1,788 matches
-
la pământ de spaimă că măscăriciul este: „Un duh trimis pe capul lui“ să-l chinuiască. În sfârșit, într-un registru mai înalt, la apariția și la dispariția lui, ca harpie, în fața grupului regal. Însoțit, la apariție, și de fulgere, tunetul funcționează aici ca o punctuație cosmică și amenințătoare a cuvintelor de înfierare pe care le rostește Ariel. Însă grațiosul spirit preferă, ca modus operandi, efectele muzicale: muzică de instrumente iluzorii ori cântece cântate chiar de el, cu sau fără acompaniament
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lor) Ariel le consacră toată priceperea lui, dar marea lui vocație regizorală se vede mai ales din alte două împrejurări. În prima împrejurare, cuvântarea lui justițiară adresată vinovaților de neam înalt este precedată și urmată, înainte și după zgomotele de tunet, de o ciudată mascaradă: introduse de o „Muzică solemnă și stranie“, „intră mai multe făpturi, pregătind o masă bogată; dansează în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete de țărmuri; iar ciocnirea armelor între ele pare ca, auzit de departe, zgomotul de securi când se doboară copacii unei păduri; apoi, în alt registru, strigătele de chemare și de îndemn ale aheilor sunt ca țipetele pe care le scot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la o asemenea alegere, singura compatibilă cu ordinea libertății ca ordine inefabilă. În afara cuvintelor, care reprezintă în ultimă analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer. Apoi, cu o conotație mai mult ludică, atunci când vrea să-i dea lui Trinculo impresia că se apropie o furtună: „Dacă mai tună cum a tunat, nu știu unde să-mi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la pământ de spaimă că măscăriciul este: „Un duh trimis pe capul lui“ să-l chinuiască. În sfârșit, într-un registru mai înalt, la apariția și la dispariția lui, ca harpie, în fața grupului regal. Însoțit, la apariție, și de fulgere, tunetul funcționează aici ca o punctuație cosmică și amenințătoare a cuvintelor de înfierare pe care le rostește Ariel. Însă grațiosul spirit preferă, ca modus operandi, efectele muzicale: muzică de instrumente iluzorii ori cântece cântate chiar de el, cu sau fără acompaniament
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lor) Ariel le consacră toată priceperea lui, dar marea lui vocație regizorală se vede mai ales din alte două împrejurări. În prima împrejurare, cuvântarea lui justițiară adresată vinovaților de neam înalt este precedată și urmată, înainte și după zgomotele de tunet, de o ciudată mascaradă: introduse de o „Muzică solemnă și stranie“, „intră mai multe făpturi, pregătind o masă bogată; dansează în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
arătată la intrarea în slavă prin Înviere: „Atunci nuMă veți mai întreba nimic” (Ioan 16, 23). Acele „vânturi” și „valuri”care iau liniștea omului încă din vremea păcatului strămoșesc, aufost alungate din sufletele ucenicilor: „De certarea Ta vor fugi, deglasul tunetului Tău se vor înfricoșa” (Psalm 103, 8). „Slava” prinînviere a fost urmarea ascultării ca ședere de-a dreapta: „Dreapta Tas-a preamărit întru tărie; mâna Ta dreaptă a sfărâmat pe vrăjmași șicu mulțimea slavei Tale ai zdrobit pe protivnici” (Ieșire 15
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
funcțional al cuvântului în latină: dacă derivatul era sau nu un cuvânt frecvent (cel puțin pe baza informațiilor din texte). Lat. ceparius, de exemplu, apare doar în două texte, iar lat. tonus presupus a se afla la baza rom. tun „tunet“ se găsește la un singur scriitor latin. Lingviștii mai folosesc și alte criterii când trebuie să stabilească dacă un derivat are certificat de naștere românesc sau latinesc, ca să mă exprim în termenii colecției „Viața cuvintelor“. Condiția esențială pentru a considera
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
încă niciodată adusă pe scenă. "Îmi voi spune că poetul este interpretul nenorocirilor, oratorul public al celor oprimați; că menirea lui este de a aduce jelaniile la urechile cele mândre care, oricât de lipsite de milă ar fi, vor auzi tunetul adevărului, vor fi uluite și mișcate de acest lucru; căci chiar și cel rău este obligat să lupte pentru a învinge firea și mila. Și cine știe dacă în arte nu există nicicum vreun moment de teroare și de adevăr
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lor îngrijorate. Întreg hotarul de la miazăzi, până la cîmpiile Dunării, parcă, era înconjurat de un brâu de foc. Pe cer se iviră semne care prevesteau cumpene și nenorociri... Nourii care se îngrămădeau pe cer, alcătuiau închipuiri stranii care se prăbușeau cu tunete... Fulgerele băteau pământul acoperit încă de zăpadă, crengile copacilor se răsuceau în forme ciudate, păsările și animalele mureau de o boală necunoscută... Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor semne. Astfel, se zbuciumau oamenii între
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întindă, la dreapta și la stânga, și să-i mâne spre apus... Noi, cu ochii ațintiți la vânzoleala de pe cer, am uitat de fortărețe și de turci. De departe, ca din adâncurile pământului, se auzea din când în când, câte un tunet molcom, cu ecouri în depărtări care se pierdeau în tăcerea nopții. Nu se mai vedea la doi pași împrejur. Ne uitam cu ochii țintă, acolo, unde ar fi trebuit să fie fortărețele, dar, în bezna nopții, nu le deslușeam. De
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dor de casă... de pădure... de animale, de lupi... de ăuitul lor... de Anuca... de Anuca‟mi era dor, încheie cu glasul stins, abia auzit. Când, dintr-o dată, ca un șarpe de foc, fulgerul se zvârcoli printre nouri, și un tunet năprasnic zgudui întreg cuprinsul. Ploaia începu să cadă în stropi reci și mari... iar tunetul după o clipă, începu să răsune în lungul văii pe sub poala Plevnei, cu zguduiri tot mai puternice. Fulgerele din ce în ce mai dese, sfâșiau bolta... și, dintr-o dată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anuca‟mi era dor, încheie cu glasul stins, abia auzit. Când, dintr-o dată, ca un șarpe de foc, fulgerul se zvârcoli printre nouri, și un tunet năprasnic zgudui întreg cuprinsul. Ploaia începu să cadă în stropi reci și mari... iar tunetul după o clipă, începu să răsune în lungul văii pe sub poala Plevnei, cu zguduiri tot mai puternice. Fulgerele din ce în ce mai dese, sfâșiau bolta... și, dintr-o dată perdeaua de ploaie năvăli pe vale, umplând-o de ropote. Fulger după fulger spintecă tăria
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clipă, începu să răsune în lungul văii pe sub poala Plevnei, cu zguduiri tot mai puternice. Fulgerele din ce în ce mai dese, sfâșiau bolta... și, dintr-o dată perdeaua de ploaie năvăli pe vale, umplând-o de ropote. Fulger după fulger spintecă tăria cerului, și tunetele, întâlnindu-se, umpleau depărtările. Ploaia răpăitoare cădea nestăvilită și vijelioasă, iar zidurile Griviței stăteau ca îmbrobodite în ceață. La lumina fulgerului meterezele fortăreței păreau vedenii înfricoșătoare pe cer. Turcii, pe lângă avantajul de a fi în apărare, aveau față de noi o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atâta știam... Dar, când comoara o pus stăpânire pe gândul meu... gata!.. Totul a‟nceput să se învârtească în capul meu de copil, ca o morișcă. Bucăți de noapte cădeau peste copilăria me‟, multă vreme -, întunericul se lăsa asupra viitorului, tunete îmi băteau timpanele, ochii și obrajii îmi ardeau, buzele îmi tremurau a mânie dar și a neputință. Bătrânul tăcu o clipă și mai pufăi din țigară, apoi continuă.. Șiroaie de lacrimi, câteva zile, mi-au curs din ochi; frământările în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
griji, spuse Minette cu un aer nonșalant. Mă distrez și eu puțin. Dacă mama ei se distra, bine măcar că o făcea cu cineva care avea un castel, se gândi Darcey, sorbindu-și ciocolata, urmărind fulgerele care sfâșiau văzduhul și ascultând tunetele care bubuiau ca niște mingi de bowling pe pistă. Se întreba dacă Minette se simțea mai norocoasă decât Martin în urma despărțirii lor. Tatăl lui Darcey încă se lupta să își repare căsnicia cu Clem, iar asta nu era deloc ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
înceapă să-l regrete pe Neil. Trebuia să-și vadă de viață. Și asta și făcea. Se muta la Edinburgh. Ciocolata se răcise. Clăti cana la chiuvetă și se îndreptă din nou spre ușa de la balcon. Nu mai ploua, dar tunetele încă mai răscoleau cerul. Împinse ușa și contemplă priveliștea orașului. Îi plăceau furtunile. Îi plăcea lumina și zgomotul și explozia de energie. Îi plăcea și cum vorbeau oamenii despre ele după aceea - mereu surprinși de măiestria cu care natura punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Tot nu era omul care să își pună dorințe de ziua ei sau să câștige la loto, pentru că nu asta era viața ei. Ea câștiga ceva numai atunci când muncea pe brânci. Nu obținea lucruri doar pentru că și le dorea. Ultimul tunet și cel mai puternic zgudui ferestrele. Ce-o fi o fi, se gândi începând în sfârșit să răzuiască; n-are rost să mai amân. Poate că o să îmi pice trei stele și atunci ajung în extragerea finală. Nu câștigă trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai mult din minți decât compania de o seară a unei femei urâte, și anume compania aceleiași femei urâte a doua zi dimineața. M-am urcat În mașină și am mers până la Potsdamer Platz. Era o seară caldă, uscată, dar tunetele Îndepărtate de pe cerul violet Îmi spuneau că vremea avea să se strice. Am oprit mașina În Leipziger Platz, În față la Palast Hotel, unde am intrat și am dat un telefon la Adlon. Mi-a răspuns Benita, care Îmi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
e de bun augur faptul că pornim în această aventură tropicală sub semnul șarpelui. Oricum, zeii aztecilor fie cu noi și cu melancoliile noastre. ploaia de la Veracruz Plouă, sunt surescitat, de vină sunt, probabil, fulgerele din acest miez de noapte, tunetele, tensiunea din aer, din mine, oboseala, toate la un loc și ploaia aceasta care, în loc să mă elibereze, îmi biciuie nervii; aud cum se rostogolește ploaia afară, în vreme ce în capul meu se rostogolesc impresii și imagini disparate din această primă zi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sacrificați, chiotele care salutau norii umflați de apă după ce aztecii priviseră, zile la rând, cu ochii uscați, cerul... Fantoma lui Tlaloc se îndreaptă în această noapte spre Veracruz. Și parcă un imens răpăit de tobe îi anunță trecerea. Plouă peste tunetele încîlcite ca un ghem de șerpi, plouă peste restaurantul unde după miezul nopții, când am sosit, am mâncat printre scaune întoarse, singuri în toată sala, plouă peste oceanul pe care îl bănui fără să-l văd. Aici, în apropiere de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
panică tulbure, dîndu-ne senzația că ne afundăm într-o noapte primordială, unde totul e înfricoșător și sublim. Șacalii stau probabil acum cu ochii arși de fulgere privind cerul și nimeni în junglă nu mai îndrăznește să cânte sau să urle. Tunetele se prăbușesc poruncitoare, parcă să surpe noaptea, s-o transforme în ruine, s-o amestece cu ruinele Mexicului. Plutește în aer ceva tragic și primejdios, ca strigătele aztecilor din acea noche triste când spaniolii au fugit din Tenochtitlanul răsculat. Șoseaua
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ale zeului ploii, tatuate de licheni, care în această noapte tresar din somn... Pe unde umblă oare Tatle acum? Probabil, adăpostit sub arcada unui templu vechi ascultă ploaia și se uită cum fulgerele luminează orbitele goale ale statuilor. Un nou tunet. Șoseaua e uneori desfundată și plină de apă, care nu mai are timp să se scurgă. Parcă și cactușii ce apar uneori spectrali în lumina farurilor pe marginea șoselei au început să se umfle de apă. Dar în loc să răcorească aerul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de poșetă neagră, nu-ți dai seama dacă are ceva în ea sau nu, o ține strâns la piept cu dreapta îndoită deasupra ei, ca și cum ar ține, N-ați avut impresia că parcă ar ține o carte?! cu voce de tunet vorbește fără șir, acuză, vox clamantis, un profet, Ați stat vreodată să-i ascultați cu atenție vorbele? Radu întreabă și Doru râde de întrebarea fără rost a lui Radu, la mine în suflet totul se preface în noroi, Fii serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-a fost dor de tine, iartă-mă pentru tot, te iubesc, dar tu vorbești în continuare despre îngeri, apostoli, frescă, s-a săturat și bunul Dumnezeu din ceruri de poveștile tale altfel n-ar fi dat cu atâta milostenie tunete și fulgere de-a valma pe cerul întunecat de norii grei de ploaie, n-avem unde ne adăposti și ne udă pe amândoi până la piele, rochia lipindu-i-se de trup, cămașa mea, ea râde spre mine cu obrajii picurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]