5,770 matches
-
științele naturale despre maimuțe, se cățărau în nuc spre a le pricepe mai bine mișcările . Prietenii îl rugau să joace cărți, chiar pe bani: ferber cu santel și fără. Mânați de unul Lozinschi, se duceau în beciul unui crâșmar din Ulița Jidoveasca, cu firma "La cocosul roșu” . Aici, într-o hruba fără ferestre, așezați pe un poloboc răsturnat, jucau cărți la lumină unei lumânări de seu înfipte într-un cartof mare. Lozinschi, înțeles cu crâșmarul, le lua bani, straie sau cărți
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
de trei ore. Era obișnuit, după cum îmi povestise, să lucreze nopți întregi... Am plecat împreună la biserică. Eram ultimii din casă și simțeam că mă rușinez de situația aceasta, dar nu mai era nimic de făcut. Când am ieșit în uliță și am văzut mulțimea de oameni ce se deplasa către biserică, am regretat sincer că l am ținut pe părinte până târziu. Eu nu aveam nicio grijă. Doar a aparatului de fotografiat, care era minuscul și simplu de transportat în
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
așteptam la un așa puhoi de lume! Oameni de toate vârstele - bărbați, femei, copii - îmbrăcați cu tot ce aveau mai bun, se grăbeau să ajungă la biserică și să intre în curtea mare, care devenise, deodată, neîncăpătoare. Veneau și de pe ulița din lungul terenului de fotbal, perpendiculară pe cea străbătută de noi o sută și ceva de pași. La intersecția lor, în fața porții metalice deasupra căreia veghea clopotnița, era mare aglomerație. Am văzut grupuri de copii îmbrăcați în frumoase costume populare
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
humuit, Mi-e dor de cântul mamei cel doinit! Mi-e dor de graiul românesc, Mi-e dor de portul oltenesc, Mi-e dor de oameni muncitori, Mi-e dor de frumos și de umor! Mi-e dor fântâna de pe ulița mea, Mi-e dor de vecina cea urâta și rea, Mi-e dor sa alerg, cu copii din sat, Mi-e dor să mai stau iar desculță prin lac! Mi-e dor să mai cânt la sezători, Mi-e dor
MI-E DOR...DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378873_a_380202]
-
primite spre jurizare și nominalizate pentru premiere, LSR a stabilit acordarea următoarelor premii pentru volumele apărute în 2014: Premiul Ligii Scriitorilor din România pentru poezie: 1. Ovidiu Vasile - „Sărutul înflorit" 2. Mihaela Aionesei - „Insomniile bufnitei" 3. Sandu Cătinean din Bonțida - „Ulița cu trandafiri" Premiul Ligii Scriitorilor din România pentru proza scurtă: Dorina Vladi - „Bisturiul și vioară" Premiul Ligii Scriitorilor din România pentru român: 1. Adela Sturza - „Între două lumi" 2. Virgil Stan - „Parfum de orhidee" Premiul Ligii Scriitorilor din România pentru
PREMIILE LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA PENTRU ANUL 2014 de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379114_a_380443]
-
câte ceva. Era deprimat din cale-afară. Cum va putea el să strângă atâta avere din munca lui, dacă abia câștiga câteva părăluțe care nu-i ajungeau nici pentru mâncare? Cum stătea el așa deprimat, îngândurat și cu mintea dusă, iată, pe ulița care venea dinspre niște case amărâte, apăru o cerșetoare, bătrână și slabă care, poticnindu-se, se opri aproape de lavița pe care ședea Nerun. Aceasta, cu niște ochi ageri, remarcă de îndată pe bietul băiat cu pânzele întinse alături. Dintr-o
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
care mi-ai dăruit tabloul acesta neprețuit!... Nu vreau să-ți rămân pe veci datoare, așa că pot să-ți dau o îndrumare, de vrei să câștigi parale multe din meșteșugul tău!... Iaca, te duci la marginea acestui oraș, pe o uliță pe care o știu eu... acolo unde locuiește o boieroaică foarte bogată, care are case mari și este nemăritată. Dacă îi avea ceva noroc, acolo este rost să câștigi o avere de bănet!... Acuma baba pleacă, iar tu să nu
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
acolo unde locuiește o boieroaică foarte bogată, care are case mari și este nemăritată. Dacă îi avea ceva noroc, acolo este rost să câștigi o avere de bănet!... Acuma baba pleacă, iar tu să nu întârzii... te du degrabă pe ulițele astea până vei vedea un conac nou, cel mai arătos de la margine de târg... Și baba plecă, privind din când în când voioasă la tabloul primit de la bietul tânăr. Nerun, privind lung în urma ei, nu știa ce să creadă. De
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
să aibă dreptate. Ca să reușească ceva în viață trebuia să-și încerce norocul. După încă un ceas de chibzuință Nerun se hotărî să urmeze sfatul babei, căci, oricum, nu avea ce pierde. N-a trebuit să caute prea mult pe ulițele acelea pe care i le indicase cerșetoarea. Găsi repede conacul cel nou și impunător, care arăta exact așa cum i-l descrisese baba. Iată, aici trebuie să locuiască boieroaica cea bogată. Admiră cu încântare conacul cel strălucind de nou ce era
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
pe Nerun alungat dincolo de poartă. Văzându-l însă tânăr, curățel și chipeș, îi veni în minte să-l cheme îndărăt. Era curioasă să vadă cu ce treburi intrase tânărul acela în curtea ei. Nerun n-avu încotro, se întoarse din uliță, intră pentru a doua oară în curtea plină de câini și de slugi, dar de data asta cu ceva mai mult curaj. Degrabă stăpâna conacului îl întrebă cu ce treburi venise la ea. Când auzi că tânărul e pictor și
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Într-un colț de lume părăsită, lampa nimeni n-o aprinde, vântul bate la o poartă amorțită, ce scârțâie-n gânduri suferinde. Parcă timpul, însuși s-a oprit, căutând pe uliță vechile cărări, lutul a rămas de amintiri lipit, pe drumul bătătorit de remușcări. Prin copaci foșnetul suspină, tulburând păsărilor somnul, în țintirim se aprinde o lumină, rătăcită, se închină la Domnul. Într-un sat uitat de vremuri, pășesc în conștiința
IERTAȚI-MĂ ULTIMA DATĂ! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379937_a_381266]
-
lui Dumnezeu că nu-i așa, numai Domnul știe ce-i trebuie unui popor neascultător care nu respectă legile lui Moise degeaba merge la biserică, dacă abia așteaptă să se termine slujba și să intre în cârciumă ca să răsune apoi ulițele satului de dumnezeii mamei lor de boieri și peste câteva zile să nu se mai poată urni din pat de oasele rupte de jandarmi și au venit feseniștii la fel, nimeni nu știa de unde, deși unii țipau că feseneul exista
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
binecuvântau că sunt trimișii lui Dumnezeucă nu-i așa, numai Domnul știe ce-i trebuie unui popor neascultătorcare nu respectă legile lui Moisedegeaba merge la biserică, dacă abia așteaptă să se termine slujbași să intre în cârciumăca să răsune apoi ulițele satului de dumnezeii mamei lor de boieriși peste câteva zile să nu se mai poată urni din pat de oasele rupte de jandarmiși au venit feseniștiila fel, nimeni nu știa de unde, deși unii țipau că feseneul exista de când lumeacu toate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
nu mor... Mi-e dor de tot ce-n urmă am lăsat: De freamătul copacilor din vale, De doinele ce-adesea pe-nserat Le îngânau femeile , cu jale... Mi-e dor de tropotul copitelor de cai Ce alergau pe-a satului ulițe, De zilele când că un evantai Răcoarea adia fugara prin cosite... Mi-e dor...atâtea gânduri călătoare Brăzdează inima-mi plină de dor, Și de vre-odata cad în contemplare Ma-nvaluie un sentiment covârșitor.... Citește mai mult Un dor răzleț de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
veci nu mor...Mi-e dor de tot ce-n urmă am lăsat:De freamătul copacilor din vale,De doinele ce-adesea pe-nseratLe îngânau femeile , cu jale...Mi-e dor de tropotul copitelor de caiCe alergau pe-a satului ulițe,De zilele când că un evantaiRacoarea adia fugara prin cosite...Mi-e dor...atâtea gânduri calatoareBrazdeaza inima-mi plină de dor,Si de vre-odata cad în contemplareMa-nvaluie un sentiment covârșitor....... XX. IUBIRE, de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 913
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
tot ce se putea juca pe lângă casă, și cu motănelul, și cu puișorii de găină, și cu vițelușul. Dar resimțea mult lipsa unui copil tovarăș de joacă. De aceea, când nu găsea nimic de făcut în jurul gospodăriei bunicilor, ieșea până pe uliță, și stătea acolo așezat pe gardul dinspre toloacă, uitându-se lung la vale, acolo unde, sub un smoc de pădurice, se alfa o casă cu multe șoproane și grajduri. Îl captiva mult de tot ceea ce vedea în vale, și casele
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
fost ostaș în multă cinste, că a luptat cu vitejie Și-a biruit dușmanii-n lupte, ori pentru marea bogăție Apoi într-o Mânăstire, în sărăcie și smerit Și-n ascultare frățească, în DOMNUL s-a Călugărit A fost pe ulițe în sate, pe străzile de la oraș Să-i cerceteze ca IISUS, pe suferinzi, sau nevoiași Ca Ilie spre Carmen, fost-a și el îndreptat Spre Malo, care-i alt Munte, unde-a muncit și s-a Rugat ! Cerul l-a
CUV.ATANASIE ATONITUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379936_a_381265]
-
-mă în mijlocul drumului. Rămăsesem singur și neajutorat, într-un sat necunoscut, nevoit să-mi caut drumul mai departe și să lupt cu valiza mea cea grea. După câteva sute de pași de mers așa experimental pe jos de-a lungul ulițelor, îndrăznesc să mă adresez unui moșneag care aduna cu migală niște brazde de fân dintr-o livadă îngrădită. - Alo!... Mă auzi? Nu știi mata încotro e drumul spre Observatorul Astronomic "Bradul"? Moșulică, într-o cămașă albă, încins cu un brâu
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
seară am să te chem la Observator să-ți explic pe îndelete cum e cu observarea stelelor, cu luneta... - Mulțam fain!... Da' uite, c-am și ajuns la casa mea! Din drumul lat dar mai prăpădit cotea spre dreapta o uliță mai îngustă dar mai dichisită, care ducea spre casa lui nea Macovei. Ajuns la capătul ei, calul se opri în fața unei porți vechi, înalte, știind cum nu se poate mai bine aici, în preajma casei, ce avea de făcut, fără niciun
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
a cerului senin, cu vagi urme de zori pe la apus. Seara, încă era cald și atât de plăcut. Veni și Motocel din grădină și se gudură la picioarele sale. Îl luă în brațe, ieși cu el în curte, apoi înspre uliță, să vadă pe deplin splendorile cerului împodobit cu puzderie de stele de toate mărimile. Clipi din ochi, când văzu o stea mare căzând din cer, luminând puternic, o clipă, apoi stingându-se. Cât stătuse el așa admirând feeriile cerului, auzi
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
era răcoare afară ca să iasă la joacă. Dar vremea era atât de frumoasă, cerul era albastru senin, iar după ce soarele se înălță pe cer mare și strălucitor, se făcu cât se poate de plăcut prin curte și pe cărarea spre uliță. Se părea că vremea frumoasă anume aștepta să se trezească Ionuț, iar când se trezi, își frecă somnoros, cu mânuțele, ochișorii încă lipiți de somn. Făcu dintr-odată ochi mari și se bucură văzând pe geam afară splendoarea zilei senine
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
viței și mieluți. În sfârșit, dădu vestea cea bună - pot pleca. - Hai, Ionuț, puiul meu, ești gata ? Plecăm chiar acum! Porniră la drum. Ionuț sălta vesel ba în față, ba în urma bunicii, sărind sprinten cele două pârleazuri, până ieșiră pe uliță. Aici, pe uliță, întâlniră o băbuță care cobora la vale, în sat, s-ajungă la cooperativă. - Buna dimineața, tanti Ioana, unde te-ai pornit așa de dimineață la vale ? întrebă bunica. - Buna dimineața, Ileană ! Iaca trebuie să cobor până la vale
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
În sfârșit, dădu vestea cea bună - pot pleca. - Hai, Ionuț, puiul meu, ești gata ? Plecăm chiar acum! Porniră la drum. Ionuț sălta vesel ba în față, ba în urma bunicii, sărind sprinten cele două pârleazuri, până ieșiră pe uliță. Aici, pe uliță, întâlniră o băbuță care cobora la vale, în sat, s-ajungă la cooperativă. - Buna dimineața, tanti Ioana, unde te-ai pornit așa de dimineață la vale ? întrebă bunica. - Buna dimineața, Ileană ! Iaca trebuie să cobor până la vale, la cooperativă, nu
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
lățos. Din căutătura-i înțelesesem c-ar fi de pripas... Îl chemai ca pe-un cunoscut ținând în mână o halcă de turtă de mălai. Pricepuse și el că-mbierea făcută era de bună credință, doar nu-i azvârlisem hrana în uliță, nu, i-o făgăduiam în ogradă, pe locul stăpânit de mine. Încrezător, împinsese c-o labă portița și se-apropiase cu oarece semeție, dar și cu încrederea că nu-l voi dezamăgi. Îi aruncai domol demâncarea pe care o prinse
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
dar fără ajutorul cozii. Asta mă făcu să cred că era lipsit de mult de prietenia omului, căci nu mai știa semnele... Apoi, înșfăcând turtoiul, își deschise tot singur portița cu laba. Se-apucă să mănânce abia când fu în uliță, lipit de uluci, de parcă acolo îi era locul dintotdeauna. Îl lăsasem în pace, uitându-l pe clipă și întorcându-mă la ale mele. Tu, ca flăcăiaș ce te aflai, țupăiai încolo și-ncoace pe-alături, făcându-te că m-ajuți
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]