1,445 matches
-
prin cămăruță și constată, a cîta oară, că este un calic și jumătate. Sub o cuvertură ponosită, dar groasă, doarme Răducu, băiețelul lui de trei ani. Cum dă cu ochii de copil se moaie de tot și ochii i se umezesc. N-are tata să-ți dea nimic, îngeraș scump. O lacrimă chiar își dă drumul și ajunge în mustață, provocînd o ușoară mîncărime. Vasile încearcă să se scarpine cu dinții de jos, schimonosindu-se în fel și chip. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așa, ca rinocerul? Nu știu să sărut, este prima oară. Și eu tot prima oară, dar n-ai văzut filme? O mulțime, dar n-am fost atent. Să-ți arăt eu, se oferea ca profesor fata. Închideau ochii, băiatul își umezea abundent buzele și Ramona executa scene din film. Prindea băiatul de după ceafă și-l trăgea spre ea. Problema apărea cînd băiatul dădea să scape și se trăgea înspre înapoi. Evident că fata depunea un efort mai mare la tras capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aveau filetul turtit la capăt ca să nu poată fi demontat. Ce prostie! Tu n-ai auzit de bomfaier? se adresează celui care a construit fîntîna. Chimir mai soarbe cîte o gură de apă, pufnește și plescăiește a plăcere, se mai umezește pe față și pe ceafă și concluzionează: Mă, găgăuță, în două ore ți-o pun în căruță, cu acoperiș cu tot. Ai auzit? Te pui tu cu mine? După o săptămînă, Chimir vine dotat cu tot ce-i trebuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere. Și iată-i dimineața umezind frunzele și suind apoi În particule fine de aer, pătrunzînd fără formă, fără gust, fără miros, În nările calde ale vietăților mici care se iubesc prin cimitire. CÎnd rostești numele unui mort, imaginea chipului său Îți apare mereu În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
părul Îi rămânea superb, mătăsos și negru. Ochii albaștri erau blânzi, puțin triști. Părea să aibă vreo patruzeci de ani. — Uneori mă apucă așa, mă culc cu oricine, spuse ea. Tot ce pretind e să-și pună un prezervativ. Își umezi buzele, bău o Înghițitură. Bruno o privi; nu se Îmbrăcase decât de la jumătate În sus, Își pusese un sweat-shirt cenușiu. Îi privi muntele lui Venus: avea o curbură senzuală; din păcate, buzele mari erau cam lăsate. Mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Strângeau mult prea tare, o zguduiau cu o frenezie stupidă, Încercând probabil să imite actrițele din filmele porno. Poate că era spectaculos pe ecran, dar rezultatul tactil era oarecare, dacă nu chiar dureros. Christiane, dimpotrivă, proceda cu atingeri ușoare, Își umezea regulat degetele, explora cu blândețe zonele sensibile. O femeie În tunică indiană trecu pe lângă ei și se așeză pe malul lacului. Bruno inspiră profund, se sili să nu ejaculeze. Christiane Îi surâse; soarele Începea să Înfierbânte. Bruno știu că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nu era prea frumoasă, dar mă săturasem să fac labă. Îmi plăcea, totuși, că avea sânii mari. Întotdeauna mi-au plăcut sânii mari... (Oftă din nou, prelung.) Protestanta mea cuminte, țâțoasă, și devreme-acasă... Spre surprinderea lui Michel, ochii i se umeziră de lacrimi.) Mai târziu, sânii i s-au lăsat, iar căsnicia noastră s-a dus și ea de râpă. I-am distrus viața. Lucrul ăsta n-am să-l uit niciodată: i-am distrus viața acestei femei. Mai ai vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-și face griji: era prea afectuoasă, prea drăguță. În general, sâmbătă seara gătea și, după o masă bună, ieșeau În oraș. Ea purta fuste despicate, bustiere transparente, portjartiere, uneori un body deschis Între picioare. Vulva ei era delicioasă, excitantă, se umezea imediat. Petreceau seri minunate, cum Bruno nu sperase să trăiască vreodată. Uneori, când o penetrau mai mulți bărbați la rând, inima Christianei zvâcnea, Începea să bată prea tare, transpira mult dintr-odată, iar lui Bruno i se făcea frică. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dornic de puțină pace sufletească, intrasem pe getagirl.com, când chipul ei s-a desprins din noianul de pătrățele anodine aflate pe pagina-gazdă. După ce „asl“-ul tentant (f/23/South Africa) și-a fluturat câteva secunde codița prin fața ochilor mei umeziți de emoție, scurta descriere biometrică (91,5/60,8/94) le-a cauzat o plăcută fixitate, pentru ca poza ei să-i mângâie tandru ca o lentilă de contact. Am intrat contra modestei sume de 14,99 euro și ne-am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
particulare. Socializarea ar fi pentru ea o nefericire. - Totuși nu putem trăi altfel decît împreună: abia acum cînd separarea a irosit energia națiunilor sună ora comunitară. Adunat, potențialul acestora va muta albiile, va defrișa munții, va usca potopul și va umezi pustiul... - Mereu cobori în pragmatism. Sîntem ființe cu spirit și morală, nu fiare. - Fără fapte omul nu poate dăinui. În primul rînd el are nevoie de mîncare. Vom impune dreptatea celor mici, nenorociți și nenumărați. - Chiar crezi că asta va
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nu merge treaba? Văd că n-ai clienți. Vezi bine! Dar atâta bai să fie! Încă Îmi bate inima, al dracului de tare Îmi bate. Înghit de câteva ori În sec, simt cum mi se face greață. Culmea, mi se umezesc ochii. Mă Întorc cu spatele, privesc raftul cu băuturi: - Îți dau ceva de băut? - Orice, ce vrei tu. Ceva bun. Nimeresc ceva, Îi place. Beau și eu, whisky la Început, trec apoi pe suc de portocale. Încă tremur. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
perete. Patru și jumătate. Adormise, mâncând, cu capul pe masă. Scoase o batistă din buzunarul rochiei. Îi dăduseră batiste noi, subțiri și o rochie nouă. Un fel de halat larg și lung, dintr-o stofă groasă, ca o cuvertură. Își umezi fața, mâinile cu apa din sticlă. Dormise, prin urmare. Privi iar ceasul. Patru și treizeci și patru. Ar mai dormi. Abia acum ar dormi, moleșită de mâncare și băutură. Ce-ar putea să-i spună importantul personaj ? De ce îi acordă din prețiosul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lemn a ferestrei, până la umăr. Atinse, pipăind prelung, metalul rece. Strânse degetele în jurul zăvorului, să-l rotească. Nu izbuti. Se înălță în vârful picioarelor, ridicase și cealaltă mână, apucase cu ambele zăvorul, răsucindu-l, să-l miște. Fruntea i se umezise. Mai încercă, încă și încă, până când cele două părți ale ferestrei se desprinseră, ușor, una de alta. Brațele îi căzură iar, sleite, pe pervaz. Se sprijini, o clipă, trase de una din părți, împingând-o spre perete. Deschise, larg, și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș pipernicit, icnind, cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime, împreună, amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe !“ Visul devenit minciună, speranța devenită minciună, lepra prezentului incendiată cu aceleași cuvinte otrăvite ! Trenul pare gol, dar suntem
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
minți, minți. Asta pricep. Tu și Enkim, aveți legământ de sânge? Am recunoscut că da. Iar Logon: - Și atunci cum de minte Enkim la tine, Tată din Cer? - Pentru că-i plac cuvintele. Mă privi lung. Îmi zâmbi ciudat și-și umezi buzele. Apoi i se făcu rușine. Zise: - Și Logon crede că vorbele vin cu minciună cu tot. Ca resturile după ospăț. - Of, of, Îți Înțeleg supărarea, măi Logon, măi. Tu ești om de nădejde. Mi-e ciudă pe mine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oamenii lui Dyas Îi răspundeau. - Valuri moi kelib și apa verde peste gheață? Vreau Tokeba! - Vrei Tokeba, pui la păr! La un moment dat, Vishu se Încruntă și se aplecă mult peste marginea luntrei. Cufundă mâna În apă și Își umezi buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe care o lăsase pe fundul luntrei. Se uită la cer și se strâmbă, după care dădu drumul unor bobi care prinseră a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Doamne!“ și dînd din cap, ca și cum prostia și tîmpenia oamenilor depășeau puterea sa de a Înțelege și a accepta: Băiatul rămăsese cu ochii țintă la mortul de pe bancă, privindu-l fascinat, cu groază și neîncredere. În cele din urmă Își umezi buzele uscate și rosti nervos și monoton, cu un glas plin de uimire: — Văd că nu respiră, nu face nimic, zise el. Nu se mișcă, nu face nimic. Atunci fata de lîngă el, care-l ținuse tot timpul de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se văită tata, președintele acestei țări era așa de beat, Încît trebuia să-l sprijine cîte unul de-o parte și de alta cînd vorbea... că, de nu, se ducea cu capu-n jos În mocirlă! Aici se opri, Își umezi În grabă degetul mare, tuși cu mare satisfacție, se aplecă brusc În față cu balansoarul și scuipă o șuviță de salivă Încărcată de tutun În stratul Întunecat și parfumat de mușcate. — Prima oară cînd am votat pentru președinte, continuă tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Hayes și Tilden, În l880 pentru James Abraham Garfield, acel om mare și bun, zise el cu patimă, care a fost lichidat În chip atît de josnic și de brutal de atacul mișelesc al unui criminal sîngeros. Se opri, Își umezi degetul mare respirînd anevoie, se aplecă În față și scuipă din nou. — În l884 am votat pentru James G. Blaine, În anul cînd l-a Învins Grover Cleveland, zise el scurt, pentru Benjamin Harrison În l888 și din nou pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne-a lăsat să intrăm În război, să vă pună la pămînt... căci mizeria, distrugerea, iadul și chinurile se abat asupra noastră ori de cîte ori vin democrații la putere. De asta să fiți siguri! zise el scurt, tuși, Își umezi degetul mare, se aplecă brusc În față și scuipă din nou. Se lăsă o clipă de tăcere și vecinii așteptară. — Of, Doamne! exclamă tata În cele din urmă grav și trist, cu glas scăzut, aproape imperceptibil. Și deodată se stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai trecut cîndva! exclamă ei. — Bine-nțeles, fraților, am stat pe pod, În fața morii, și-am cîntat Împreună seara pe malul pîrÎului, presărat de pietre strălucitoare, și-am trecut În zori prin lanul de grîu și-am auzit ciripitul dulce, umezit de rouă, al păsărilor! Tu, cîmpie, atît de cunoscută și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări uriașe, de nedescris, pămînt nobil, mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza ta... pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
e o ofertă de speriat pentru asta în depozitele de spirtoase, importate de peste ocean. Pur și simplu, după câteva cuvinte, sughițe ușor, se înroșește la față, înghite de trei-patru ori în sec (și eventual în demisec), după care i se umezesc ochii. Se vede că nimeni altcineva din țara asta nu mai este, în acest timp, la fel de impresionat de ce spune el, ca propria persoană. Și uite așa ascultându-se, îl umflă plânsul... S-a defectat logica? Ce fac eu la ora
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa comună de la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
inimă care să mai poată rezista. Sfâșietor momentul în care părinții plâng la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul Caratănase Ion. Fiecare din cei de față au în amintire imaginea celui de pe lespede. Fiecăruia i se umezesc pleoapele. E sigur Caratănase. Într-un buzunar s-a găsit o batistă cu monograma sa... Al doilea martir scos e Fane Georgescu. Pus alături de Caratănase, martirul e recunoscut după îmbrăcăminte. Căci, pe lângă straiele închisorii și-a mai îmbrăcat un dolman
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să vă mai vedem pe aici! Înțeleg că ai primit mesajul meu. — Da, domnule. Camera dumneavoastră a fost pregătită azi-dimineață. Dar nu știam că... adică nu-mi amintesc să fi fost informat... că veți fi însoțit... (tuși sec și își umezi buzele) de cineva. Roddy se ridică în capul oaselor. — Pyles, ți-o prezint pe domnișoara Barton, o tânără artistă pe care sper s-o reprezint profesional în viitorul cel mai apropiat. Va sta o zi sau două. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]