5,157 matches
-
luminoasă îi este-nmiresmată Cu rugile în lacrimi, și cu urări de bine... Se plimbă-n lumea largă, călare pe-un asin, Cu haine zdrențuite, cu roșcove și pâine... Din apa de fântână , curată face vin Și din secunda veche, uitată face mâine... El are vocea blândă, ce mângâie dureri, Din moarte îi învie pe cei nepăcătoși, Iar păcătoșii-și plâng greșelile de ieri. Noi, de iubire suntem, Iisuse, azi setoși... Și de Lumina sfântă născută-n suferință Cu moartea ta
IISUSE, TE-AM UITAT! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364694_a_366023]
-
nepăcătoși, Iar păcătoșii-și plâng greșelile de ieri. Noi, de iubire suntem, Iisuse, azi setoși... Și de Lumina sfântă născută-n suferință Cu moartea ta pre moarte călcând spre nemuriri. Iertarea de păcate , și calea spre Credință Sunt daruri azi uitate și oarbe în priviri... Te vindem ca și-atunci, căci am uitat urgia Ce s-a dezlănțuit în ceruri și în om. A doua coborâre de Sus a Lui Messia Ne va strivi mândria și mugurii din pom... Nu merităm
IISUSE, TE-AM UITAT! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364694_a_366023]
-
spre poezia de la capătul poeziei, decojindu-și trăirile într-o manieră vindicativă: “Nu mă mai satur/privindu-te/cum pășești/prin sentimentele mele/stingher/ca un elefant/într-un magazin/de porțelanuri./ Toamna asta/mi-a rămas agățată/de visul/făcut uitat/odată cu primii zori”. Nicoleta Stăvărache, ca și Iuliana Linte, alunecă în panta striată a textelor de muzică ușoară, doar în poemele în vers alb reușind să-și clarifice prioritățile sufletești: “Am obosit să inventez mereu/Povești de-amor, poeme de
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
au capele pentru căsătorii. Am făcut poze în fața uneia dintre ele, noroc că nu eram în costum de mire ca să primesc felicitările atâtor gură cască prezenți - cu toate că, fie vorba între noi, vârsta și cum aș arăta în această demult și uitată ipostază ar fi adus ca “la urs” mulțimea - m-am îndepărtat ca să nu văd chipuri spășite sau poate triste, pentru că am credința aproape sigură că n-aș fi întâlnit așa ceva, dar nu se știe niciodată, ceva din mine s-a
ALTARUL ÎNLOCUIT DE CASINO-URI LA SFINŢIREA CĂSĂTORIILOR ÎN LAS VEGAS ! (X) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364728_a_366057]
-
normalul umanului, însă oglindite frenetic, sub infinitele diviziuni ale stărilor fericite și nefericite, umane! E un generator de veselie, îmbolnăvitor de veselie, dar nu scăpătat prin fanta vieții ci răzbătător la piept cu ea, nu strecurat prin uși cu zăvorul uitat tras, ci trecut peste și pe sub praguri cu mers onest, fără încălcarea ordinei răsplății pe muncă și merit! Ți-e drag de el pe scenă ca de un copil, dar asta nu înseamnă că nu e luat în serios el
RADU ILLE. SPECTACOLUL ÎNTRE LABIRINTURI, ARANJAMENTE ŞI VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364757_a_366086]
-
său pentru o viață, iar naiul său glăsuiește versuri alese: „Pe stejarul din vâlcea, / Sculptată-i inima mea.../ Atuncea când o ciopleam,/ Pentru tine o făceam, Floare dragă, te iubeam./ Stejarul când s-o usca,/ Ai să vezi inima mea.../ Uitată a fost de tine,/ Când te-ai despărțit de mine; Ai lăsat tristețe-n lume/ Suflețelul tău, ce spune?”. Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în credința ei nestrămutată, speră ca Tatăl ceresc să-i trimită
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
-n decolteu păstrează a lacătului cheie. Parodie după Cămara de fructe de Ion Pillat Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată Cu cheia ruginie a raiului oprit, Trezind în taina mare a poamelor, smerit, Mireasma, și răcoarea, și umbra lor uitată. Mă prinde amintirea în vânătul ei fum, Prin care cresc pe poliți și rafturi, ca pe ruguri, Arzând în umbră, piersici de jar și-albaștri struguri Și pere de-aur roșu cu flăcări de parfum. Șovăitor ca robul, ce calcă
CĂMARA CU AMINTIRI de DAN NOREA în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349521_a_350850]
-
succesorul său, avându-l astfel între noi și mai cu seamă întru noi, fapt pentru care mă rog ca Dumnezeu să-i răsplătească toată osteneala și dăruirea de care a fost în stare, fiind convins că nu va fi repede uitat, deși de multe ori suferim de această maladie - a amneziei și a nerecunoștinței, fiindcă aportul său a fost cu adevărat grăitor și elocvent, marcant și determinant, din care motiv sunt ferm convins că se va face foarte des trimitere și
ŞAPTE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349489_a_350818]
-
mai scurt timp. Rememorând faptele scăpă un oftat în care ura se amestecase în mintea sa cu durerea și dorind să nu se mai gândească la acele clipe chinuitoare își aduse aminte de cealaltă viață a sa, aceea de demult, uitată, care avusese cândva un crez, iar acel crez fusese mișcarea zelotă, însă desele certuri interne între membrii frăției, unele sfârșindu-se cu răfuieli sângeroase, ori dorința de putere a unor lideri, îl făcuseră să-și piardă încrederea în idealurile mișcării
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
îndepărtaseră de mine, lăsându-mi un cântec de înduhovnicire, ori de câte ori era să pierd ușor nădejdea: „Nu mă mai despart de tine”! Îl cânta Doina Spătaru, îl rupea de la suflet și-l pornea spre toate sufletele, ca să alegorizeze despărțirea, o ușă uitată deschisă patimii umane celei mai mari! Interpreta Doina Spătaru mi-a mulțumit pentru cum scrisesem despre Mălina, iar aceasta a avut o influență atât de puternică asupra mea încât sensul literar al spuselor artistei a luat chipul realității celei mai
DOINA SPĂTARU. FRUMOASA VERIŞOARĂ , CREIONĂRI AFECTIVE CU PREZENTATORUL OCTAVIAN URSULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349517_a_350846]
-
său pentru o viață, iar naiul său glăsuiește versuri alese: „Pe stejarul din vâlcea, / Sculptată-i inima mea.../ Atuncea când o ciopleam, / Pentru tine o făceam, Floare dragă, te iubeam./ Stejarul când s-o usca,/ Ai să vezi inima mea.../ Uitată a fost de tine,/ Când te-ai despărțit de mine; Ai lăsat tristețe-n lume; Suflețelul tău, ce spune?” Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în credința ei nestrămutată, speră ca Tatăl ceresc să-i trimită
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
uitat țelul, iubirea fără limite cântată în toate ocaziile, foamea de înțelegere și armonie de care avem atâta nevoie înconjurându-ne cu versurile /nu-ți stau în calea mult umblată, în șoapte să mă chemi, să știu că nu-s uitată/. Dorina Neculce se încadrează pe linia poetică și o glorifică. Sentimentul de împlinire a viselor pre și post ulterioare din opera ei, îmbunătățește comunicarea întrerupând discursul epic, moderându-și afecțiunile, manifestând singurătatea expansivă și veșnica speranță, care imprimă un optimism
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
său pentru o viață, iar naiul său glăsuiește versuri alese: „Pe stejarul din vâlcea, / Sculptată-i inima mea.../ Atuncea când o ciopleam, / Pentru tine o făceam, Floare dragă, te iubeam./ Stejarul când s-o usca,/ Ai să vezi inima mea.../ Uitată a fost de tine,/ Când te-ai despărțit de mine; Ai lăsat tristețe-n lume; Suflețelul tău, ce spune?” Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în credința ei nestrămutată, speră ca Tatăl ceresc să-i trimită
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
îngăduie ne-oamenilor să calce în picioare cele sfinte și mărgăritarele. (24) Îl slăvim pe Domnul poftind la cină pe cei desconsiderați, nu numai pe cei sărmani ci în general pe cei care nu se bucură de atenția semenilor, cei uitați sau părăsiți. Acestora să le dovedim gentilețe, cuviință, solicitudine. (25) Note bibliografice: 1. N. Steindardt, Jurnalul Fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, pag. 19. 2. Ibidem, pag. 106. 3. Zaharia Sângeorzan, Monahul de la Rohia, N. Steihardt răspunde la 365 de întrebări
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
Așa stand lucrurile, trebuie să realizăm faptul că ispitele și necazurile noastre pot face rugăciunea noastră tot mai curată și mai simțită, spălând-o cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Hristos să ne lase uitați și întristați, să ne priveze de mângâierea și ușurarea Sa cea blândă. El „Cel ce șterge lacrima de pe obrazul tuturor”, Cel ce șterge suferințele lumii, nu va întârzia la infinit să ne caute. S-ar putea să întârzie, pentru că are
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
a marcat începutul sfârșitului sistemului comunist. Astfel, într-un articol intitulat sugestiv „Cu Biblia în Rusia sau impresii de călătorie în U.R.S.S.”, scris în octombrie 1988, avem ocazia de a culege păreri la prima mână, dintr-o perioadă acum uitată, când însă, începeau să se întrezărească zorile unei noi epoci. Călătorind la Moscova și după aceea, la Leningrad, autorul ne redă prin cuvinte bine alese, acel gust dulce amar din vremea de sfârșit a comunismului. O evocare ce ne este
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
May Poemul ca uscăciune Ceruri negre, vânturi apoase, Himere cu frunze-n direcții adverse Ape uscate, pământ din nisip, Somn copleșit, adânc de miresme Ceruri gata de ducă, vânturi bolnave Tei zăpăciți cu flori spulberate Poemul ca roua uscată, Smiorcăită, uitată pribeagă Maree rigide, foame de plângeri Să fi sosit la Bâlci încurcat Buze uscate, elegie a minții Timpul să-și adune sorocul, Când se vestea Cometa cea surdă Poemul ca vis prăfuit Speranța să fie uitată-n iatac Fără oglindă
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
suspendate... cascade răspundeau în ecou Chemării cocoșului de munte la Soare-răsare Păstrătorul Salbei își asuma stăpânirea prin cingători. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May În Sud-Est - acolo se află un târg Mărunt cândva; Acum tentacular spre univers Uitat ar spune unii - cu stopuri antice pentru autobuze cu afișe cât gardul cu drapele cu pavilion pentru muzica militară în grădina răposatei Regine Mame - La soare, în după-amiaza festivă, Ecourile muzicii militare lovesc pereții Catedralei Normande - zidită din piatră de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Spre toamnă, când vânătoarea se domolește - soarele și luna se fugăreau cu viteză de carusel În grădina Elisei cireși pârguiți își plângeau frunzele peste băncuța cu antici motani dichisiți sub fereastră - Una câte una, o mână de cireșe zbârcite stropeau uitate grădina dinspre gară - Prețioase organe demult-adunate oftau exilate în foișoare de nori De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Îngrămădite pe rafturile igienice ale lădoiului fugi muzicale din sălăți cumpărate la piață porții de brânză de la Jupâneasa Jipa
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
veni o perioadă. Am fost foarte ocupată în ultima vreme". "Nu face nimic. Nici eu nu m-am putut elibera. Vrei să mergem prin parc?". "Sigur. Nimic nu mi-ar face mai multă plăcere". Am mers printre autobuze grăbite, trecători uitați, pentru a ne opri, în cele din urmă, pe marginea lacului. Păream desprinși dintr-un alt timp. Am dat de mâncare pasarelelor și ne-am ferit cu mâinile de soarele orbitor. "Îți mulțumesc că ai venit. Nu trebuie să ceri
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
să-ți spun, acum, Ce ești tu, mama, pe pamant? O zână grațioasa, O fată preafrumoasa, Un înger necăjit, Un om nefericit. Fecioara mică, Lacrima pitica, O inimă zdrobita, O flacăra topită. O floare ofilita, O Doamnă umilită, O cruce uitată, O stea colorată. Pădure retezata, Nădejde spulberata, Trandafir gătit, Porumbel rănit. Astfel te-aș numi, Dac-ai vrea să știi, Cum ar trebui să fii Numită de copii. (scrisă la miezul nopții pentru Mama) Referință Bibliografica: Mama pe Pamant / Alexia
MAMA PE PAMANT de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350443_a_351772]
-
mai multor generații. Pigmentat cu descrieri magistrale în care metafora este ridicată la rang de „regină”, cu personaje autentice creionate abil de condeiul tinerei autoare, te ține cu sufletul la gură pe parcursul lecturii și te poartă spre o lume demult uitată, o lume în care întâlnești dragostea de pământ, de locuri cu tradiții, obiceiuri și intrigi specifice acelor vremuri și personaje autentice care, indubitabil, te determină să fii de-acord cu spusa cuiva care a citit fragmente din carte de curând
O REUŞITĂ FRESCĂ A SATULUI ARDELEAN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350421_a_351750]
-
recunoaște că: ”am fost expusă la generozitatea necondiționată prin care să împărtășim din bunăstarea și bucuriile noastre cu cei nevoiași, să susținem cauze nobile. Am învățat că misiunea mea este să ajut, să încerc să îmbunătățesc viața unor suflete tinere, uitate și abandonate. Să le ofer șansa unor oportunități.” Multe din inițiativele caritabile se adresează unor nevoi de moment, necesare pentru minima supraviețuire. Spre deosebire de alte acțiuni de caritate, Blue Heron a optat pentru o perspectivă. Alături de colaboratori și de donatori, Ștefania
VIITORUL POATE INCEPE ASTAZI de TUDOR PETRU, LOS ANGELES, CALIFORNIA în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350448_a_351777]
-
iubită, cetate dorită, oraș cântat în sul de profeți Ce jalnic ne-ntâmpini, deși suntem doar niște drumeți... Pe ulițele tale cu plâns de martiri 'naintăm cam timizi Tu nu ne arăti strălucire, nici aur nici perle, nici măcar oglinzi Cetate uitată, părăsită de Mirele ce-atât de mult te-a iubit Minunea cea mare-i că-n tine se-arată puterea Celui Slăvit... Rostirea cu «Casa rămasă pustie !» Adevăr de netăgăduit, La tot pasul se vede : în bazaruri, la Knesseth și
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
păcate, nu a rezistat după moartea lui (1991). Arborean ca și Toader Hrib și la fel de preocupat de păstrarea memoriei locurilor natale, dar și a memoriei culturale a Bucovinei, Marius Mirăuță a făcut efortul de a recupera și reîntregi această colecție uitată și parțial risipită, căreia i-a adăugat multe alte piese pe care le-a adunat cu pasiune de colecționar. „Toate piesele pe care le dețin - spune zâmbitor Marius Mirăuță - îmi ocupă sufrageria, biblioteca și...tot timpul”. „Piatra” care aduce ghinion
MUZEUL DIN SUFRAGERIE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349045_a_350374]