spre el. Un tânăr, cu pletele în vânt, se apropie și îi puse mâna pe frunte, privindu-l cu ochii lui albaștri, pătrunzători. Nu vorbea, dar el îi auzea vocea în mintea lui: - Când voi pleca, vei ieși de sub trunchiul copacului și te vei rezema de sacul acesta. Vei adormi, dar somnul tău va fi veghe și vis. Băiatul tău și oamenii din sat vor fi aici din clipă în clipă. A trecut mult timp, omule al lui Dumnezeu. Sătenii
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎNAFARĂ ÎNLĂUNTRU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului mă cutremură tot mai mult gândul că sunt văd șarpele cum urcă prin trunchiul noduros undeva fantoma lui iese la suprafață construiește cotidianul dinspre înăuntru spre înafară scena de grație se joacă undeva în fundal când dinspre înafară înlăuntru fulgere cresc în intensitate arderile se succed ca într-o reacție alchimică profundă rezultatul nu știu care
ÎNAFARĂ ÎNLĂUNTRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370224_a_371553]
-
Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Elohime, luminile se varsă! Pe vârfu-i, alunecând stele se prefiră, Dansează frenetic pe ram, scăldând lumină, Torcând lianele de inimi când sosiră; Elohime, luminile se varsă! Prinzând trunchiul lumii, secerându-l din mijloc, Tremurânde, cad pe frunza lui senină, Șovăită le devine ruga sub al limbii foc; Elohime, luminile se varsă! Peste rădăcini născânde, înfierate-n dor, Sfâșiită-i culmea-n haos când dorința se anină, Făcând cosmosul jăratic
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370249_a_371578]
-
capitală a noului Imperiului creștin Dac ortodox la Bizanț, numită Constantinopol, după numele său de ctitor, dar închinată veșnicei slăvirii a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și a Maicii Sale-Preafericita Fecioară Maria. Către anul 658 î.Hr., tribul Megarilor, desprins din Marele trunchi Trac, având în frunte pe viteazul Bizant, și-a ridicat pe Bosfor cetatea de scaun numită Bizanț, iar mai apoi în fața ei au zidit și Calcedonul.(Herodot- sec V î. Hr., Istoria, IV, 144; /Polivie- sec. II î.Hr., Istoria IV, 38
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
au fost un popor de păstori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizația și latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare. Nimic mai utopic, nimic mai neadevărat, deoarece romanii sunt un produs al dacilor, o ramură din trunchiul dac și prima lor civilizație au primit-o de la daci, după cum vom vedea! Nu loviți! Elementul autohton dacic a rămas pe loc, în așa-zisa Dacia Felix, care a fost “felix” pentru romani, nu și pentru daci. Când ne gândim
ISTORIA DECOJITĂ A NEAMULUI ROMÂNESC de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353330_a_354659]
-
se strecoară printre zilele noastre câte-o zi care se însăilează pe suflet, te-nțeapă cheful de-o plimbare la pas ușor cu mâinile ascunse prin buzunare, neobservând gropile de pe străzile gri, vreo două-trei bănci zgâriate și prăfuite lipite de trunchiurile unor copaci. Dintr-o toana a destinului pe-acolo pe unde te duc pașii, cativa pensionari preocupați de politică sau de viață altora, mai încolo câțiva tineri gălăgioși care mănâncă semințe aruncă din când în când porumbeilor curajoși, multi sau
O ZI CARE SE ÎNSĂILEAZĂ PE SUFLET de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353392_a_354721]
-
așteptărilor cu cireșe în urechi. Când am crescut, ea, copilăria, mai avea un ultim sâmbure să-l scuipe. L-a scuipat. Pământul l-a primit. A crescut sub fereastra deschisă a sufletului meu un p-om tânăr. Am intrat în trunchiul lui, nu înainte de a-mi plimba palma asprită de frământări, pe trunchiul său”. Cartea are o curgere fluentă, senină pe alocuri, patetică cel mai des, finalurile delectează, adevărate florilegii ale tumultului existențial. Cartea derulează pe un ton convingător, febril de
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
un ultim sâmbure să-l scuipe. L-a scuipat. Pământul l-a primit. A crescut sub fereastra deschisă a sufletului meu un p-om tânăr. Am intrat în trunchiul lui, nu înainte de a-mi plimba palma asprită de frământări, pe trunchiul său”. Cartea are o curgere fluentă, senină pe alocuri, patetică cel mai des, finalurile delectează, adevărate florilegii ale tumultului existențial. Cartea derulează pe un ton convingător, febril de umanism neliniștea unui autor care nu mai este prea sigur de valorile
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
mai multe tehnici, dar înlănțuite într-o anume ordine de el gândită și aplicată zilnic. În principal, complexul cuprindea mișcări specifice pentru relaxarea mușchilor membrelor superioare și inferioare, a gâtului și a mijlocului, apoi alergare pe loc, genuflexiuni, mișcări de trunchi, exerciții de respirație, relaxare totală, o altă alergare prelungită, respirație etc. Orice tânăr care l-ar fi văzut ar fi devenit invidios. Eugen executa mișcările cu multă lejeritate și corectitudine într-un deplin acord cu fondul muzical ce se auzea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
clipocitul șuvoaielor din hăuri. Mărțișor nu știa ce să mai facă. Să plângă cu disperare? Să urle de durere? Să trăsnească văzduhul cu paloșul? Se resemnă. Mai avea speranța să găsească trupul lui Ghiocel. Coborî în prăpastie, scotocind pe sub fiecare trunchi de copac. Degeaba. Când nu mai avu nici o speranță, observă sub un copac delicata floare cu clopoțel alb. -O, Doamne! zise Mărțișor. Acesta-i sufletul lui Ghiocel! Să-l rup și să-l duc iubitei? Nu! Ar însemna ca Ghiocel
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
zărit o căprioară. A urmărit-o, și a urmărit-o, dar căprioara, iute de picior, scăpa mereu de săgețile vânătorului. Într-un târziu, căprioara a obosit și s-a oprit să-și tragă sufletul la adăpostul unui brad înalt, cu trunchi gros. Dragoș a întins arcul și a tras. Din spatele bradului s-a auzit un țipăt, iar voievodul a văzut căprioara făcând un salt și s-a pierdut în pădurea deasă. Lângă trunchiul bradului semeț, Dragoș și-a găsit iubita la
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]