17,320 matches
-
o mică localitate de provincie, un candidat la primărie își cumpără spațiu publicitar cît fațada unui bloc. Nefericitul bagă bani în uriașa lui imagine, iar adversarii remarcă amănuntul că numele său e amplasat în partea cea mai de jos a uriașului afiș publicitar și îl decupează. Ceea ce rămîne e un portret anonim în care alegătorii trebuie să-l recunoască în calitate de candidat la primărie pe domnul care ar putea face reclamă la orice altceva, inclusiv la pastă de dinți sau la hrană
Repetenți la bunul-simț by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8458_a_9783]
-
De aproape, pînzele sînt hamace în care protagoniștii dispar pentru somn, veghe sau complot. Albiile de lemn în care se spală rufele devin copîrșee, sicrie pentru cei ce, cu vină sau fără de ea, vor muri. La început, cu o forță uriașă, Othello trage după el, cu sfori nenumărate, toate micile obiecte de lemn. Obiectele morții sînt alaiul lui. Moartea care îl manevrează. Crima. Deznădejdea. El este căpitanul și, în același timp, maestrul de ceremonii. Chiar dacă sforile le trage, la figurat, altcineva
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
Puținele pete de culoare, precum "plimbarea cu elefantul" din Constanța, sunt - mai degrabă - licențe poetice, ghidușii menite să destindă excesiva seriozitate indusă de rigoarea, coerența și precizia planurilor prezentate. Impresia de tehnicitate sobră este însă falsă. Miza actualelor "locale" este uriașă, pentru că ele reprezintă una din ultimele șanse ca România să se înscrie în normalitate, să scape de emblema de "țară-problemă" pe care i-au atașat-o partenerele din Uniunea Europeană. în cei nouăsprezece ani de la răsturnarea dictaturii ceaușiste, România a făcut
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
are tonul drastic al misionarilor. Un elan formidabil de cruciat filozofic căruia exagerările i se potrivesc de minune, ca într-o afinitate grație căreia nemăsura sub semnul căreia își trăiește tinerețea cheamă, drept contraparte compensatorie, greutatea hiperbolică a unor idei uriașe. În plus, Eliade umblă fără mască și e scandalos de direct. Și are o maturitate pe care un Noica sau un Cioran aveau s-o capete abia peste decenii. E uluitor să vezi cum ideile interbelice ale lui Noica se
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
e cel care, respingînd comoditățile vulgului, poate să-și supună carnea idealurilor în care crede. "Să facem din nebunia noastră o lume de carne. Să coborîm valorile duhului nostru în viață, și să luptăm veșnic alături de ele. Vom vedea atunci uriași în morile de vînt și castelane în slujnicele cîrciumilor. Viața decolorată, monotonă, veștedă va ajunge frămîntată de diavolești și dumnezeiești porniri. Vom fi creștini, pentru că vom înstăpîni viața duhului în locul vieții trupești și sociale. ș...ț Eroismul propriu-zis nu se
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
altădată private, astăzi publice, cum este cea de Anul Nou. Intimitatea, izolarea, benefice concentrării de orice fel, dispar treptat. Ne depersonalizăm, reducându-ne la un corp înghesuit între alte corpuri. Poate văzuți de undeva, de sus, putem părea un miriapod uriaș, un singur corp enorm, format dintr-un conglomerat de părți mișcătoare, destul de greu de deosebit unele de altele. Iată un subiect de strictă actualitate, asupra căruia și-a propus să se aplece coregrafa Vava Ștefănescu, în ultima sa creație, prezentată
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
cu un învingător care, grație statutului său de învingător, nu numai că ți-a uzurpat toate drepturile, dar, pe deasupra, îți mai cere și să te pocăiești pentru îndrăzneala de a fi luptat împotriva lui, drama pe care o trăiești e uriașă. Și atunci cum să nu spui că Ťistoria face pipiť pe tine, cum spunea Noica?" Însă ne mai separăm o dată de exeget cînd acesta afirmă: "Cei care îl învinuiesc pe Noica de colaboraționism pe linia naționalismului de inspirație comunistă uită
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
să anulezi izolarea, poți să lași ideile să circule și să le simți vibrația, poți să faci un tablou al mișcării teatrale actuale, pe care să înscrii reperele majore trecute prin filtrul propriu. Poți, și ăsta ar fi alt cîștig uriaș, să îți dai seama cam pe unde sîntem - cu modestia și responsabilitatea care să înlocuiască strîmbatul din nas cu orice preț, ca act prețios și în sine - ce e gonflat, ce e, dimpotrivă, minimalizat, ce contează și ce nu cu
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
o curte cu iasomie sau cu vreun oțetar - lemn cîinesc - care te duc de nas cîțiva pași. Dacă urci din Cotroceni în Drumul Taberei, dimineața, în zori, te primește un miros de verdeață, dar și cel de pămînt săpat din spatele uriașei împrejmuri în care se afla înainte o uriașă uzină de motoare electrice și de pompe și unde se va face un mall. Apoi mirosurile se amestecă și mai mult. La Orizont - fornetti și kebab. O ciorbă de burtă matinală de la
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
lemn cîinesc - care te duc de nas cîțiva pași. Dacă urci din Cotroceni în Drumul Taberei, dimineața, în zori, te primește un miros de verdeață, dar și cel de pămînt săpat din spatele uriașei împrejmuri în care se afla înainte o uriașă uzină de motoare electrice și de pompe și unde se va face un mall. Apoi mirosurile se amestecă și mai mult. La Orizont - fornetti și kebab. O ciorbă de burtă matinală de la un restaurant aflat puțin mai încolo de Favorit
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
și către Odette, tot el îl va înșela prezentându-i pe Odile cu înfățișarea lui Odette, după care o va "seduce și abandona" pe Regina mamă și în final se va lupta cu Siegfried, pierind amândoi, împreună cu lebedele, sub un uriaș val, realizat scenic printr-o imensă pânză neagră. Și toate acestea se vor petrece în visul lui Siegfried, care adoarme citind Lacul lebedelor, în viața lui reală petrecându-se doar balul de la începutul primului act și o scurtă secvență de la
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
cețos-mistică a fotografiilor lui Nadar. Odaia sa va fi decorată asemeni unui mic salon victorian, cu un set de fotografii care alcătuiesc aerul de familie și o istorie culturală. Îmbrăcat cum se cuvine, Merrick se comportă ca un gentleman, capul uriaș cu două bose enorme, cu un occipit triplu peste care se întinde subțire-păios părul, un obraz acoperit de tuberculi și maxilarul strîmb devin încetul cu încetul secundare; manierele, distincția îl integrează cu lejeritate, nu fără inerente momente de stînjeneală într-
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
prima oară, în toată întinderea lui), cîte mii de pagini mi-ar trebui? Mă va lăsa viața să-l scriu cîndva, mai tîrziu?" (14 martie 1939) N-a mai revenit asupra acestei "descoperiri" proustiene, dar și-a dat seama de uriașa ei însemnătate; dovadă stau numeroasele corecturi, semnalate de autorii ediției, mai multe ca în oricare din paginile caietelor, în căutarea expresiei celei mai exacte. Tensiunea teribilă a multora din relatările asupra cărora se oprește, uluirea sinceră determinată de aventurile incredibile
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
o curte cu iasomie sau cu vreun oțetar - lemn cîinesc - care te duc de nas cîțiva pași. Dacă urci din Cotroceni în Drumul Taberei, dimineața, în zori, te primește un miros de verdeață, dar și cel de pămînt săpat din spatele uriașei împrejmuri în care se afla înainte o uriașă uzină de motoare electrice și de pompe și unde se va face un mall. Apoi mirosurile se amestecă și mai mult. La Orizont - fornetti și kebab. O ciorbă de burtă matinală de la
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
lemn cîinesc - care te duc de nas cîțiva pași. Dacă urci din Cotroceni în Drumul Taberei, dimineața, în zori, te primește un miros de verdeață, dar și cel de pămînt săpat din spatele uriașei împrejmuri în care se afla înainte o uriașă uzină de motoare electrice și de pompe și unde se va face un mall. Apoi mirosurile se amestecă și mai mult. La Orizont - fornetti și kebab. O ciorbă de burtă matinală de la un restaurant aflat puțin mai încolo de Favorit
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
Barbu, analogiile dintre Sonata pentru acordeon și Groapa nu vor apărea ca surprinzătoare. Și într-o parte, și în cealaltă, se lucrează cu eșantioane (familiale și profesionale) de umanitate, într-o asumată unitate de spațiu, timp și perspectivă. Pe buza uriașei gropi în care se aruncă gunoaiele, la marginea Bucureștilor, ori în fundul Ferentarilor, unde, peste un gard de scândură văruită, se ițește "firma" La Gică Dei, privirea scormonitoare a celor doi romancieri scanează un mediu social umil, exotic în raport cu Centrul urban
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
pierdute în ultima clipă, între inutil de devreme și regretabil de tîrziu: "fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea și cu celelalte privilegii violente/ ale dragostei și ale biologiei/ așa cum ochii măriți de groază ai marinarilor, sunt rudă cu valul uriaș care în/ ultima clipă le înghite corabia." Imagini voalate cu vitriol care, în loc să le dea tărie, le dizolvă, pictate într-un galben de momîie și luîndu-și cruzimea din mezalianțe cu rezervoarele de depresie curată, motivată istoric, ale civilizației chinuite, ca
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
Eminescu era Ťdetabuizatť sau, mă rog, așa ceva. Pe mine nu m-a tulburat deloc. În Occident sunt biografii care spun pe șleau orice despre cei mai mari scriitori. Ceea ce este uluitor la Eminescu, ceea ce mă tulbură cu adevărat, este volumul uriaș de manuscrise, nepuse toate încă în valoare, apoi nenumăratele traduceri, chestiile de filozofie. Pentru cît a trăit, omul acesta a scris enorm." În biroul lui Pamuk Un interviu excelent, consistent și alert, am citit în paginile OBSERVATORULUI CULTURAL (nr. 161
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
o moldoveancă romantică, foarte sensibilă care vibrează înfiorată când aude "lătrat familiar de câini pașnici, potrivit cu noaptea pe care în loc să o tulbure, o face mai misterioasă". La fel, se comportă în fața naturii. Prinsă de o furtună în Bucegi, un brad uriaș cade lovit de trăsnet chiar lângă ea. Proiectează asupra momentului o viziune fantastică. Nucleul dur al memoriilor M.C.E. îl constituie romanul ei de dragoste cu George Enescu pe care o dată îl portretizează metaforic: "...viața în aer liber în mod hotărât
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
Autorul Desperado a înțeles de la modernism că eroul e în primul rând o inteligență. Esența revoltei moderniste era transformarea eroului picaresc în erou reflexiv, trecerea de la istorie la meditația în marginea incidentului. În loc să gonească prin peripețiile realului, personajul era o uriașă inteligență statică. Pentru el nu exista trecutul-prezentul-viitorul incidentului, ci fluxul conștiinței, indiferent la trecerea timpului. Eroul Desperado își recapătă trupul fizic, goana prin timp, suspansul (întâmplarea). Clarissa Dalloway era o adiere de emoții și amintiri. Lanark (Alasdair Gray) consemnează un
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
autorul pretindea că putea ști ce se întîmplă în capul fiecărui personaj chiar și cînd acesta nu scotea un cuvînt, cum tot așa putea vedea ce se petrece în orice casă, trecînd prin ziduri și acoperind într-o clipă distanțe uriașe. Convenția aceasta, atît de facilă și atît de nefirească în demiurgia ei, avea să fie desființată de Proust. Pentru francez, autorul nu are voie să vorbească decît în nume propriu, iar nu de pe poziția ochiului lui Dumnezeu. Asta înseamnă că
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
a șasea până la terminarea liceului, când am târâit după mine niște serviete burduhănoase din vinilin maro sau negru, cu încuietori de metal. Toate erau încărcate cu atlase, cărți și caiete, cu scule pentru orele de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa a zecea se vede cum - car, nu car ceva în mâini - stau cu umărul drept mai lăsat. Servieta și mai apoi sacoșele și pungile de plastic ticsite de cursuri, dicționare, caiete mari, zeci
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
Cesereanu, Nașterea dorințelor lichide. Ghilimelele acestea relativizante ar putea încadra și o parte din critica noastră de întâmpinare, pentru care orice apariție editorială reprezintă un eveniment; și fiecare autor cu un nume cât de cât cunoscut apare ca o statuie uriașă precum cele de pe Insula Paștelui. Copleșiți probabil de frenetica activitate literară și critică a scriitoarei de la Cluj, care îmbină și combină eseurile și studiile aplicate (Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conștiința românească, 1998, Panopticum. Tortura politică în secolul XX
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
de când se petrecu evenimentul. Văzut la t.v. studenții unei universități americane sărind în sus de bucurie la vederea imaginilor, ca la un meci de fotbal (tot american!)... Trecem peste explicații. Peste performanțele acestui telescop de poveste, cu oglinda lui uriașă. Se trecu și de bariera unde nu mai există praf (decât stelar). Unde nici un fel de impuritate nu alterează viziunea. Totul fiind perfect... Dar mai este ceva. în fine... Să ne oprim la ceva de neînchipuit. Aflasem, mai de mult
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
Azilul Cinicilor, pentru Diogenii zilelor noastre. Nu știi dumneata, Lambert, cine e Diogene, nici Cinicii. Un om ca dumneata ar trebui totuși să-i cunoască, erau comparați cu niște câini... Trăiască câinii, Lambert... Și moarte castelelor... Văd în locul lor un uriaș adăpost pentru oameni, scăpat de toată morala noastră... Lambert, Lambert, vei fi... În fine înțeleg lumea... Mă simțeam timorat de câinii dumitale, nu pricepusem nimic... Vom fi cu toții câini, în lumea asta care va veni, Lambert... Trăiască câinoșenia... Trăiască Victor
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]