10,305 matches
-
lui Petre Barbu e aluvionară la modul "noroios" și "frumusețile" se amână precum unui alchimist frenetic dar pripit. Blazare este o încercare cam haotică de parabolă în care se amestecă toate ingredientele posibile dar care, în lipsa rețetei, își neutralizează efectele. Umorul, care să fi scos din țâțâni lumea amărâților de siderurgiști orfani ai Complexului, sau poezia contrastelor mizerabile ar fi salvat cartea și i-ar fi binedispus și pe cititori. Altfel, am rămas încruntați și cu jena unui gust amărui. Petre
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
Am avut o căsnicie cu probleme dar una foarte intensă. Dacă te uiți prin volumul meu de Collected Poems, ai să vezi că multe poeme descriu intensitatea și problemele acestei căsnicii, în special Separations, Bonds, Living Room și cu oarecare umor, Wheelchair. L.V. Anniversary se termină astfel: "Va trebui să-ți șoptesc/ direct în inimă: suntem toți/ supranaturali zi de zi/ ne ridicăm ființe noi neprevăzute." E o mărturisire a speranței. Toate poemele tale sunt o așteptare a afecțiunii, de toate
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
premeditată își/ pierde rapid muchia." Dover Beach e foarte aproape. Dar ceea ce scrii tu e negreșit contemporan. Poemul nu are un aer retro. Cuvintele tale au o contemporaneitate tragică. Chiar și iubirea e tragică. Dacă ar fi să aleg între umor și profunzime ca să-ți caracterizez versurile, pe a doua aș alege-o. Tu cum te-ai caracteriza? E.F. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține sentimentul la distanță. Poemul acela nu e sentimental - spaima pierderii și a despărțirii
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
prin cuvinte. O excepție: rolul lui Jean Reno (personaj dictatorial cu fratele mai mic dar blând ca un mielușel cu mama a cărei strictețe l-ar face invidios și pe Mussolini) și replicile lui sunt savuroase, el pigmentând cu mult umor o poveste altfel tragică. Motivele pentru care n-am sesizat defectele scriptului au devenit clare cu timpul. 1. Calitatea vizuală a filmului. Să detaliez: majoritatea cadrelor au adâncime, iar camera parcă înoată înăuntrul lor. E la fel de meditativă și avidă de
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
prea bine știm, implicînd asimilarea zonelor interzise, în frunte cu diaspora, reexaminarea gloriilor epocii comuniste, precum Zaharia Stancu și Titus Popovici, "cîntărirea corectă" a opozanților și disidenților precum Paul Goma, analiza unor trăsături apărute pe parcurs precum sarcasmul civic și umorul debordant, rabelaisian al lui Luca Pițu și multe altele. în contul strictei actualități, sînt consemnate o sumă de mișcări pe o tablă de șah nu doar literară, în măsură a incita discuția dialectică: "După ce, încă în 1990, Augustin Buzura se
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
spulberă dintr-o singură mișcare de condei întreaga coerență narativă va fi pentru ei un joint prelung. În ceea ce mă privește, îi reproșez prozatorului insistența pe lumea literară și tonul similisatirei societății postdecembriste care afecteză atmosfera cald-melancolică și plină de umor a rememorării. Altfel, cu sau fără artificiul de final, consider După vânzare o carte cum mai rar se scrie la noi și unul dintre cele mai frumoase romane despre anii '50. Trebuie să fi avut ceva curaj Ioan Lăcustă pentru
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
de a "deduce primatul poporului român printre vecini", de perspectiva inacceptabilă despre ieșirea din istorie într-o "viață vegetativă, etnografică, pasiv-organică", de analogiile exotice și nepotrivite cu cultura africană și - culmea! - de "un dispreț doctoral pentru țărani" pentru că a calificat umorul său involuntar "haz țărănesc". Prin urmare, e de mirare că "autorul acestei vulgarități pline de haz" e membru al Academiei Române! Dan Botta se căinează deprimat: "Cutremurat în adâncul fibrei mele, mă întreb cum s-a întâmplat că o atare impostură
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
rezultat dintr-o știre tv recentă, că entuziasmul nu a cuprins și corurile reunite ale PD, PNL, PUR și UDMR, care nu sunt de acord cu alegerile anticipate, dând astfel spectacolului acea tentă de inedit și divertisment, condimentate cu inconfundabilul umor autohton din epopeea națională "Nimeni nu se mai înțelege cu nimeni", în do din ce în ce mai major... Deocamdată, cu Haralampy, ne strofocăm să vedem, în calitate de telespectatori-contribuabili, cam câte procente din miliardele necesare pentru alegeri va trebui să "dăm"... Întrebarea lui Haralampy: -Domnu
De plânsul președintelui și alte știri importante... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11918_a_13243]
-
discuție care avea ceva straniu, într-atât aveam impresia că cei doi sunt unul singur. Gellu Naum povestea diferite secvențe ale vieții lui, cu scânteieri în ochi și în voce care-și schimbau mereu consistența, de la bucurie la supărare, de la umor la dispreț, de la taină la revelație, iar Lyggia era parcă undeva în interiorul poveștii și de acolo completa sau sublinia sau corecta câte un detaliu. Orele după-amiezii au trecut, nu știu când, nu știu câte, iar la plecare am avut o senzație de
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
se naște și un copil, a cărui paternitate - spirituală pe de o parte și biologică pe de alta - și-o dispută cu gelozie cei doi. Subtilele investigații psihologice, un interesant și incitant segment de societate prins "pe viu", tragismul și umorul, fac parte din O casă la capătul lumii un roman de bună calitate literară. (A.R.) În primăvara aceea, părinții noștri au dat o petrecere pentru a sărbători reîntoarcerea soarelui. Fusese o iarnă lungă și posomorîtă și, acum, primele margarete
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
văzut un spectacol confesiune, în care șoaptele și strigătul interior se amestecă ca să definească, emoționant și subiectiv, o artă - teatrul - și o profesiune - actoria. Un spectacol în care rîsul și plînsul cehovian, în care tăcerile, nu doar rusești, în care umorul - și slav, patetic, și negru, sec, englezesc, și hohotul devastator ŕ la italienne cu iz de Vlad Mugur - sînt suportul dramatic, și dramaturgic, pentru o călătorie nocturnă în vieți de actori, în alcătuirile palimpsestice ale acestor ființe. Se zgîrie cu
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
în parte, explicația găsită pentru longevitatea, în lumea postrevoluționară, a unor "slăbiciuni" pentru fostele mecanisme de propagandă. Tonul "relatărilor" e, și el, cîteodată aproape duios (ca în capitolul despre mărirea și mizeria Luciei Demetrius), de fapt fin ironic, de un umor măsurat și sec. Părînd că doar consemnează, fără a cîntări, fiecare "secțiune" își impune judecățile de valoare prin felul în care face "montajul". Reacția criticii timpului, decentă prin omisiune, curajoasă sau aliniată ține, în fața "galantarului" cu trufandale ajunse în extrasezon
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
practică antropologică (în special al doilea), dar nici măcar la ei tentația teoriei, deseori resimțită, nu este atât de puternică. Dincolo de reținerile specifice criticii literare, Est-falia nu este deloc o carte ilizibilă, lipsită de interes sau de un oarecare farmec. Cu umor, (auto)ironie și erotism atât cât trebuie, scris alert, esențializat, cu o bună oralitate și destule contururi expresive, discret intertextual, acest roman de debut, oricum peste medie, se citește cu plăcere (mai ales de către băieții filologi). Iar dacă faci abstracție
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
lui: descumpănit, răzvrătit împotriva vieții sale, gata de gesturi burlesc disperate, prins în menghinea a două iubiri, ambele eșuate. Construcție ingenioasă, subtilă fără a fi sofisticată, romanul are o încărcătură existențială cu rezonanțe grave, însă e scris cu vervă și umor. Eu sunt nevastă-mea. Vreau să zic, cea căreia Fred, bărbatul meu, îi spune în orice împrejurare nevastă-mea. Aproape niciodată Fred nu spune Laure. Nu, pentru el eu sunt nevastă-mea. Nevastă-mea zice asta. Nevastă-mea face aia
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
articol publicat în Gîndirea imediat după moartea scriitorului, redă o întîmplare relevantă povestită lui de către Ion Barbu. Istorioara - o anecdotă despre Mateiu, ca atîtea altele - îl înfățișează pe "ultimul Caragiale" nu numai în postura unui om de spirit din speța umorului rece, dar și "în actul unei adevărate profesiuni estetice de credință". Întîlnindu-l în poarta Academiei Române și întrebîndu-l de noutăți, poetul primește acest uluitor răspuns: "Vin de la Biblioteca Academiei Române, unde cer din cînd în cînd vechiului meu prieten, domnul Obedenaru, cartea
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
marele învingător al Oscarurilor de anul acesta, Million Dollar Baby al lui Clint Eastwood, pentru că lupta dintre cei doi cineaști veterani merită un capitol separat. Jeunet e un regizor care se reinventează într-un mod spectaculos. A devenit cunoscut datorită umorului său negru din Delicatessen și Cité des enfants perdus, filme în care exersa principalul său talent: acela de a crea o atmosferă viabilă. Mulți ar spune că atâta lucru e suficient pentru un film de artă, dar pentru Jeunet fiecare
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
lui Zacharias Lichter sau întruparea stradal-mioritică a unui Palomar, dacă n-ar suferi de o ușoară autofilie (pictează chipul lui Iisus cu propriile trăsături), de halucinații, accese de paranoia și chiar dedublare a personalității. Iar dacă n-ar avea oareșce umor și autoironie, Bikinski ar fi chiar un personaj pe de-a-ntregul tragic: are vedenii, propriile cópii îi populează halucinațiile, aude voci cu care intră în dialog, ține cuvântări naționalist-fanteziste în piața publică cocoțat pe statui, se crede victima filărilor colonelului
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
au prea multă răbdare. Dacă hidra mafiot-pesedistă nu va fi decapitată în cel mai scurt timp, atât ei, cât și noi putem să ne luăm adio de la orice speranță de-a mai îndrepta vreodată lucrurile în această țară plină de umor, dar vidă de fapte.
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
banalizează în carte, prin repetare. Strînși unii lîngă alții, bieții intervievați își storc degeaba mintea pentru a fi ei însiși. Succesiunea întrebărilor îi obligă să fie ca alții. Ceea ce pare spontan la bucată, devine un soi de ticăială bolnavă de umor involuntar prin înseriere. Am citit la vremea lor, în Apostrof, interviurile pe care Marta Petreu le-a luat unor personalități ale culturii autohtone. Cînd le-am văzut strînse într-o carte, am avut o primă reacție de respingere. Din cauză că am
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
Karabcievski are dreptate, în oarecare măsură. Neoavangardismul rus al anilor �70-'80 a folosit unele dintre procedeele maiakovskiene timpurii, refuzând să recunoască și cea mai infimă înrudire cu el. E vorba de caracterul șocant, de jocul de-a cinismul, de umorul negru, în sfârșit, de dezgustul față de cultură. Conceptualismul moscovit seamănă cu timpuriul Maiakovski prin manifestare și prin stilistica happeningurilor sale. Dar conceptualiștii, mai maturi și mai rafinați din punct de vedere cultural, au împrumutat image-ul formal al poetului, lepădându-se
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
topaze și rubin și chiuie cu lucirile lor în oglinzile privirii cerului. Cântă în văzduhul lor sufletesc și râd în canatul ferestrei inimilor care nu întâmpină cumpene la intersectările voioșiei cu iubirile! Pe acest iureș de fiori sufletești izbucnesc ardoarea, umorul și cântecele tinerești în sitcomul „Cheia Sol”, cu regie și scenariu semnate Carmen Fulger Roșca. Întocmai numelui predestinat, sitcomul „fulgeră” o ambianță adolescentină, printre nori veseli, ferestruiți de soarele muzicii, jocului, umorului, din 9 aprilie (2015), când, la ora 21
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
Pe acest iureș de fiori sufletești izbucnesc ardoarea, umorul și cântecele tinerești în sitcomul „Cheia Sol”, cu regie și scenariu semnate Carmen Fulger Roșca. Întocmai numelui predestinat, sitcomul „fulgeră” o ambianță adolescentină, printre nori veseli, ferestruiți de soarele muzicii, jocului, umorului, din 9 aprilie (2015), când, la ora 21:30, TVH, va oficia lansarea ceremonioasă. „Adolescența, un subiect major aflat și în atenția serialului „Cheia Sol”. Cine sunt persoanele din anturajul adolescenților? Cum le inflențează parcursul ca adulți? La vârsta căutării
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
că o pot numi artă și cultură! Unele din spectacolele de la „Tănase” au sigiliul proeminent al regizorului Nae Cosmescu. Valoarea dată lor de către acest profesionist al regiei de teatru, film și divertisment îngenunchiază definitiv preferința nesocotiților care nu gustă nectarul umorului ci se delectează cu acriturile expirate! Din acest punct de vedere, regizorul ar fi o doică ce alege pentru spectatorul cu suflet de copil sticluța cu esențe aromate de fructele artei. E greu de știut până unde se soarbe din
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]
-
ci se delectează cu acriturile expirate! Din acest punct de vedere, regizorul ar fi o doică ce alege pentru spectatorul cu suflet de copil sticluța cu esențe aromate de fructele artei. E greu de știut până unde se soarbe din umor și mai ales care-i „sticluța” cu nectarul umorului. În aceasta consistă știința și harul regizorului Nae Cosmescu. Un spectacol la îndemâna sa este frescă grandioasă de înaltă explozie coloristică, dinamică și cu verb, pe când un spectacol la îndemâna amatorilor poate pricinui
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]
-
de vedere, regizorul ar fi o doică ce alege pentru spectatorul cu suflet de copil sticluța cu esențe aromate de fructele artei. E greu de știut până unde se soarbe din umor și mai ales care-i „sticluța” cu nectarul umorului. În aceasta consistă știința și harul regizorului Nae Cosmescu. Un spectacol la îndemâna sa este frescă grandioasă de înaltă explozie coloristică, dinamică și cu verb, pe când un spectacol la îndemâna amatorilor poate pricinui o prăpădire monstruoasă a ceea ce s-a clădit într-
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]