2,033 matches
-
nou dosarul, scoase o fotografie de la școală a lui David Reid - un băiețel cu aer vesel, cu dinții puțin strâmbi și o chică de păr pe care pieptănatul, oricât de Îndelungat, n-o putea Îmblânzi. Nu semăna deloc cu fața umflată, Întunecată și putrezind din fotografiile lui post mortem. Tot mai crezi că el a făcut-o? — Hoitarul? Insch strânse din umeri și mestecă. Nu prea mai pare probabil, așa-i? Nu cu băiatul vesel de colo, cu colecția lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
figură cunoscută. Numai că, de data aceasta, mama Lornei Henderson afișa un imens ochi vânăt. Încercase să-l acopere cu o tonă de farduri dar vânătaia tot se vedea. — Sunteți bine? o Întrebă el. O mână agitată flutură În dreptul ochiului umflat și se forță să-și pună un zâmbet pe față. — Sunt bine, spuse, cu vocea ușor iritată. N-am fost nicicând mai bine. Dumneavoastră ce mai faceți? — V-a lovit cineva, doamnă Henderson? Își netezi bluza uniformei de asistentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fotografie, apoi reveniră la pata de pe bandajul său. Acea privirire fugitivă Îl făcu pe Logan să-și dea seama că avusese dreptate. Cameron Anderson și Geordie Stephenson. Nu aveau același nume de familie, dar aveau aceleași trăsături masive, același păr umflat. Singura chestie care lipsea era mustața de star porno. Anderson zise ceva, dar fu prea Încet și Înăbușit ca să se poată distinge. Logan puse fotografia pe podea, așezînd-o astfel Încât ochii morți ai lui Geordie să-l privească pe bărbatul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În toată casa: nici urmă de altcineva. Logan Împunse mormanul de material. La un moment dat fusese o pereche de pantaloni negri. Și acolo, dedesubt, se aflau resturile unui pulover negru și ale unei bluze albe. Genul acela cu umeri umflați, creat special ca să includă epoleții de poliție. Privi peste umăr când cel de-al patrulea dintre dulăii de pază ai detectivului inspector Insch scârțâi oprindu-se În hol, În spatele partenerului său. — Unde e? — Nu e nimeni În casă, domnule. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dincolo de moarte. Îi spuse că peste secole oamenii vor vorbi despre ea. Și cum el plângea, ascunzându-și fața, îi zise râzând scurt: — Avem o speranță. Nimeni nu știe câte zile îi mai îngăduie soarta lui Tiberius... Se auzeau apele umflate ale râului. De cealaltă parte a lor, într-un palat aproape pustiu de pe colina Palatinus, în încăperile unde cu ani în urmă stătuse Augustus, își petrecea noaptea - una dintre nopțile în care dormea puțin - Maștera, femeia ce reușise să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În clipa aceea însă, cel care îl însoțea îi zâmbi, iar zâmbetul acela nu avea nimic de-a face cu ideea morții. Tiberius îl privi cum se apropie. Gajus încercă să-i prindă privirea. Nu reuși; era ascunsă în spatele pleoapelor umflate. La rându-i, împăratul simțea cam același lucru; tânărul care supraviețuise uciderii familiei sale era de neînțeles: ori era prost și inconștient, ori era puternic și viclean. În ambele cazuri - se gândise împăratul în timpul nopții - băiatul reprezenta singurul instrument posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strigăt, iar Gajus fugi în noapte, pe cheiul micului port, în vreme ce o parte din el, primul lui fiu, murea sufocat în pântecele ei. Nu-i mai simt inima, îi șopti disperat medicul care, cu un instrument lipit de abdomenul ei umflat, ascultase pulsul vieții aceleia noi, egoiste, care încerca să se elibereze. Ea muri în timp ce Gajus privea cum noaptea aluneca încet din cer în mare: în acea clipă, acea animula a ei, mică, prostuță, nevinovată, se prăbușea în întuneric. Ce zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius se gândea că avusese nevoie de o viață întreagă ca să înțeleagă cât de stearpă era puterea. Îl privea pe Gajus, însă acesta nu reuși nici măcar să-și miște buzele. Tiberius își continuă încet plimbarea, târându-și picioarele cu glezne umflate. Ultima noapte de august În înaltul insulei Capri, la Villa Jovis, băteau multe vânturi, care veneau noaptea de pe mare, învolburând apa în jurul stâncilor. Veni și noaptea caldă a celei de-a douăzeci și patra aniversări, ultima noapte de august; dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bunătatea și îi dădură ascultare. „Mila îl înmoaie repede“, se gândiră unii. Senatorul Junius Silanus, Pisonii și Sertorius Macro - care se temeau că va ieși la iveală și complotul lor - asistaseră la proces cu teama cu care privești un râu umflat, așteptând să rupă zăgazurile; urmăriseră acea spirală a cedării, acea revenire sentimentală asupra deciziilor raționale, atât de diferită de întunecata a lui Tiberius, și avură impresia că descoperă o crăpătură într-un zid. Împăratul își ținu gândurile pentru sine. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
erau mai apropiați decât s-ar fi crezut. Înainte de ivirea zorilor, toți fuseseră decapitați; leșurile lor sfârșiseră în apele fluviului, unde un vârtej înghițea imediat orice lucru. Apa curgea, câte unul se oprea pentru scurtă vreme în stufăriș, apoi apele umflate duceau cu ele totul, departe, spre gura tulbure și nisipoasă de la marea Tyrrhenum. Astfel dispăru riscul ca vreunul să vorbească. Un soldat i-l aduse Împăratului pe Incitatus, nervos din cauza întunericului - dar el se liniști când îl mângâie pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se stingă luminile. Respira aerul dimineții, în timp ce femeile și băieții pe jumătate dezbrăcați tremurau de frig și râdeau. Și pe când, din sala plină de fum, el privea lumina consolatoare a dimineții, tovarășii săi îl priveau pe el, îi vedeau pleoapele umflate, nehotărârea dacă să plece sau să mai stea, faptul că nu le răspundea... Privea zorii ca un prizonier în fața căruia se deschid porțile închisorii. Lumina aducea cu sine ceasurile constructive, întâlnirile pline de viață cu funcționarii credincioși, cu trimișii entuziaști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să plângă într-un loc unde nu-l putea vedea nimeni. Nu știa însă că unele dintre acele răni, cele mai adânci, le făcuse un ucigaș tocmit de Pisoni. Oamenii săi luară trupul Miloniei, cu veșmintele în dezordine - văzură pântecele umflat. — Era însărcinată, spuse Herodes. Apoi o luară pe fetița cu părul năclăit de sânge, ca un animal zdrobit. Pe moment, nimeni nu-i băgă în seamă pe cei cinci-șase care căzuseră victime furiei germanilor și zăceau risipiți în atriu, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
după o lectură grea din Lacan. „Și el l-a luat, l-a citit, l-a făcut cocoloș, l-a aruncat pe jos, i-a dat un picior și a plecat fluierând, lăsând-o În stația de troleu cu buza umflată...“ „Lasă, c-o să se Întoarcă el, n-avea grijă, dar cum dracu’ de afli tu toate porcăriile ce se-ntâmplă?“ „Ce, nu știi că sunt confidentul damelor din grupa noastră?“ „Du-te dracului!“ (primăvara) Primesc o scrisoare enigmatică de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vei pe poarta cetății de carne deschisă de alții neînțelepți Cangrena și cancerul lor vor fi leac pentru spleenul tău cosmic Ascultă, nu-mi tot boscorodi despre concepțiunea imaculată La urma urmei, și tu ai ieșit tot dintr-o burtă umflată N-ar fi adus barza un Înțelept de talia ta De fapt, berzele s-au speriat de mult de cei numiți din greșeală oameni Cuvântul acesta nu s-a schimbat, doar zeii lor au fost alții Mai apropiați de Încrengăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Olt, astă noapte am avut un coșmar. Eram pe o plajă albă, Înconjurată de mare. Voiam să intrăm În apă, dar, deși la noi era soare, mai Încolo, cerul se colorase din albastru Într-un negru tulbure; se vedeau burțile umflate ale norilor, niște sădile imense din care, ca din ugerul gigantic al unei vaci cosmice, se deșertau puhoaie de apă, nu aveam frică, ne uitam cu mirare la căderea, surparea aceea de ape, admirând fenomenul natural ca pe ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi-am impus să mă port afectiv cu Eugen. I-am răspuns la strângerile lui de mână, cu toate că-mi venea să o iau la fugă, i-am răspuns la zâmbetul drăgăstos și nesuferit, m-am uitat dinadins la mutra lui umflată, și aceasta numai din voință. M-am prefăcut, deci. Astă-seară m-am Întâlnit din nou cu Petre. În loc de o izbucnire de dragoste din partea mea, am simțit un fel de gust amar În fața lui. Îmi stăruia În minte Eugen din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sau se ascund În inima verzișului; aleea se-nfundă brusc la o cotitură, mă Întorc, nu se vede capătul străzii; eram parcă pe plantelor; se deschide o poartă În zidul verde, Îmi iese Înainte o arătare diformă: sâni enormi, burdufuri umflate albe, de un alb rozaliu, cu bumbii bombați vineții; câte un fir de păr negru și creț crescut În vârful lor, văd bine tot, sunt chiar sub ei, aproape Îmi intră În ochi; femeia mă depășește În Înălțime cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
magazin era însuși tinerelul cel ferchezuit. Când a deschis ușile duble, am observat silueta suplă a lui Chipstead, cu unduirea mult mai puțin pronunțată odată ce ieșise din împrejurimile micului său regat. Părea și mai mic în haina lui cenușie cea umflată și mai puțin sigur pe el. Se opri pe treaptă, privi în jur, își scoase din buzunar o pereche de mănuși mici din lână și le puse atent, verificând degetele unul câte unul, ca să se potrivească, apoi își trase atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi-am dat seama. Da’ nu se-nghesuie lumea să muncească la SavaMart, înțelegeți, deci știam c-am o șansă și n-arătam prea rău pe vremea aia și era iarnă, așa c-aveam pe mine haina mea groasă și umflată. Nu-s proastă, să știți. Nu-ți dai seama care-i umflătură și care-s io în haina aia, atâta vreme cât o țin închisă până sus și-mi vâr picioarele sub ea. Era al dracu’ de cald în birou - asta țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
început la fundul lui. Nu conta: costumele și cămășile strivite se puteau rezolva destul de ușor. Când am închis cufărul pregătit să îl duc jos, am aruncat o privire către soția mea, așezată încă pe marginea patului cu fața înroșită și umflată întoarsă către mine, cu nasul curgându-i. Oamenii striviți însă, m-am gândit eu abstract, sunt o cu totul altă problemă. Crystal Ooaauuu!! Îmi cer iertare c-a trecut așa mult, Stacey scumpo, cred că-s așa ocupată cu „noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu prea-s sigură de ideea ta cu nunta. Atuncea te blochezi, nu? Și nu-mi zice mie că te desparți și te-alegi c-o grămadă de bani după divorț, că-i avocat și ghici cine rămâne cu buza umflată???!! Să știi, am io planuri cu el cât e-n limbă după mine. Nu-s proastă, Crystal. O să vorbesc cu mama să-mi schimb planurile de locuință, cum se zice. Poate ne vedem de Partea Cealaltă mai repede decât credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
anonime de hârtie pe care să le semnez când fusese necesar. Îmi lăsasem în urmă la recepția hotelului astfel de bucăți și bucățele, alături de permisul de conducere și așa mai departe, ca să-i asigur că nu-i las cu buza umflată și le-am spus c-aveam să lămuresc situația în timpul zilei și că aveam să revin să-mi iau lucrurile și să plătesc în drum spre casă. Cam pe la ora unsprezece aveam liber mai bine de o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în mod miraculos se simțea bine. S-a spălat pe față și, când s-a văzut în oglindă, aproape că i-a venit să leșine. Avea bărbia și obrajii iritați și, pe alocuri, era zgâriată de la barba lui; avea buzele umflate; pielea gâtului era roșie din loc în loc, cu urme de mușcături; părul era încurcat, cu noduri prin el; avea vânătăi pe pulpe de cât se împinsese el. Capul îi pulsa de cât se izbise în tăblia patului, osul pelvian o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fiecare Încărcată cu toată averea unei familii de tărani. Adulți și copii, cocoșați sub baloturile legate În spate, Împingeau roțile cu mîinile. Hamalii trăgeau de mînerele ricșelor, mormăind și scuipînd, iar venele groase cît degetul ieșeau În relief din carnea umflată a gambelor. Funcționari mărunți Împingeau biciclete Încărcate cu saltele, sobițe pe cărbuni și saci cu orez. Un cerșetor fără picioare, cu toracele prins Într-un uriaș corset de piele, se clătina prin labirintul de roți, avînd În fiecare mînă cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la malul Shanghai-ului, laolaltă cu toate celelalte resturi abandonate de oraș. Pajiști de flori de hîrtie se mișcau odată cu fluxul și se adunau În grădini plutitoare miniaturale În jurul bătrînilor, bărbați și femei, mame tinere și copii, ale căror trupuri umflate păreau că fuseseră hrănite În cursul nopții de răbdătorul fluviu Yangtze. Lui Jim nu-i plăcea acastă regată a cadavrelor. În lumina soarelui care se Înălța, petalele de hîrtie semănau cu măruntaiele răsucite În jurul victimelor bombelor din Nanking Road. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]