4,882 matches
-
și bun gust oltenesc. Vine cu voluptatea finalului surpriză și cu inteligență unor pseudoconfesiuni plasate pe canavaua pretextelor vag sefiste. Că Mircea Băduț este sau nu un sefist autentic, asta are mai puțină importanță. Textele lui ies oricum din zona uimirilor interstelare, cantonând serios și talentat, cu toată convingerea și întregul ecartament, într-o literatura a ciudatului, a zonelor voit neclare, din care nu lipsesc nici tensiunea narativa de bună calitate și nici micile dantelării metaforice. Ar fi mai multe lucruri
SORIN PREDA, DESPRE ÎNTOARCEREA FRATELUI RISIPITOR de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350024_a_351353]
-
deci nici vorbă de orgii bahice sau altceva, iar unele iscoadele spuneau că lucrurile de care se povestea nu erau nici a mia parte din numărul lor. Fusese și el informat desigur, de către spioni, care relatau aceste lucruri cu multă uimire. Dar una din aceste pretinse minuni i se păru arhiereului că le întrecea de departe pe toate prin viclenia cu care fusese pusă la cale de secta galileeanului. Spionii săi îl informaseră deci, că Iisus însoțit de adepții săi predicase
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
și pus înaintea galileeanului. Era deci foarte, foarte puțin pentru a hrăni mii de oameni. Imposibil de fapt. Apoi, se petrecuse ceva de neînțeles, iar spionii săi îi relataseră lucrul acesta, pentru că se aflaseră destul de aproape și fuseseră cuprinși de uimire dar și de o mare frică. Ei au povestit cum Iisus a luat coșul acela, a rostit o rugăciune și a început să împartă peștii și pâinile care săltau în coș ca și cum cineva cu o mână nevăzută punea totul acolo
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
a probase dezafectarea Turnului Eiffel! Mă zvârcoleam revoltat împotriva deciziei nimicitoare a planului al noului Herostratus, care eram eu, firește. Președintele Lefer nu putea să distrugă elementul căruia îi purta numele. Deodată, razele soarelui mă treziră. Cu ochii holbați de uimire, am văzut Măgăoaia lui Eiffel întreagă și neatinsă. Parizienii treceau liniștiți la muncă pe sub turn. Romii nu erau nicăieri. Atunci am înțeles că totul fusese un vis în alt vis. Un vis frumos în care eu fusesem un Herostratus modern
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
din rouă nepierdut. Îmi rog iubirea-n trup să înnopteze, îmi picure în suflet zori, pe pleoape netrezite Soare-așeze, să-mi guști sfiala, să m-adori. O lacrimă, cât un surâs, iubire, pe-obrazul dimineții blând, sărută clipa vieții cu uimire și-mi pune stavilă pe gând. Îți murmur numele-n silabe frânte, te chem timid și te dezmierd, te strâng dorind ca brațele să-ncânte și trupul tău, să nu îl pierd. Mă simți atât de fragedă și-ți pleacă
IUBINDU-TE... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350116_a_351445]
-
prin prieteni aduși laolată din dorința de a cunoaște spiritualitatea Mamei India. Mă simt și eu puțin ploieștean acum. Mulțumesc doamna profesoară Daniela, mulțumesc domnule Adrian. BIBLIOGRAFIE 1-http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11-19-cv varlaam si ioasaf.html 2- Osho Rajnesh, Inocență, cunoaștere și uimire, pag. 16, Editura Litera, București, 2014 3- http://www.ndbooks.com/author/buddha/ Referință Bibliografică: Froid și Buddha la muzeul de istorie Ploiești / Marian Nuțu Cârpaci : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de
FROID ȘI BUDDHA LA MUZEUL DE ISTORIE PLOIEȘTI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350170_a_351499]
-
regăsi pe noi înșine. Cine suntem? Cei care pleacă, sau cei care stau? Aventurierii sau statornicii? (...) Textul nu trage concluzii, nu se erijează în judecător, nu pilduie - așa cum ne-am aștepta."; Sorin Preda (1951-2014 ) "Textele lui ies oricum din zona uimirilor interstelare, cantonând serios și talentat, cu toată convingerea și întregul ecartament, într-o literatură a ciudatului, a zonelor voit neclare, din care nu lipsesc nici tensiunea narativă de bună calitate și nici micile dantelării metaforice" ; Andrei Simionescu-Panait: Cred că franchețea
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
care-i maimuțăreau, cântând și ei marșul lor tembel: noi suntem soldații curajoșii/luptătorii cei victorioși/cu buulgări de zăpadă/și cu măturaa/lovim!lovim!/morocănoșii și plângăcioșii/tristețea peste tot o nimicim!stângu!drept!stânguu! În acest amestec de uimire, teamă, veselie și animație, un om întrebă pe prințesa din văzduh: - Cine ești tu, frumoasă vrăjitoare? - Vă place cum v-am împodobit casele și copacii? răspunse vrăjitoarea tot cu o întrebare. - Daaa! răspunseră în cor oamenii din jur. - Vreți să
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
spate. Îi plăcea să umble de unul singur și să apară unde nici nu te așteptai. Nimeni nu știa ce puteri are, până într-o zi când trecu pe la piață și începu să ia de pe tarabe tot ce găsea, spre uimirea și în ciuda protestelor tuturor. Lua zarzavaturi, fructe, unt, ouă, brânză, totul, fără să întrebe, fără să plătească. Un țăran mai îndârjit i-a dat peste mână: - Cine ești tu, strigoiule, de iei totul fără să plătești? - Aaa, vrei să știi
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
pierdeau inocența grâului copt tu făceai foc pentru imperceptibile zboruri eu străluceam abstract ochii tăi reduceau pădurea din jur la un singur punct orașul ne primea străin eram cam inconștienți bineînțeles aveam în brațe soare și-n buzunare fân de uimire doamnele erau să calce trenul la barieră lângă parc ZBOR dac-aș fi cer aș declina cu norii mi-aș dezbrăca speranța în stropii de ploaie dac-aș dansa sub lună cu picior de izvor aș descânta deșertul din noi
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]
-
respirat Eternitatea, mai puternic, mai sublim decât și-ar putea vreodată imagina cineva. Apoi, după o odihnă curată, relaxantă, am avut surpriza să constat că eram un fel de angajat al unei firme a viitorului. Nu mi-am putut stăpâni uimirea când am constatat că tot ce însemna invidie, fraudă, meschinărie dispăruse. Eram oameni morali, onești, autentici cu toții, chiar dacă foloseam aceleași carduri de credit și consumam aceleași cafele. O utopie... Poate că așa arată, cu adevărat. Cu adevărat, ce nebunie... Am
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
vremea când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja “culcușul”. Întindea o cergă ce era ca o saltea moale, apoi ne așezam la povești, privind cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port în suflet acești trandafiri aproape sălbatici, sădiți de bunicul meu: unul alb
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
pas și gândind fiecare vorbă, examinând-o foarte atent cu privirea... Ea își băgase ochii de tot în farfurie, aplecată asupra acesteia. Se pierduse cu firea și nu știa ce să creadă. Nu putea vorbi și mută a rămas, de uimire și teamă, când el i-a mângâiat ușor părul și i-a vorbit la ureche, aplecându-se până ce i-a atins părul cu obrazul. - Uite, ca să mă crezi că eu sunt prietenul tău, îți pup ochișorii ăștia frumoși. Să nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
rouă într-un trup chircit în așteptări. se vor aduce ofrande artiștilor prea plastici pentru a schimba penelul, cu bagheta de ametist a gândului curat, în ruga mireanului, în plină frică de absolut. cu sângele clocotind a uitare, va accepta uimirea ca pe viața simplă a inimii din centrul cercului, structurat într-o tehnică a unei geometrii reinventate de propria oglindă, în ciobul dintâi din răspântia ultimă, a drumului... legăn arterele visului pe căile cuvântului. ideile-și strâng aripile iar literele
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
care se întronizează slava deșartă, ce asistă fascinată la parada narcisiacă a seducțiilor. Chipul mândriei este mânia întru asemănare cu ura. Marama tristeții picură gustul cenușiu al delăsării, prelingându-se într-o bolboroseală abisală a uitării. Astfel, ne răstignim curiozitatea, uimirea, fiorul, mirarea, dorul, recunoștința și bucuria. Inima se împietrește și peste ea se așterne dunele disperării cu platitudinea și vidul iluziilor și amăgirilor. Dacă avem noroc spaima poate cuibări în noi frica de Dumnezeu- ca început al înțelepciunii, al venirii
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
folosește roata cea de rezervă, rezervă, rezervă, rezervă, dezumflată în camera goală Sunt cel mai inutil obiect de pe lume roată atârnată în grindă rezemată de vechiul șotron, roata dezafectată și afectată Sunt continuă copiii mă rostogolesc, mă-nțeapă-n pironul uimirii n-am început, n-am sfârșit, sunt continuă... Sunt roata Singură, frumoasă și neobosită, Mereu în alunecare, mereu în derivă Mereu î n l o c u i t ă... Sunt roata spânzurată-ntr-un cui În hambar sprijinită de
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
cu gândul De serile trecute. Când mă așez cu tâmpla Stingher pe- al tau tablou, Tot așteptând iar clipă Să fim în dormitor. Cand tot te regăsesc Pierdută în iubire, Când eu mă pierd cu gândul, Iar tu... ești doar uimire. Departe, dor, departe, Dar chiar așa sunt Zeu. Eu mă gândesc la tine, Viagra dulce a sufletului meu. Referință Bibliografica: Viagra dulce a sufletului meu / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 448, Anul ÎI, 23 martie 2012. Drepturi
VIAGRA DULCE A SUFLETULUI MEU de PETRU JIPA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362094_a_363423]
-
scriitor, în viața mea de ființă umană. Locul nașterii, copilăria și perioada istorică tragică, absurdă, grotescă, în care am trăit și am scris, m-au format ca scriitor. Tot universul acela de lumină antică, plină de suflet, de vrajă, de uimire, de povești, de sunete, de cântece de turturele, de pupeze, de privighetori, cântecul cucului, al pitpalacului, nopțile cu lună, basmele pe care le-am auzit în primii ani de viață, cântecele fetelor mari, tristețea toamnelor înnegurate, dulceața primăverilor și a
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
în care se dezvoltă. Termenul de trovant este specific literaturii noastre și a apărut prima dată în 1907, în lucrarea Terțiarul din Oltenia , a naturalistului Gh. Munteanu Murgoci. Din România și până în Noua Zeelandă, din Antarctica și până în Groenlanda, trovanții stârnesc uimire și admirație. În România pot fi văzuți în județul Vâlcea, unde există un muzeu în aer liber, la Cluj - pe Dealul Feleacului, în Munții Buzăului - la Ulmet, lângă Sibiu și în Hunedoara. (Au fost găsiți și în exploatările miniere de
EVENIMENT EXCEPŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365814_a_367143]
-
linii și culoare te-afunzi, accesul îl ai să dormi pe el la infinit. Te anina, încântat le vrei, te zbați între ispite și real să le atingi, să simți, sunt arcade de subînțeles ce-și schimbă forma, devin mister, uimire, acoperite în sclipire sunt ude în lacrimi, doruri pururi, zile din calendar, atunci când în om mijea cuvinte de nectar din mezozoic. Percepem nevăzutul din aștri și pământ discernem vrute existențe, simțim prin excelență. - Cunoaște neștiutul? Silabe îngerești, amprente de iubire
SIMBOLURI TAINE DE-NCEPUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365834_a_367163]
-
Aureliu Goci. A debutat cu volumul de versuri „ Tratatul de pace cu moartea”, Ed. Telepres Edit, Alexandria, 2009. Mult mai târziu, a urmat ciclul de poeme „Simfonia Materiei”. „Volumul cuprinde o gamă poetică ce îmbrățișează întregul univers cu tandrețe, cu uimire, cu certitudini științifice, ca martor incontestabil al devenirii universale, pornind de la punctul primordial. Cartea cuprinde un mănunchi de versuri structurate în poeme de-a lungul a 160 de pagini. Aș zice că începe cu un prolog alcătuit din 16 poeme
REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI ANGAJATĂ ÎN ACTIVITĂŢI CULTURALE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365815_a_367144]
-
mele literare și cărțile aflate sub tipar. Printre care, si volumele 2-3 din „Condeie mureșene văzute din Moldova”. Și câteva cărți de tablete spirituale scrise în vara aceasta și aflate sub tipar. Toți se miră și nu mai contenesc cu uimirea. Cum e posibilă o asemenea putere de creație, o asemenea performanță? Adevărul e că nici eu nu știu. Cea mai mare spaimă a mea e că n-o să pot să-mi văd toate lucrările publicate. Că tot nu are cine
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365855_a_367184]
-
după. Mai am în sertar, peste 60 de manuscrise de toate neamurile. Sigur n-o să am vreme să le văd tipărite. Dar nici timp suficient să citesc ori să recitesc unele cărți de care mi se face teribil de dor. Uimirea-mi da ghes, dar nu vreau să sperii harul. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile și fac o cruce. E tot ce pot face în deplină smerenie. Apoi mă întorc din nou la „Lucruri într-un pod albastru” și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365855_a_367184]
-
nu precupețește nimic; nici timp, nici efort, nici iubire. Constanța, este una din acele persoane care caută în orice lucru, sufletul luminii. Și, odată găsit începe să-l plămădească. Liantul - este fărâma de har, fărâma de dumnezeire din noi fiecare. Uimirea în fața fenomenelor vieții pe care le socotește miracolele creației, îi este călăuză fidelă. Cu ea se însoțește într-un rotund armonios sub formă de inimă. Avidă-n cunoaștere, adulmecă una după alta, mișcările din lăuntrul și din afara sa, hrănindu-și
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
și uniforme îi scoaseră, fără nici un fel de menajamente din culcuș, îi aruncară, destul de neprotocolar, cu fața la pământ, le puseră cătușe, iar peste câteva minute de târâială fură aruncați într-o dubă și transportați în arestul unei secții de poliție. Din cauza uimirii, sindromul tăcerii devenise patologic... După puțin timp fură duși, cu aceeași lipsă de maniere, într-o cameră goală, legați de o masă din fier și luați la întrebări de un tip care nu părea a avea simțul umorului și poate
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]