1,598 matches
-
marile firme de avocatură din Londra nu are cum să nu fi auzit de mine. Trebuie să știe despre avocata de la Carter Spink care a pierdut cincizeci de milioane și pe urmă a dat bir cu fugiții. Și fiecare amănunt umilitor al nenorocirii mele. Mă ia cu fiori la simplul gând. E suficient să-mi recunoască numele, să pună lucrurile cap la cap... și toată povestea va ieși la iveală. O să fiu la fel de umilită aici cum am fost și la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lor stătea În vitejia războinicilor poporului căruia Îi aparțineau. Dar, de la o generație la alta, hanii turci căpătaseră obiceiurile supărătoare ale suveranilor persani. Se considerau un fel de semizei, Înconjurându-se de un ceremonial din ce În ce mai complicat, de neînțeles și chiar umilitor pentru militarii lor de rang Înalt. Un mare număr dintre aceștia intraseră, așadar, În legătură cu conducătorii religioși. Nu fără plăcere, Îi ascultau pe ulema ponegrindu-l pe Nasr, acuzându-l că s-a Îndepărtat de căile Islamului. Ca să-i sperie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
râde. Cu privirea pironită asupra lui Djahane, caută să Înțeleagă sentimentul pe care-l Încearcă În privința ei; poezia Îi este atât de pură, vorba demnă, mersul cutezător, și iat-o, cu toate acestea, Îndopată cu metal gălbui, robindu-se acestei umilitoare răsplăți. Înainte de a-și lăsa la loc vălul, ea l-a ridicat și mai mult, slobozind o privire pe care Omar o culege, o obsoarbe, ar vrea s-o păstreze. O clipă insesizabilă pentru mulțime, o veșnicie pentru iubit. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
despre conflictul care-i despărțea pe cei doi frați, când și-au dat seama că, de la Începutul lunii următoare, vor fi lăsați pradă jafului, violului și masacrului, a apărut Marea Spaimă. Mai rău decât violul este violul anunțat, așteptarea pasivă, umilitoare a monstrului inevitabil. Dughenele se goleau, bărbații se ascundeau, femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
primeau lefurile la vreme. Chiar În mediile financiare internaționale, s-a Înfiripat credința În miracolul Shuster. Dovada: frații Seligman, bancheri din Londra, hotărâră să acorde Persiei un Împrumut de patru milioane de lire sterline, fără a impune vreuna din clauzele umilitoare care Însoțeau, de obicei, tranzacțiile de acest gen. Nici prelevarea din Încasările vamale, nici vreun tip de ipotecă, un Împrumut normal unui client normal, respectabil, potențial solvabil. Era un pas important. În ochii celor care Încercau să subjuge Persia, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ziarul și rămân cu privirea pierdută, și simt că‑mi vine să vărs. Apoi aproape imediat îl deschid iar, cu mâini tremurătoare. Trebuie să văd cu ochii mei ce au spus despre mine. Trebuie să citesc fiecare rând oribil și umilitor. Când, în cele din urmă, am terminat de citit, nu mai îmi simt capul. Nu‑mi vine să cred că se întâmplă una ca asta. Ziarul ăsta a fost deja tipărit în milioane de exemplare. E prea târziu ca să‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sau văd eu... — Bex! Suze mă fixează îndurerată și lasă sticluțele de Clinque pe podea. O, Doamne, Bex. Vino‑ncoace. Mă strânge în brațe și eu îmi îngrop capul în umărul ei. — E groaznic, spun plângând. A fost atât de umilitor, Suze. Luke a fost atât de supărat... și mi‑au anulat testul video... și, deodată, a fost ca și cum... aș fi avut vreo boală contagioasă sau ceva de genul ăsta. Și acum nimeni nu mai vrea să știe de mine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stomac, când mi‑i închipui pe Janice și pe Martin citindu‑l. Și pe Tom și pe Lucy. Și pe toți colegii mei de școală și pe profesorii mei. Toți oamenii pe care i‑am cunoscut vreodată, citind cele mai umilitoare secrete ale mele. Știi ceva, zice Suze, lasă‑ți astea. Hai să bem un ceai. — OK, zic după o pauză. Mi‑ar prinde bine. O urmez în bucătărie și mă așez cu spatele lipit de caloriferul cald și plăcut. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
informațiile alea despre mine. Dar adevărul e că, dacă n‑aveam datoriile alea și dacă nu o luam razna cu cumpărăturile la New York, n‑ar fi avut despre ce să scrie, nu? Mă frec pe față. A fost oribil și umilitor. Dar partea amuzantă a situației este că acel articol a fost, până la urmă, un lucru bun pentru mine. M‑a făcut să înțeleg câteva lucruri despre mine, în cele din urmă. Îmi ridic paharul, observ că e gol și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să plângi de unul singur. Mai ales dacă ești bărbat. — Și dacă ești femeie, îl consolează Liliane. — De-aia am venit, să plâng în compania cuiva. Mai plâng puțin și plec. Vă rog să nu vă uitați la mine. E umilitor. S-a vorbit ceva despre o cafea? Liliane se ridică și aduce cafelele. Lionel ia o sorbitură. — E bună, zice el, după care mai ia o sorbitură. E foarte bună. — Mersi. Nu, n-aveți pentru ce, chiar e bună. Duminica
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
accepta, dar nu refuza atenții. Fleacuri convertibile, valori de schimb și de supraviețuire. Veturia asistase nu o dată în copilărie la exercițiul filantropic al înaltelor doamne din lumea bună. Doamna așa-zis doctor, ajunsă la pensie pe un traseu de accidente umilitoare, nu era deloc imună la reveriile altei lumi, pe care memoria încă vie le stimula și care la rândul lor activizau amintirile acum, când toate se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din valul mânecilor negre și largi. Abia de se auzeau cuvintele... Trebuia maximă atenție, maximă concentrare. Cum ar putea nimicurile să te împotmolească, să uiți ținta... linia. Linia secretă a destinului, șoptea Irina. Leapădă frica, plictisul. Leapădă lestul zilei, artificiile umilitoare. O singură linie secretă să te însoțească. Nici un amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din dormitor, despre cum i-am rupt rama și am aruncat toate bucățile la gunoi, dar am păstrat-o ca pe un poster și am rezemat-o de dulap, cu marginile îndoite, ca să-l pot vedea cât mai puțin. E umilitor să-i împărtășesc toate astea, dar mă simt ușurată. Nu cred că aș fi putut spune lucrurile astea în fața unui grup de șase persoane care s-ar uita lung și compătimitor la mine. Cu Jake e altă poveste. În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Teodor făceau apologia frumuseții feminine care a trecut. A trecut și primăvara sau toamna acelui an fatidic dintr-o tinerețe la fel de fatidică, în care asociau culoarea roșie a tramvaielor și a semafoarelor cu cea a chiloților cu dantelă de pe manechinele umilitor de sexy din vitrine. Reflexul pavlovian avea să-i subjuge până în clipa în care, ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și acum veți vedea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre voi, după filmare, se auzi o voce din rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În gât și clipesc cât pot de tare, pentru a-mi Înăbuși lacrimile. Tocmai de-asta e atât de umilitor. Știa exact ce-mi doresc. I-am spus În avion că mă plictisesc alături de Connor. Știa că-mi doresc aventură, lucruri palpitante și o dragoste ca-n povești. Și mi-a dat absolut tot ce știa că mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe ea. Asta o să-ți aducă puțină liniște.... Nu te da bătut! Și nu dispera, eu o s-o citesc oricum. În cele două săptămâni care-au urmat, viața lui Antoniu În ghetou, a Însemnat un șir de suferințe și de umilitoare confruntări cu acest proaspăt absolvent, al Închisorii. Înrăit, violatorul-criminal Își arăta agresivitatea, așa cum Își arată un culturist mușchii bombați și lucrați ani de zile. Antoniu Începuse să tresară la fiecare cuvânt al lui ba, mai mult, cerșea zilnic la metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zis: Acum distrugem spiritul uman în cea mai condensată formă a lui!? Nu, micul lui raționament debil suna cam așa: Ei ne-au împilat prea multă vreme cu aceste scrieri, cu aceste litere, cu enigmele lor paternaliste, cu confuzia lor umilitoare și cu gândirea lor exagerată. Acum putem în sfârșit să scăpăm de toți! Las pradă focului operele complete ale lui Heinrich Heine și Heinrich Mann, tipărite la Berlin, Leipzig și München, cu dreptuti de reproducere, cu tot! Strittmatter a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu le voi spune niciodată în dictafonul Sony MZN 710. Existența mea ca om al muzeului, cea mai fericită perioadă din viața mea, acea formă de existență care a avut cel mai profund conținut, s-a sfârșit brusc și aproape umilitor. Totul a fost din propria mea vină. Era o dimineață luminoasă și caldă de mai, iar pensionarii din întreaga Suedie începuseră să-și facă excursiile anuale la Stockholm. Unii dintre ei se strânseseră în jurul meu la Muzeul Național. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
trecuse deja pe-acolo și doar ei rămăseseră față în față să înfrunte situația. Partea a IV-atc "Partea a IV‑a" 15 Marele actor Carosse ședea în șopronul din grădină și analiza situația. Nu se simțea înjosit de poziția oarecum umilitoare în care se găsea. Trăia sentimentul democratic al unui duce situat în afara convențiilor și a normelor de clasă. Carosse jucase nenumărate roluri: regii George al V-lea al Marii Britanii și Carol I al României, arhiducele Otto, trimisul special al președintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
azvârlit-o pe Brigit cât colo, cu cine credeți c-am dat nas în nas? Cu nenorocitul de Luke Costello! Care a ridicat din sprâncene cu un dispreț usturător și-a zis „Bună, Rachel“ pe un ton atotștiutor și extrem de umilitor. După care a zâmbit, iar în ochi i s-a aprins o luminiță care m-a speriat. 34tc "34" —Scoate-ți rochia, mi-a spus Luke cu blândețe. Teribil de surprinsă, i-am aruncat o privire rapidă ca să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
temerile mele nu dispăruseră. Nu făcuseră decât să se regrupeze, înainte de a se lansa într-un nou asalt. Parcă mă jucam de-a invadatorii spațiali. Amintirile mă loveau ca niște proiectile. Erau din ce în ce mai dese și fiecare nou proiectil era mai umilitor și mai dureros decât cel dinainte. La început, le-am parat destul de ușor. Brigit plângând și implorându-mă să termin cu drogurile. Am distrus amintirea aia cu un PUF! împrumutând bani de la Gaz atunci când știam că era lefter, pentru ca apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nesigură pe mine și paranoică. Era prima mea ieșire în lumea de afară de după ziua aceea îngrozitoare cu Tiernan. Și muream de frică să nu cumva să mă întâlnesc cu Chris. Eram încă supărată și îndurerată din cauza amintirii nopții aceleia umilitoare pe care o petrecusem cu el. Din fericire, Chris nu era prin zonă. întâlnirea a fost destul de diferită de cele la care fusesem în timpul internării la Cloisters. Au fost mult mai mulți oameni. Toți mi-au părut prietenoși și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu excepția faptului că nu beam și nu ne drogam. Eram foarte relaxată în compania lor, fiindcă toate știau cât de rău fuseserăm, în momentele cele mai critice, și nici una dintre ele nu mă judeca pentru asta. Orice poveste rușinoasă și umilitoare le-aș fi relatat eu, ele îmi puteau da un exemplu și mai și din trecutul lor. în afara întâlnirilor DA, marțea și vinerea mergeam și la niște ședințe de psihoterapie cu un consilier specializat pe dependențe. încetul cu încetul, peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și că nu mai furam banii pe care-i găseam zăcând pe covor. Așa cum făceam înainte. Majoritatea angajaților erau fete de școală, care-și suplimentau banii de buzunar. în viața de dinainte, chestia asta mi s-ar fi părut foarte umilitoare, dar nu și acum. De ce nu te apuci din nou de școală? mi-a sugerat Jeanie. Ea era în anul doi la Științe. —Poate îți iei o diplomă, după ce te hotărăști ce vrei să faci. —Diplomă? Eram consternată. — Dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
jumătate”. În paragraful 6 al Cărții a V-a, zice așa, (să am pardon pentru urechile mai simandicoase ale unor patrioți de paradă): La ei, la traci, trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viață". Nu prea ne mai place, nu-i așa? Și dacă mai citim, tot în paragraful 6 din Cartea a V-a, că: "La traci există următoarea rânduială
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]