5,886 matches
-
În România, Însă mariajul eșuase - evident, din cauza lui, pentru că avea apucături tribale și poligame, convins că o româncă verde e dispusă să se adapteze instantaneu la lejeritatea vecină cu amoralismul a concepției galice despre familie. - Mă Înșela, și cu niște urâte cu spume pe deasupra, se lamenta ea fals indignată, că dacă era ceva de capul lor, mă rog, asta e, legea concurenței, te mai poți și arde, dar Înțeleg să mă ard cu o supă nobilă, nu cu o ciorbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de litere de pe listă. Fără prima propoziție, a doua n-are nici o valoare. Eveline și-a acoperit ochii cu degetul mare și arătătorul mâinii drepte și i-a frecat Îndelung, ca și când ar fi vrut să Îndepărteze de pe retină o vedenie urâtă. Îi venea greu să admită că nu Întrevăzuse această pistă. - Mai departe, a murmurat Încă neconvinsă, dar Îngândurată. - Unchiul tău a fost fără Îndoială un personaj excentric și contradictoriu, dar În nici un caz nu s-a numărat printre maeștrii criptografiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fie-mi îngăduit întâi a mă pleca înaintea domniilor voastre, mulțumindu-vă că mi-ați făcut cinstea să pășiți în curte, apoi a vă ruga să socotiți că din minuta aceasta sunteți oaspeții mei, cât veți crede că veți putea răbda urâta-mi înfățișare. — Mărite boier! - luă vorba spătarul Vulture. în adevăr, nu este o prea mare mângâiere ochilor noștri a te privi, căci mai pocit chip precum al dumitale n-am văzut de când mama m-a făcut. Dar un chip azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
15 ani fusese luată să îngrijească de odăile boierului, să-i pună acestuia cărămizi calde la picioare, să-i aducă dimineața șerbet cu apă de izvor și eventualele proțapuri cu jalbe. Asupra mecanismelor socio-economice datorită cărora Măriuca se îndrăgostise de urâtul și calmul boier ne este greu să ne pronunțăm, căci de obicei se întâmplă invers. Să fie oare la mijloc tendința nemărturisită, istoricește determinată, de a ieși din limitele clasei sale și a accede, printr-o căsătorie spectaculoasă (căci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
casei țâșni o femeie despletită, grăsuță numai în cămașă. Atamanul voi să se repeadă spre ea, dar deodată încremeni. încremeni și femeia uitându-se la el. — Vasia, tu ești? - bâigui ea. V-ați și întors? Apoi, ca printr-un vis urât auzi glasul nevestei sale: — Unde dracu-ai băut atâta? Tu vezi în ce hal ești? Porcule... Mai târziu, după ce reuși să stingă focul de pe propria-i casă și de pe altele din jur, bătrânul ataman Vasia îl luă deoparte pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mi-a plăcut să cred întotdeauna că a murit știind că onoarea i-a rămas neștirbită. — Și pentru tuaregi onoarea continuă să fie cel mai important lucru? — Poți fi bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, poți fi umil sau puternic, urât sau iubit, dar nu poți trăi fără onoare, răspunse Gacel cu hotărâre. Și poți ajunge în rai sărac, umil și fără neveste, fiindcă acolo domnește belșugul și toate dorințele îți vor fi împlinite, dar nu poți ajunge în rai fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pavăză În fața controalelor // Voi care nu vă puteți măcina / stăruind În succese / care puteți vorbi numai / fără să vă oțeliți repetînd, repetînd; // Voi cei mai fini la gust / Nimiciți de falsa cunoaștere, / Voi care-ați fi putut ști de la Început, / Urîți, izolați, bănuiți: Luați aminte: Am rezistat furtunii // Mi-am Înfrînt exilul...“ Oare un conducător, un despot luminat, repetînd noaptea În veghea dinaintea somnului aceste cuvinte, fi-va În stare să-și convoace a doua zi parlamentul pentru a-i numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de la hîrtie igienică la insecticidele de import din U.R.S.S. Cum am trecut prin viață fără să cunosc lumea? Cum de nu am trăit niciodată ca lumea? Merită oare să regret acest lucru? Îmi vine brusc În minte povestea rățuștii urîte. Simt ciocul de lemn al mamei uriașe, nesimțitoare, teribilă În rigoarea rotirilor ei concentrice, izbindu-mă la intervale egale cu o precizie de metronom În moalele capului. Dar, de undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu-urile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numai refractară, dar chiar agresivă - față de mine, normal. De ce oare? Refuz să cred că este o problemă de formă, nici măcar de conviețuire În imediat, nici de renume... și iar mă Întorc, - nu pot scăpa de „lupta de clasă“ - la lebăda urîtă. Dar mă Înșel. Răspunsul cel mai bun l-am aflat În urma unei discuții pe care am avut-o ieri după masă cu asistenta Geta care m-a invitat să bem o cafea naturală la oficiu. Transcriu aici mărturisirea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de rătăcire cîinele se Întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat se tăvălește În mocirlă) — Extraordinare poze! Marcelică În chip de Lollobrigida. — Ești genial mon cher Machiavelli! — Vreau și eu, vreau și eu — Să trăiască Wanda! — Menestrehîc cicinee femeia astahîc urîtă? Nu-s eu, nu, nu, hîc, nu eu țde ce sînt toate numai bastonașe și cercuri baccili și coci piciorușe și găurele ca apofiza incertă a lui Atlas pătrunzînd impetuos În orificiul occipital ațîțată Împerechere pat nupțial al globului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să accept În intimitatea mea aceste lucruri oribile care Îmi trezesc repulsie și să mi le cumpăr ca și cum le-aș dori la fel cum fac cu sandalele cu furourile cu farfuriile cu tapetele cu emisiunile de televiziune cu noile construcții urîte și lipsite de imaginație după chipul și asemănarea cuiva atît de diferit de mine pînă și propria mea limbă vorbită de el Îmi devine străină și eu trebuie să mă Îmbrac În fiecare dimineață și să exclam În oglindă: rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țigan să-i fi adus multe necazuri. Îmi Închipui că nici nu și-a terminat bine facultatea și naiv cum e prima femeie care i-a ieșit În cale a și pus mîna pe el. Cred că are o nevastă urîtă și mai În vîrstă - femeile astea au foarte mult tact - Îl lasă să creadă că el comandă, dar de fapt ea conduce. Poate că el, chiar dacă nu recunoaște, simte nevoia să fie condus. Îi face bine să știe că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca apa curgînd de-a valma În circumvoluțiile mele. Penibile aceste recunoașteri În mizeria cărora Încă mai tresare vanitatea. CÎnd mă aflu În locuri unde știu că nu mă vede nimeni sau cînd sînt singură acasă, mă surprind făcînd gesturi urîte; simt atunci o poftă grozavă să Încerc tot ceea ce mi s-a interzis În copilărie. De pildă umblu cu picioarele goale, Înjur, Îmi șterg mîinile de capot, mă scarpin, ling farfuriile, rod resturile de salam de pe coajă. Am un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că nimic pă lumea asta nu are un gust dulce ca aerul. țacum trebuie să. spun ceva s-o compătimesc, să-mi forțez și cîteva lacrimi uneori reușesc destul de bine, dar de ce vreau cu orice preț să mă fac mai urîtă În proprii mei ochi decît sînt Îmi e rușine că povestea doamnei Oprișan m-a emoționat cu adevărat oare În ce lume am ajuns să trăim dacă ne jenăm să fim buni?) Doamne, prin ce-ați trecut. Cred că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În oglindă este etalonul meu de măsură pentru tot antropomorfismul cu care mă Înconjur. Nu oglinda minte, ochiul exclusivist, reglat numai la impulsurile luminoase ale contururilor mele. Dar altui ochi, reglat la alte coordonate estetice, cum mă arăt eu? Ce urîta trebuie să fiu. Mi se face rușine de momentele În care mă mișc ca o femeie frumoasă, nesesizîndu-mi ridicolul. Cred că În clipa asta am descoperit secretul atracției dintre oameni - acele misterioase simpatii și antipatii pe care În adolescență le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
foarte importantă. S-a discutat soarta acestor caricaturi la multe ședințe de lucru. Artistul și cei din grupul lui argumentau că sunt niște desene reușite, estetice și cu caracter educativ. Adél și grupul oponent susțineau că sunt niște aiureli didacticiste, urâte și fără nici o profunzime. Sora Gizella se smiorcăia că cele două desene o pun într-o postură ridicolă, deși n-are nici o vină, iar văicărelile ei au făcut bine cauzei. Directorul a hotărât să nu fie expuse la gazeta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Le aduna pe toate ca o maniacă. În afară de asta, nu făcea niciodată nimic cu pasiune. Nu plângea și nu râdea, ci lăcrima sau zâmbea potolit în momentele speciale. Cred că nu era nimic de desenat la ea. Nici măcar cu adevărat urâtă nu era în stare să fie. Nu pot să uit că semăna cu Omul din manuale. Mi-am imaginat întotdeauna că, dacă ar fi existat o cale aurită de mijloc, ea ar fi folosit-o. S-ar fi plimbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cartea lui de vizită - era o legătură strânsă între picioare, adresă și marea lui aventură amoroasă. Odată, i s-a făcut atât de greață de Marșul nupțial, încât s-a hotărât să boteze cu numele autorului acelei mâzgăleli cea mai urâtă magherniță din oraș. Ca mai toate hotărârile lui de atunci, și pe asta a luat-o în compania unui demisec alb, iar alegerea lui a căzut fără nici o discuție asupra propriei sale străzi. Așa că în ziua următoare s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
le aveam noi prin magazin și toate medicamentele noi pentru copii. Cred că era din cauză că era așa fericită că nu erau chinezoi. Eu mă gândeam că ar fi avut mai mult noroc să aibă o noră chinezoaică decât pe aia urâtă pe care o avea. Nimeni n-o plăcea pe nora Florei în afară de ea și de fiul ei. Nici măcar nu terminase clasa a opta și avea doar cincisprezece ani când se măritase cu băiatul Florei. Domnul Farney ne zisese odată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
valiza și ușa s-a închis. Pe undeva prin întunericul dinăuntru, am văzut-o făcându-mi cu mâna. I-am făcut și eu cu mâna și i-am zâmbit. Apoi a pornit motorul și a început să se miște. Mirosul urât al autobuzului mi-a intrat în nări, așa că m-am dat în spate pe trotuar și l-am urmărit până a dispărut pe partea cealaltă a dealului, iar asta a fost ultima oară când am văzut-o pe tanti Mae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
imediat. Am chemat un taxi, dar mi-a luat mult până să ajung. I-am spus șoferului să oprească la capătul străzii. Voiam să iau o gură de aer înainte să intru. Credeam că Walter urma să facă o criză urâtă și numai gândul mă îngrozea. — De ce să facă o criză? Privirile noastre s-au întâlnit. — Era obsedat de mine, a spus, de parcă nu ar fi fost cel mai evident lucru. Era teribil de gelos și posesiv. Era tare dificil. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nat. A tot plouat în seara aia, nu rău, dar stătuse în ploaie. Părul îi era dat pe spate și umerii pelerinei de ploaie căzuți. Fără șuvița de păr care îi venea peste față, avea o figură de-a dreptul urâtă. Oasele erau prea proeminente, prea ascuțite pentru pielea lui subțire; pomeții păreau că o să-i taie obrazul când zâmbește. în lumina aceea, ochii lui sclipeau verde aprins. I-am atins fața. Era de asemenea udă, dar pielea îi ardea. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-pierzând treptat iubirea care nu avea nici un suport real. Era mereu ca și cum aș fi iubit aerul din jur, oprit mereu asupra unui necunoscut pe care trebuia să-l „descifrez“ cu mari eforturi, ca să descopăr până la urmă acel nimic adăugat unei urâte umanități schimbătoare. Eram în lume pentru a iubi, dar aventura până la iubire parcă nu merita sacrificiul și marea oboseală care mi se cerea ca să ajung în apropierea ei. Mikael nu era un bărbat obișnuit, poate nici măcar nu era capabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vrea cu orice preț înăuntrul ei. Vor trece clipe până când se va pune problema să începem cumva călătoria la care unii dintre noi se gândesc o viață întreagă sau, dimpotrivă, nu se gândesc deloc, iar Ea, călătoria, ne surprinde proști, urâți și nepregătiți. Să vedem ce va fi. Mai mult ca sigur însă că, prin natura noastră, a mea și a prințului Luca, vom face un mișto atât de crunt de biata moarte, încât ea nu va mai vrea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
semnificație, ce rezona cu întâmplările din ultimile zile : Brutăria „LIFE GOES ON”. PAGINĂ NOUĂ CUM VA ARĂTA DE FAPT SFÂRȘITUL LUMII Ne aflăm în dormitorul lui Ionel Dumitrescu, un puști de 15 ani cu o figură mai degrabă interesantă decât urâtă ori frumoasă. Ionel este la calculator, butonând în gol. Ne apare ca din ce în ce mai evident faptul că nu face nimic. Epitetele pe care în mod uzual le-am putea folosi pentru a descrie o persoană nu se potrivesc acestui băiat. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]