1,675 matches
-
aș vrea... Sigur, domnule profesor, voi încerca să vă ajut. Chiriașul, om subțire, acceptă să se mute din casa omului. Îmi face o mare plăcere să anunț profesorul că treaba s-a rezolvat. Peste două zile vine la mine un urît cu o droaie de copii. Am găsit o locuință, dom' primar, acum stau cu copiii pe sub poduri. Ca la comandă copiii, toți cu muci la nas, încep a boci și nevasta urîtului îi trăsnește cu pumnul drept în cap, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rezolvat. Peste două zile vine la mine un urît cu o droaie de copii. Am găsit o locuință, dom' primar, acum stau cu copiii pe sub poduri. Ca la comandă copiii, toți cu muci la nas, încep a boci și nevasta urîtului îi trăsnește cu pumnul drept în cap, cu dușmănie. Urletele cresc în intensitate pe măsură ce eu pun întrebări. Ce locuință? O amărîtă de căsuță. Ce adresă are? Îmi spune adresa și eu văd negru în fața ochilor. Era casa profesorului Dragotescu! Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
poate de rar și, mai ales, așteptam, uneori, cu o abia sesizabilă ostentație, să fiu servit. Adică aveam obrazul un pic mai subțire și contam pe faptul ca și colegii posesori de țigări să-l aibă. Fetele ne țineau de urît și stăteau cu noi, dar ele nu fumau decît una la o mie. Din păcate, acum este invers, băieții le țin de urît fetelor la fumat. În pauze, aveau loc și unele deplasări de efective, în sensul că băieții de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
000 de euro. Nu se cade să meargă la un loc cu... Sigur, ce ziceți? întreabă șeful. Cum doriți, dar noi mai servim cîte un păhăruț, mai un banc, trece timpul mai ușor. Și eu singur, singurel să mor de urît? Oamenii se frămîntă și unde sînt minți luminate apar și soluții. Păi, merg eu și Mișu cu dumneavoastră... Soluția nu-i agreată de ceilalți și nici de șef. Se părea că s-a ajuns într-un impas și tot șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stelelor fixe, în vreme ce Stolz sfârșește cântând (prost) la vioară, în salonul conjugal. O boală letală: vanitatea Nu scapă nimeni. Sau aproape nimeni. Lovește în proști (care devin fuduli) ca și în deștepți (care devin proști). Smintește, în egală măsură, pe urâți și pe frumoși, pe talentați și pe netalentați, pe credincioși și pe atei, pe politicieni și pe „simplii cetă țeni“, pe laici ca și pe aparținătorii clerului. Reușește să transforme complexele de inferioritate în complexe de superioritate, încurajează impostura, amputează
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să fie smerit, să-și caute greșelile, dar să tindă și spre împlinirea misiunii creștine. Arată de asemenea că e un exemplu prin pocăința reală pe care o manifestă în versul său, dar și înțelegerea sensului vieții. Îmi plâng amar urâtul gol În care viața mi-am ucis Și gem din moarte să mă scol Ca să plinesc al vieții vis. Iar această menire trebuie să o împlinească tot creștinul laic sau preot. Și cum Ilie Imbrescu e preot, a înțeles poate
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
puțin suspectat că plecase din nou din logica lumii acesteia: Vremea pe aici e cam răcoroasă și deși amenință pururi să ploaie, totuși nu face decât să picure din când în când. Încolo, dușmanul cel mare al singurătății mele este urâtul. Persoanele câte sânt abia vreo două din ele rup câte un cuvânt nemțesc ori franțuzesc. Astfel deși nu tocmai vorbăreț de felul meu sunt condamnat la un mutism absolut. [...] Vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
singur și visurile treceau c-o limpezime rară înaintea ochilor minții sale, era un fel de lipsă de pasiune, un simțământ nemișcat, pe care naturi estreme în afectele lor o doresc atât de mult. I-ar fi fost urât dacă urâtul n-ar fi fost atât de dulce, un urât ca mirosul florilor de măr cari cad scuturate de vânt, urâtul melancolic ce naște în om după ce a citit un idil sau o poezie liniștită, intuitivă, cu bucurii și nefericiri modeste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ochilor minții sale, era un fel de lipsă de pasiune, un simțământ nemișcat, pe care naturi estreme în afectele lor o doresc atât de mult. I-ar fi fost urât dacă urâtul n-ar fi fost atât de dulce, un urât ca mirosul florilor de măr cari cad scuturate de vânt, urâtul melancolic ce naște în om după ce a citit un idil sau o poezie liniștită, intuitivă, cu bucurii și nefericiri modeste; în asemenea momente omul tânăr simte intrând în el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
simțământ nemișcat, pe care naturi estreme în afectele lor o doresc atât de mult. I-ar fi fost urât dacă urâtul n-ar fi fost atât de dulce, un urât ca mirosul florilor de măr cari cad scuturate de vânt, urâtul melancolic ce naște în om după ce a citit un idil sau o poezie liniștită, intuitivă, cu bucurii și nefericiri modeste; în asemenea momente omul tânăr simte intrând în el liniștea bătrâneței și mai că-ți vine să te apuci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din surse primare de același Corneliu Botez: Pe când Balș stăpânea Dumbrăvenii, a luat în căsătorie pe o cântăreață germană dela teatrul imperial din Viena. Aceasta a adus la Dumbrăveni pe o nepoată a sa, domnișoară, spre a-i ține de urât. Nepoata, o fire zvăpăiată, se îndrăgi nebunește de un țăran, chelar al velnițelor din Dumbrăveni, care era de o rară frumusețe [...]. Nemțoaica fură dela mătușa sa, Bălușoaia, suma de 300 de galbeni și se înțelese cu frumosul flăcău ca să fugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
listă alcătuită de cercetători din Tel-Aviv care au identificat zeci de priorități evreești în cele mai diferite ramuri ale creativității umane. Pe bună dreptate, spaniolii afirmă prioritatea Cervantes în constituirea romanului modern, francezii îl declară pe Baudelaire întemeietor al esteticii urâtului ș.a.m.d. Au sau n-au dreptate românii să propună și ei câteva repere într-o astfel de ordine a ideilor, cum ar fi numele lui Tristan Tzara, ctitor al dadaismului, al lui Urmuz, prefigurator al literaturii absurdului, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să perceapă, să asculte, să înțeleagă, să prețuiască această lume mută, care i se părea cerească, făcută să dăinuiască după cei ce plecaseră "dincolo". O lume care se afla, trăia, deasupra mizeriilor zilnice, ale prejudecăților și nedreptăților, peste obișnuitul și urâtul vieții. Răbdător, meticulos, pasionat, bădia s-a apucat de treabă. A stat în sfat intim cu profesorii ce i-a avut în gimnaziu și liceu, inclusiv cu bătrânul Vasile Ciurea. I-a ascultat pe bătrânii târgului. A intrat în biblioteci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
su și care nepotu-său, vere, sărmana Motănică, și mai dă-o-n pula noastră și hai s-o luăm din loc. Mai avea o oră și ceva, da’ hai dacă zici. În așteptarea trenului de Constanța ne-am ținut de urât cu patru halbe de bere la restaurantul gării. Mă-sa o duce binișor, da, s-a Înviorat o dată cu sezonu’, Îi dă mâna să se depraveze, bine că ne-a dat prin cap să trecem pe la ea, iar văru’ Laur a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu-ți mai face griji. — Strig către tine! Unde dracu’ să te duci? Stăm aici. Dacă nu ne trezim să ne mișcăm cât de cât mai... Mai altfel, da, dacă nu ne mișcăm mai altfel, o să murim dracului de-atâta urât și mizerie. — Mai altfel cum? — Nu mai strig. Nu mai spun nimic. Nu știu. Nu-mi dau seama. Să mă mai gândesc. De un an și ceva de când o Încurcă pe aici cu grilaje și tuburi, sunt sigur că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din fabrică. Așa să ne-ajute. S-o târâm așa de azi pe mâine, până și-or da ei seama, până om muri de bătrânețe și noi și moșu’ și fii-su și dada Leontina. Până om muri de-atâta urât și mizerie, țin să-i amintesc. După cum ți-am spus, după cum scrie și la carte, că fără de veste Judecătorul va veni și faptele fiecăruia se vor descoperi. — Oh, părințele, mi se taie și pofta de mâncare cu tot ce mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
faci pe scriitorul pe buzunarul lui și-al Cooperativei? Mi-e că până o găsi părințelul Andrei momentul potrivit ca să-l operăm fără să simtă pe stăpânul nostru și să-l vindecăm definitiv. Atunci o să ne vindecăm și noi de urât și mizerie și parcă presimt că nu mai e mult, ar cam fi momentul, da’ uite că secretara mă cheamă și uite-l pe Restoiu. Tocmai ți-am citit manuscrisul, Îmi spune el, iar asta are darul să mă bucure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
așa că a dat o raită pe la graniță să se intereseze, iar treaba era ca și aranjată, mergi sau nu mergi? Mergeam, bineînțeles, Încă de când mă hotărâsem io! — Câtă dreptate aveai, părințele, când spuneai că aici o să murim dracului de-atâta urât și mizerie. Mai bine să murim pe drum... Nu fi bou, Relule, e păcat de Dumnezeu să te gândești la nenorociri, și-i și mai mare păcat să le spui. Expediția la Timișoara și prin Împrejurimi nu numai că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mie... Ba și așa o să-i apuce dimineața până or să găsească clienți pentru atâta ciment, și pentru că ne-au scăpat de toată marfa asta s-ar cuveni să le mai dăm o jumătate cu care să-și țină de urât pe drum. — Da’ două tuburi de oxigen, nea? — De care tuburi? — D-alea pentru aparat autogen cu oxiacetilenă. Ți le dăm cu tot cu furtune și bremer și cazan pentru carbid. Du-te Relule și mai caută o jumătate prin casă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ne traducea poticnit și gemut, amestecându-și gemetele cu ale Steluței, da, l-au bătut, iar l-au bătut, și ea arăta cu degetul În tavan, sfinte Dumnezeule, țiganii ăia de sus, ăia mereu ți-l bat, da, garoii ăia urâți, băgare-aș pula În mămicile lor și-n tot neamu’ lor, Îl cheamă acolo la ei să se joace și se-ncaieră și-l gonesc și-și bat joc de el și-l bușesc. Mmmmmââââ... ca pe o marfă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mare și balamuc, războiul e-n toi, a-nnebunit toată lumea, d-aia am și zis că plecăm și fugim de nu ne mai uităm În urmă, ca să scăpăm de nebunia asta și să nu ne sfârșim dracului aici de-atâta urât și mizerie, da, el ne va scăpa, ne va lua pe datorie, Îi vom lăsa o chitanță, ceva, o hârtie cu semnăturile noastre pe care vom scrie suma stabilită de el, să nu cumva să-și facă impresia că noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-n pricopseală. Oriunde apare, ăsta-i o mare pagubă. Am dat În el până n-am mai putut, până am zis că mor, și tot n-am scăpat de moarte. Azi știu bine că am să mor dracului de atâta urât și mizerie, strivit ca o broască sub tone de hârtie umplută cu scrisul meu mărunt, Înghițit ca un dumicat amar de toată istoria asta veșnic flămândă. Am vrut să fug și numai el m-a Împiedicat, văru’ meu bun, neamu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Manualele alternative - Speranțe și dezililuzii]. [244] VULIȘICI-ALEXANDRESCU, MARIA, O carte de excepție. [D.D.Drașoveanu, Teze și antiteze în sintaxa limbii române. Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1997, 287 p.]. în: Familia, 33, nr. 12, 1997, p. 13-15. [245] ZAFIU, RODICA, Răul și urîtul. [despre manualele de limba română]. în: RLit, 30, nr. 9, 1997, p. 18. [246] ZAMȘA, ELEONORA, Limba română: învățare - testare: teste de limba română cu rezolvare în sistem grilă. București, Arhetip, 1997, 390 p. 1998 [1] ALEXA, ELENA, „Simularea bacalaureatului
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
CM.1567: 236v) g. Socoteaște rugăciunea mea, căsmeriiu-mă foarte! (CM.1567: 237r) h. Izbăveaște-mă de gonitorii miei, căînvărtoșară-să mai vârtos de mine. (CM.1567: 237r) i. Eu strigaiu, căaudziși-mă, Doamne (CM.1567: 238r) j. Vedzi vrăjmașii miei cămulțiră-să și cu urâtul nederept urâră-mă (CM.1567: 239r) k. Nerăii și derepții lipiră-se mie, cărăbdaiu-te, Doamne (CM.1567: 239v) l. Doamne, audzi rugăciunea mea, ia aminte rugăciunile rostului mieu, că streinii sculară-să spre mine și tarii cerură sufletul mieu (CM.1567
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Ghițescu și Corina Vartan. Într-o vreme, cele două surori au dus 458 plecăm la Suceava urgent. Dacă mă informezi la timp, îmi voi da toată osteneala ca să fiu în contra timp și să fiu un ghid bun pentru tine în urâtul București. Aici plouă des, dar sunt și călduri insuportabile, cu aer îmbâcsit de praf și fum; multă agitație, turiști și cozi... Personal, de când m-am întors - fiindcă am dat de alte necazuri acasă - alerg pe la autorități cu audiențe și jalbe
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]