1,529 matches
-
parte ce privește spre Marea Neagră. Pe deoparte are plaiuri fecunde formate de torentele ce coboară pe versantul meridional al munților Caucaz Ingar și Rion; pe de altă parte are ținuturile muntoase dinspre Caspia mai aspre și mai puțin rodnice. Istorie tulburată, regii ei au rezistat lungă vreme invaziilor; când Perșii, când Bizantinii, când Turcii au supus-o, până ce a căzut subt țari; apoi a devenit republică autonomă a U.R.S.S. Limba mekhedruli e limba uzuală de astăzi. Textele vechi sunt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
remarcabili în condiția profană judecă superficial personalitatea mezinului, „pi-acel mic l-avea di prost” (Izvoare - Soroca) ni se spune într-un alt basm. „Ăla mic era mai șmecher” (Izvoare - Soroca) și, în ciuda tuturor batjocurilor îndurate, este singurul care reface echilibrul tulburat al lumii. În basmul Viteazul cu mâna de aur, frații mai mari sunt „frumoși de ți-era dragă lumea cu dânșii”, „așa de mândri că se minuna lumea de dânșii”. Pruncul care vine să răscumpere eșecul fraților întreabă de ei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pot, fămi ceva ca să sfârșesc !” Când a sosit preotul să-l împărtășească a refuzat politicos și hotărît: „Nu sunt pregătit, părinte !” După care, ca să-l consoleze pe binevoitor: „Nu am păcate, părinte !” Inchisoarea îl purificase... Într-o dimineață arăta agitat, tulburat foarte...” Unde este Ionică?” a întrebat el despre feciorul său, pe cel mai mic dintre copii. Și a prins a povesti fapte care și le inventa dar care păreau reale: percheziții ale Securității... În noaptea de 25 spre 26 aprilie
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
zări nemărginite a cămpiilor prelarg. Păduri, râuri, lanuri, sate, toate mi se-nfățișează Liniștite, fericite, într-o pulbere de raze. Nici de-un strop de sânge încă pajiștea nu e pătată, Nici de-un strigăt de durere pacea nu e tulburată; Numai cântec, armonie, dulce-a dragostei suflare Se revarsă-n line valuri peste a câmpului răcoare. Acum soarele apune pe a ceriurilor scară, El se duce să-ncălzească alte neamuri, altă țară; Însă ca un rege darnic, la momentul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
după sănătatea mea de acum. ...N-am putut Însă alunga, cum numai Iisus din trupurile de moniacilor din țara Gadarenilor, zavistia și ura ce Încă mă-ncon joară de aproape. Am fost și am rămas până acum, În urmă de tot, tulburat ca un școlar prost (cum sunt și voi mai rămâne Încă) Înaintea femeii iubite, confidenta și depozitara entuziasmelor mele prea naive. Simpla ei prezență feminină (chiar când nu era cazul să-și scoată, cum știa ea să-și scoată, furoul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
e secretară la o școală într-un sat aproape, la Izvoarele. Copiii se descurcă la școală și lucrează ca zilieri la seră. Tata a respirat ușurat, chiar primise o veste extraordinară, a pus telefonul în furcă și a părăsit clădirea tulburat, fericit. Dar ziua aceea era departe de a-și epuiza surprizele. În centru, a descoperit un anticariat și a tresărit, de atâta vreme nu mai ținuse în palmele sale o carte! Nu a rezistat tentației și a trecut pragul micului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
avea senzația că nu mai suportă, că nu se mai poate stăpâni, că dă peste margini. Acum îi făcea bine să constate că există și alții care văd lucrurile ca el. În seara aceea, târziu, Victor s-a întors acasă tulburat și a adormit greu: în memorie îi răsunau cuvintele ferme ale lui Stelian și o întrebare anume nu-i dădea pace, Ce va urma?, mai ales că se înțelesese cu prietenii săi să se întâlnească și în ziua următoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cum s-ar fi cuvenit, a răspuns scurt și explicit: „Vrem, da’ nu putem“. Ședința a fost pusă într-o joi după masă, ca să poată participa și cineva mai mare, de la sector și s-a desfășurat într-o tăcere jenantă, tulburată doar de oribilele dezacorduri ale adjunctului, de suspinele mici ale Mirelei și de mângâierile discrete, consolatoare ale lui Marcel. La discuții au fost înscriși din oficiu toți redactorii, care au fost scurți, zicând, ca și cum s-ar fi vorbit, că problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cea mai bună calitate. Fusese achiziționată de multă vreme iar timpul își lăsase amprenta asupra unei garderobe ale cărei piese cu greu ar fi fost achiziționate chiar și de comercianții ambulanți de haine degradate: telalii! Mi se scrie că ești tulburată Că ți-e dor de mine ne-ncetat Că ades bați drumul supărată În paltonul vechi și demodat." (Serghei Esenin) Pe cap avea un capișon deosebit de frumos, rămas de la Silvica, sora mea. Era tivit pe margine cu o bentiță din blăniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încremeniți, neștiind ce se va întâmpla cu noi, ce are de gând să ne facă. Cum adică "să dansăm pe sârmă"? Atenție! Comanda la mine! Direcția postul de miliție, înainte, marș! Mergeam spre sat. Alături de noi pășea Leu, neliniștit și tulburat. Am ieșit din lizieră și am intrat pe cea mai frumoasă și cea mai frecventată arteră de circulație a ghetoului: strada numărul 8. Cu lemnul în spate, obosiți, înfrigurați, cu spaima în suflet, înaintam greu pe zăpada cuprinsă de îngheț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai arăta nordul. Eram ca un vapor cu timona stricată plutind la voia întâmplării pe nesfârșita întindere de apă a oceanului. Fără cârmă, fără busolă, vaporul nostru își pierduse coordonatele biologice și plutea în derivă pe apele unei existențe profund tulburate. Nu mai știam când să ne culcăm, nu mai știam nici când să ne sculăm. Organismul nostru era supus unor teste dificile și se confrunta cu grave probleme de orientare temporală. Ne aflam în anticamera morții. Ea putea veni de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
jos, iar onorata doamnă ceva mai înaltă, și-a dat drumul ca din pod, iar la contactul dureros cu patul a mai clipit rapid și nervos de vreo câteva ori din coada ochiului stâng. Ei, drăcia dracului! S-a ridicat tulburată și înspăimântată pipăindu-și cu palma dreaptă și cu degetele rășchirate partea posterioară pentru a se convinge dacă toate cele cinci vertebre atrofiate ale zonei coccisului sunt la locul lor și dacă prețioasa noadă este în afara oricărui pericol. După un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cernoziomului a avut un dialog scurt cu femeia și a primit niște bani pe care i-a introdus rapid, cu o dexteritate deosebită, în buzunarul de la spate al pantalonilor. Printr-o mișcare de translație prezentând evidente riscuri specifice profesiunii, pisica tulburată și agitată a trecut fără voia ei în brațele călăului. Femeia s-a strecurat în curte, a închis poarta și a tras zăvorul, ceea ce voia să semnifice faptul că afacerea s-a încheiat, iar mai departe fiecare să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la rândul meu că nu voi mai trece niciodată pe acolo. Proprietatea era vizibilă și cu aplicația informatica Google Earth, dar nici măcar așa, din susul cerului mincinos al Internetului, nu doresc să o mai văd. Apele care dorm nu trebuie tulburate. Doamna Cuendet are în grădină zece arțari seculari, care în fiecare toamnă își leapădă povara de frunze mari ca palma, untoase, care nu vor să putrezească cu nici un chip. Sarcina mea este să le strâng cu o greblă uriașă, apoi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fantasma noastră de UTC-iști frustrați, și-a pierdut mult din obrăznicia inițială. Ne spunem la revedere formal, ea pleacă la Londra, trimisă de multinaționala pentru care lucrează în România, eu mă întorc la Geneva. M-am întristat: nu trebuie tulburate apele adânci ale memoriei, mai ales atunci când este vorba de frumusețile inaccesibile din adolescență. Efectul întâlnirii din aeroport de ieri: ascult un cântec francez mai deocheat, pe un radio alternativ: "On retient rien du cul qu'on a tenu autrefois
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ridicat întru apărarea dreptății și a celor obidiți de lifte străine, la începutul secolului XX, Andrei Budac, ultimul haiduc al Transilvaniei. CAPITOLUL VI 1848 Motto: Un svon din sat în sat străbate Și dă norodului curaj. El pleacă-n valuri tulburate Și se îndreaptă către Blaj - Ei simt că-ntâia oară-i leagă Un dor adânc de neam întreg - Aleargă toți să-l înțeleagă - Și cât de bine-l înțeleg! Căci bat cinzeci de mii de piepturi, Și-n ele inimi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
i-au adresat satirului Întrebări În limbi diferite. Interpreții n-au fost mai norocoși. Interlocutorul lor emitea sunete ininteligibile În care se amestecau un nechezat de cal și un behăit de berbec. PÎnă la urmă Sylla i-a dat drumul tulburat. Dacă toate aceste lucruri contradictorii sînt adevărate, Ortega y Gasset se grăbea acceptînd ideea că tot sîngele elenic curat rămas astăzi În lume ar Încăpea Într-un pahar de vin. Din fericire, grecii ne-au sugerat că Ariadna așteaptă la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rugăciune în genunchi, rugăciunea de la miezul nopții și toate celelalte fapte de evlavie despre care s-a vorbit deja. Dar, cu toate acestea, nu găsea leacul împotriva scrupulelor care îl chinuiau de mai multe luni. Odată, când se simțea foarte tulburat din pricina lor, începu să se roage și cu multă evlavie strigă cu glas puternic către Dumnezeu: „Doamne, vino în ajutorul meu, căci nu găsesc leac nici la oameni, nici la vreo altă creatură; de l-aș putea afla, nici o trudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
faci tu de obicei. E numai vina ta. Valentin eu te iubesc și va fi rău de noi. Copiii sunt la mijloc. Cine va avea grija lor dacă vei continua așa? - Numai de nu aș muri până atunci! părea foarte tulburat, cu privirea pierdută și cu gesturi precipitate. - Ce se întâmplă cu tine? îl întrebă aproape în șoaptă. - Nici eu nu știu prea bine. Mă doare capul. Parcă aș avea o cârpă în creier care mocnește ca un foc, iar când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că „fugarii” au ajuns la destinație se îmbujoră și se simți ridicol, jignit, compromis, căutând sprijin în ochii asistentei. Fața îi părea mai bărbătească, mai responsabilă și mult mai concentrată. Se retrăsese primul după terminarea vizitei în soloane. Se simțea tulburat, rușinat, ostenit și considera că acea zi era una nefericită din viața lui. Se dezbrăcă la iuțeală de halat, grăbindu-se parcă să ajungă în cea mai mare grabă undeva și zise ca pentru sine: - Ce pacienți ciudați! Se vor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toată dragostea ei, toată viața în mâinile lui Valentin pe care-l iubise atât de mult. Zidul dintre ei construit cu dragoste în zeci de zile și nopți se năruise. În seara aceea se întoarse din gara din Solnok foarte tulburată, așa cum nu mai fusese niciodată, iar luna era învăluită și ea într-un mister. Ajunsă acasă, își turnă o ceașcă aburindă de ceai. Adăugă în ea puțin rom, după care se întinse pe o saltea, rezemată pe o pernă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am spus: „Scuzați-mă, am să-mi revin imediat; n-aș fi vrut să mă prezint așa“. Iar președintele, un muncitor de treabă, un mare psiholog, sever și aspru, mi-a spus, evident ca să-mi facă un serviciu: „De ce sunteți tulburată? Dacă v-a părăsit, înseamnă că nu vă iubea așa de mult. Un copil ca toți copiii“. Între timp mi-am revenit - aproape că leșinasem; pete mari de sânge, zice lumea, îmi apăruseră ici-colo, pe gât și pe față. Aproape
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai peste zece ani? spune Suze, încruntată. — N-o să am nevoie chiar de zece ani, spun, ușor iritată. Poate că... o să-mi ajungă și opt. — Opt? Mami pare că mai are puțin și izbucnește în lacrimi. — Luke, spune Suze, extrem de tulburată. Tu știai de asta? — Am discutat chiar alaltăieri, spune Luke, cu un zâmbet lejer. Dar nu înțeleg, insistă ea. Nu crezi că e... — Timpul să mergem? o întrerupe Luke. Ai dreptate. Cred că trebuie s-o luăm din loc. Știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Uau, un tort de nuntă în formă de geamantan Louis Vuitton! Cât de cool ar fi! — Antoine? Vrei te rog să vii o secundă? Robyn scoate capul pe ușa unei încăperi private din dreapta - și, în ciuda faptului că zâmbește, pare destul de tulburată. — Scuzați-mă, domnișoară Bloomwood, spune Antoine pe un ton de scuză. Davina. Dă-i, te rog, domnișoarei Bloomwood să guste puțin tort. O asistentă zâmbitoare dispare pe niște uși batante - și se întoarce cu un pahar de șampanie, o farfurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în care îmi răspunde. Mami e acasă? Vreau să vorbesc ceva cu ea. Ceva important. Îmi surprind chipul în oglindă și mă simt ca o prezentatoare de știri de NBC, ageră, cool și stăpână pe sine. — Becky? face tati ușor tulburat. S-a întâmplat ceva? — Nu, nimic, totul e bine, zic. Doar că trebuie neapărat să discut... vreo câteva chestii cu mami. În timp ce tati s-a dus să o cheme pe mami, trag aer în piept adânc, îmi dau părul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]