11,058 matches
-
pentru că nu-și imaginase că niște arbori pot crește atât de groși. Chiar dacă mai mult alunecau pe deasupra ajutați de toiagul lui Moș Calistrat, când se opreau să scruteze cotloanele pădurii, trebuiau să coboare la pământ. Din cauza stratului gros de frunziș umed, Cristian avea încălțările ude iar pantalonii îi erau leoarcă până aproape sub genunchi. Tocmai înconjuraseră un bolovan uriaș ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai avea timp de pierdut, trebuia să acționeze imediat dacă voia să-l salveze. Strigând din toți rărunchii se repezi spre Calistrat. Ținea toiagul îndreptat înainte ca pe o suliță. Nu-și dorea decât să nu alunece pe frunzele umede de pe jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat cu un dușman nevăzut. Era o senzație neobișnuită, se așteptase ca bastonul să treacă nestânjenit prin negura care acum devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflau containere înșiruite de-a lungul împrejmuirii. Ciuli urechile încercând să audă dacă nu cumva se apropie cineva. Liniștea muntelui nu era tulburată de nici un zgomot. Se luminase bine de acum, dar încă era foarte frig. Din cauza ceței, avea hanoracul umed iar pantalonii îi erau plini de apă de la roua depusă. Picături condensate din ceață se scurgeau de pe ramurile copacilor, scoțând un sunet slab. Porni hotărât pe marginea ravenei, având grijă să nu calce cumva greșit și să alunece în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
juca cu o oglindă, încăpățânându-se să-l orbească. Deranjat, întoarse capul și deschise ochii supărat. Razele soarelui matinal se strecurau printr-o fantă în perdeaua de la geam. Ileana era aplecată peste el, ștergându-i fruntea transpirată cu o batistă umedă. Încercă să își dea seama unde se află și ce s-a întâmplat. Amintirile îi reveneau încet, Ileana zâmbea bucuroasă, mângâindu-i acum fața. Atingerea ei îi făcea bine și își lipi obrazul de palmele ei catifelate. Calistrat?! rosti el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intensitatea luminii scăzu foarte mult. Se făcuse aproape întuneric iar plafonul de nori începu să coboare pe versant ca un val uriaș. Cât ai clipi din ochi era înconjurat de o pâclă densă. Era în continuare extrem de cald și foarte umed. Respira greu, aproape gâfâind în timp ce în nări îi pătrundea un miros înțepător de pucioasă, care deja începea să-i ardă plămânii. Ochii îl usturau și făcu eforturi să nu fie cuprins de un acces violent de tuse. Dintr-un imbold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de același tată, și totuși atît de diferite. Hana și Miriam au, de pildă, părul negru ca tăciunele, iar ea, Berta, are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gîndea fetița, călcînd pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca-ntr-un vis, dădu de niște ciuperci cu gîturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gîturi lunguiețe, de care - era sigură, deși nimeni nu-i spusese, că erau otrăvitoare; pentru că Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
De asemenea, în păduri, rediuri, lunci, mai cresc măceșul, lemnul câinesc, călinul, păducelul, murul. Pajiștile sunt acoperite de plante ierboase: păișul, ovăsciorul, pirul gras, trifoiul, precum și efemeridele de primăvară: ghioceii, viorelele, toporașii, brebeneii, lăcrămioarele. O vegetație specifică întâlnim în locurile umede, pe lunci, lângă pâraie, bălți, mlaștini: rogozul, pipirigul, stuful, coada calului, papura, izma broaștei, stânjenelul de baltă etc. Pe lângă bălți și mlaștini cresc salcia și răchita, atât spontan cât și prin plantare, în scopul consolidării malurilor și fixării solului. De
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Am căutat cartea bîjbîind prin Întuneric. Am găsit-o și m-am tîrÎt cu ea pe scări În jos, rezemîndu-mă de ziduri, gîfÎind. Am ieșit afară scuipînd sînge și respirînd pe gură cu bulbuci. Frigul și vîntul Îmi cuprinseră hainele umede, mușcîndu-mă. Tăietura de pe față mă ardea. — Vă simțiți bine? Întrebă un glas din umbră. Era cerșetorul pe care refuzasem să-l ajut, cu cîteva clipe Înainte. Am Încuviințat, evitîndu-i privirea, rușinat. Am Început să umblu. — Așteptați puțin, măcar pînă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un actor economic de importanță mondială. Motivele sunt multiple: climatul său face dificilă organizarea muncii; modificările climatice, despre care vom mai vorbi, vor antrena, în regiunile semiaride, o scădere cu aproape 20% a recoltelor și distrugerea suprafețelor cultivabile din zonele umede. Populația activă, redusă timp de secole de negoțul de sclavi, iar astăzi de SIDA și de alte pandemii, va rămâne în continuare insuficient formată. O dată în plus, elitele vor continua să emigreze. Cea mai mare parte a continentului va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
afișat și la vedere. Întrebă prezidiul dacă era de acord, toți spuseră că da, cu mențiunea că delegatul p.d.d. a cerut ca decizia să fie înregistrată în procesul verbal pentru a se preveni eventualele contestații. Când secretarul se întoarse din umeda sa misiune, președintele îl întrebă cum era vremea, iar el răspunse ridicând din umeri, Neschimbată, E vreun alegător afară ? Nici urmă de vreunul. Președintele se ridică și îi invită pe membrii prezidiului și pe reprezentanții partidelor să-l însoțească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sau, în termeni mai științifici, aparat care servește pentru înregistrarea simultană a mai multor funcții psihologice și fiziologice sau, cu o descriere mai amănunțită, instrument înregistrator de fenomene fiziologice al căror grafic se obține electric pe o foaie de hârtie umedă impregnată cu iodură de potasiu și amidon. Conectat la aparat printr-un păienjeniș de fire, brasarde și ventuze, pacientul nu suferă, trebuie doar să spună adevărul, tot adevărul și numai adevărul și, acuma, să nu creadă, tocmai el, în aserțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să fie viitorul lui, sau îl vor pensiona forțat și vor uita de el pentru a-i mai pronunța numele când o muri și l-or tăia din registrul de evidență a personalului. Termină de mâncat, aruncă săculețul de hârtie umed și rece la lada de gunoi, spălă ceașca și, cu cuțitul în mână, adună firimiturile care îi căzuseră pe masă. O făcea cu concentrare, ca să mențină gândurile la distanță, ca să le lase să intre doar unul câte unul, după ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el, repede! porunci poetul cu glasul Înecat de mânie. Cineva avea să plătească pentru acea rușine, a cărei cauză involuntară se simțea. Zăpăcit de acea reacție neașteptată, omul se Îndreptă spre o scară din lemn care ducea către un coridor umed, abia luminat de câteva ferestruici deschise sus, spre curte. Aerul greu, Îmbâcsit de miasmele de excremente, Îi tăie răsuflarea. Învingându-și amețeala, urcă până la celulele unde erau ținuți deținuții cei mai periculoși, până când ajunse Într-o Încăpere mai largă. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împinse zăvorul și intră. Îi fu suficientă o privire rapidă ca să se asigure că Încăperea era complet goală. Pe masa de scris se găseau niște hârtii cu figuri geometrice și cu numere. Mângâie cu buricele degetelor urmele de cerneală, Încă umede. Pesemne matematicianul părăsise camera de puțină vreme. Citi iute pagina pe care omul părea să o fi scris ultima: observații Împrăștiate, Însemnări despre declinația planetei Venus. Într-un colț, zări o umbră roșiatică, ca și când hârtia ar fi fost atinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre fereastră, deschizând oblonul ca să prindă puțina lumină din exterior. Ultima lumină a serii se revărsă În spațiul restrâns, abia mai risipind umbrele. Era mort. În fața lui, peste hârtia pe care mâna sa scrisese câteva rânduri, zăcea o cupă Încă umedă de vin. Simți un miros aspru, aroma strugurilor amestecată cu ceva metalic. Un pârâiaș de spumă roșiatică cobora din colțul gurii filosofului, semn fără echivoc al otrăvii pe care o ingerase. Cu delicatețe, Dante scoase de sub mâna inertă foaia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Însă mintea sa era altundeva, pierdută În urma unui alt vis. Un vis pe care acum Dante Îl Înțelegea, În sfârșit. O neliniște neașteptată Îl cuprinse. Să pătrunzi acel secret nu Însemna cumva să pătrunzi taina lui Dumnezeu? Își simțea ochii umezi și un nod În gât, ca o mână de fier. Izbucni În plâns, covârșit de durere. - Așadar asta voiai? Întrebă el sughițând, Îndreptându-se spre Arrigo. - Ce se petrece, maestre, nu te simți bine? auzi exclamând dincolo de ușă. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zi de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de a se urca în picioare pe catedră și de a-și da jos hainele una câte una cântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vieții și a luminii. Mai apoi, de-a lungul anilor, am încercat să cultiv rochia-fecioarei în micuța noastră grădină. Nu am reușit niciodată. Semințele rămâneau în pământ, putrezeau acolo încăpățânate, refuzau să urce spre cer, să iasă din pământul întunecat, umed și lipicios. Nu creșteau decât iarba-câinelui și scaieții, invadând totul, ajungând până la înălțimi incredibile, sufocând cu primejdioasele lor corole cei câțiva metri pătrați ai grădinii. I-am lăsat până la urmă să câștige. M-am gândit adesea la vorbele preotului despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aruncă pe masă revista în care era drăguța de cronică, colțurile gurii îi cad în jos ca la celebra mască a tristeții, ochii i se strâng într-o dungă subțire, metalică, dă un bobârnac hârtiei care zboară iute spre pământul umed. Apoi, oftează și ridică privirile spre fructele roșii din pom. În amiaza călduroasă de octombrie - erau 30 de grade Celsius și înflorise liliacul a doua oară, iar prin păduri sau pe la margine de drumuri, salcâmii scoteau din muguri flori albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
seamănă a spectacol. Acuma. Loredana aprinde o nouă țigară și-i comandă Tarei „culcat”, câinele se așază cuminte la picioarele ei, ridică spre actriță niște ochi inteligenți și triști. Privirea femeii cade iar pe revista aruncată cu ciudă pe pământul umed, pământul care rabdă și iartă, care ne înghite, Doamne, cronica asta!, cum a putut să scrie despre mine așa?, ce i-am făcut eu?, eu care visez din liceu să fac Mașa, din Pescărușul, nu ce mi-au dat ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că s-a lovit în ultimii ani numai de lume îmbrăcată bine. Are stil. A învățat o lege de aur: nu contează să fii la modă, contează să ai stil. Un vânt ușor bate dinspre vecinii din față, un vânt umed care vine tocmai de la lac, apele pe care, toamna, se așază păsările migratoare să se odihnească. Vântul ăsta ușor mai răcorește câte o secundă. Măcar atât. Asta face bine în căldura de toamnă care le îmbracă în roșu pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fetei, studentă la el, sunt eu prof de actorie sau ce naiba? Am plecat amândoi de la petrecere și, pe drum, i-am scuturat în păr toate crengile de tei înflorit, sclipeau galben pletele ei negre și scurte, între sânii femeii căzuseră, umede, florile de tei ale unui întreg bulevard, am urcat în apartamentul lor dintr-o vilă veche, bătrânească, și-am iubit-o ca un nebun. Am întârziat câteva ore la petrecerea aia, dar nimeni n-a zis nimic, nici măcar marele regizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sunt copt, uite c-a mea e altfel, și mi-a arătat de sub fustă o pizdă cu câteva fire de par blond, ia bag-o tu aici, se crăcănase pe iarbă, în spatele ei era, rotundă, pădurea, îi vedeam fetei vaginul umed și roșu, labiile care respirau ademenitor și cald, m-am uitat mult timp în pizda ei, am mângâiat-o timid, copilărește, era totuna cu roua de pe iarbă, avea pe bogăția aia boabe de rouă strălucind pe carnea albă, bag-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o propunere), a pipăit-o doctorul, i-a zis la ureche, ce piele faină ai!, ești o apariție!!!, dar m-am făcut că nu aud, ce-i cu umflăturile?, prin ce păduri ai mers?, parcă ai lucra într-o mină umedă de sare, n-am făcut nimic rău, n-am fost nicăieri, ăăă, și se uita numai în ochii mei. Îl știi pe Codrescu, ai fost și tu la el pentru coloana vertebrală, e delicat, apăsa cu grijă pe șolduri, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în ochii mei. Îl știi pe Codrescu, ai fost și tu la el pentru coloana vertebrală, e delicat, apăsa cu grijă pe șolduri, pe genunchi, dar a insistat, ce-i cu tumefierile astea? — Acasă, în sufrageria... mea, e frig și umed, parcă ar ieși niște brazi albi din gresie, mă înțeapă, îmi bagă acele în piele, trage la picioare, vreau să spun, urcă apa prin pereți, de jos, de la subsol, că acolo sunt niște țevi sparte, nu repară nimeni... (Tina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]