6,525 matches
-
te lasă mut ca o catedrală gotică al cărei prag abia l-ai trecut. Te strivește, parcă, prin răceala de gheață a zidurilor sale urieșești, prin pereții de statură titanică, dar goi, în care spiritul imperial nu te mângâie, ci urlă de-ți sparge timpanele sufletului, cerându-ți supușenie totală, deloc crâcnire și niciodată speranță că te vei înălța spre infinirea Trinității Divine. Doar lumina, filtrată prin vitralii fastuos policrome, pare să-și ceară, înaintea orelor vesperale, iertare pentru grandoarea construcției
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
din poveste,/ De vrei să mă lovești, nu da de veste”; ,, De-aceea râd și plâng deopotrivă:/ Arată-mi Calea, barca e-n derivă”; ,, O, de-ai putea să mă fărâmi, Iubire,/ Celui de Sus să-I fac mărturisire”; ,, Mă urlă lupii! Haita e vicleană -/ Mâna fecioarei mângâie o rană”... Frumoase, cutremurător de frumoase, dacă le privești de la distanță -, unele dintre sonetele lui Theodor Răpan se vădesc, privite mai îndeaproape, prea carnale, ,,biftekuri” asemenea frescelor lui Michelangelo din Capela Sixtină, care
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
s-o duc acestuia. Eu, alergând, am căzut jos și cutea a crăpat în două. Nu știam cum să ne apropiem de cuviosul părinte. Am căzut cu tata în genunchi în fața lui și ne-am cerut iertare, iar slujitorul Domnului urla la noi de-i crăpau plămânii. Noroc de soția sa, care l-a calmat, certându-l: „Ce, ești nebun, pentru o bucată de piatră ești în stare să le i-ai oamenilor zilele?”. De atunci nu mai sărut mâna popii
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
mai pot bea apa din fântânile săpate de ei. Va veni și ziua când nu va mai putea hălădui sub soarele Lui Dumnezeu, țăranul cu pricina, precum îl vestesc alți țărani, cei de la Izvoarele-Galați, unde, peste noapte și deja, pământul urlă și se cutremură, din pricini, cică, “misterioase” (niciodată, de când este istoria valahă, Pământul nu s-a cutremurat pământul, “cu de la sine putere”/inițiativă”, la Galați!)... De fapt, pentru că nu mai stau plăcile gliei adânci una peste alta, căci a fost
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
dă cu piciorul... Ce-i capitalismul? Aceeași Mărie cu altă pălărie. Ați dat zeci de interviuri. E vreo întrebare pe care nu v-a pus-o niciun jurnalist? Cred că mi-au pus toate întrebările. Dar de multe ori am urlat ca lupul la lună. Eu m-am chinuit să-mi spun păsul și ei au publicat ce le-a zis Goldu. De ce nu vreți să vindeti, domnule Eugen David? Pentru că imi place viața în Roșia Montană. Simplu.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
rând. „Pe acoperișuri, pe stâlpii felinarelor, prin cele mai neașteptate locuri atârnă ciorchine flăcăi și bărbați în toată firea” - descria la 1966 Juan Goytisolo în romanul său Señas de identidad. Femeile țipă isteric, provocând taurul și ațâțând bărbații, mulțimea entuziasmată urlă în mod barbar, toată lumea combate, cu toate mijloacele. „E un public simplu, primitiv, fără turiști..., fără Señoritos cu pălării mari, cu boruri largi și țigări de foi, fără femei frumoase, cu piepteni în păr și mántile fistichii, instalate comod în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
a explicat jocul: uite, vedeți moneda asta? Cu ea puteți să vă cumpărați de la prăvălie tot ce vreți. Bomboane, jucării, cerneală, mă rog, ce credeți voi. Și acum, vă rog să-mi spuneți, vreți să v-o dau ? - Daa! Am urlat noi voioși, cu ochii sticlind de lăcomie. - Iote, mă! Toți vreți, ai? Vreți așa... banul pe degeaba? Păi ce credeți voi, că sunt prostul vostru să vă dau un ban degeaba? Banul se câștigă, mă, nu se primește sau se
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
lung sub cerul de plumb. Ca-ntr-un somn nesfârșit, liniștea pământu' a-nvăluit și nicio umbră cu vântul se-ngână, niciun glas de om nu răsună, niciun cânt nu se aude trecând și niciun lup flămând nu privește la lună urlând... Geme pădurea lung sub cerul de plumb, a nins nefiresc de mult, ca-ntr-o poveste, copil fiind într-o altă viață, dintr-un alt timp... Referință Bibliografică: Doina pădurii în iarnă / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
când muști dintr-o căpșună De scoți doar onomatopee ? De ar vrea gura ta să-mi lase Aroma de căpșuni pe buze Voi socoti că sunt foloase Și-n dar îți voi aduce roze De ar vrea gura ta să urle Precum la Lună urlă lupii Reverberând prin mii de surle Eu stau în loc, iar tu te -apropii De ar vrea gura ta să-mi cânte Prin vers duios, de dragoste Zefirul o să te alinte Și nu ți -aș fi o
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
căpșună De scoți doar onomatopee ? De ar vrea gura ta să-mi lase Aroma de căpșuni pe buze Voi socoti că sunt foloase Și-n dar îți voi aduce roze De ar vrea gura ta să urle Precum la Lună urlă lupii Reverberând prin mii de surle Eu stau în loc, iar tu te -apropii De ar vrea gura ta să-mi cânte Prin vers duios, de dragoste Zefirul o să te alinte Și nu ți -aș fi o pacoste De ar vrea
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
de logoreeCe simți când muști dintr-o căpșunăDe scoți doar onomatopee ? De ar vrea gura ta să-mi laseAroma de căpșuni pe buzeVoi socoti că sunt foloaseși-n dar îți voi aduce rozeDe ar vrea gura ta să urlePrecum la Lună urlă lupiiReverberând prin mii de surleEu stau în loc, iar tu te -apropiiDe ar vrea gura ta să-mi cântePrin vers duios, de dragosteZefirul o să te alinteși nu ți -aș fi o pacosteDe ar vrea gura ta să -mi fureAroma ce tot
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
ovine nevinovate, doar-doar îl înduioșăm cu atitudinea noastră tâmpă. Bineînțeles că nu l-am înduioșat. - Lasă, mă, că vă fac eu berbeci, ca să vă liniștiți! Și ne-a apucat pe amândoi de ceafă, dându-ne cap în cap. Amândoi am urlat din toți rărunchii. Și acum simt durerea loviturii de atunci. - Nu vă place să fiți berbeci? Parcă vă plăcea acolo-n bancă! Hai, încă o dată! Și tot așa, de câteva ori. De atunci ne-a lecuit. Și eu, și Țuțu
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
a bășicat fundul fiecărui rău-făptaș cu câte patru lovituri. Țipam cât ne ținea gura, pentru că uitasem „antrenamentul” cu „mămica” din clasa întâia. Dar, mai mult sufereau cei care așteptau „mângâierile” mămicăi cea uitată când vedeau cum se zbate și cum urlă cel „alintat”. De aceea se îmbrânceau să ajungă mai repede la banca supliciilor. După ce și-au încasat toți cuvenitele porții de lovituri, gâfâind, domnul Arsu ne-a șoptit calm: - Sper că sunteți mulțumiți. Cred că nu mai este cazul să
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Cornelia, o femeie așa de bună, precum pâinea lui Dumnezeu! Gânduri amestecate cu simțiri fulgerau prin minte, ne alergau prin artere. Ajungeau să articuleze cuvinte pe buzele noastre - cuvinte ce nu însemnau nimic. Cuvinte ce însemnau totul. Cuvintele acelea ne urlau că noi doi suntem la fel. Că suntem altfel! Ni se părea - deși nu era așa - ca strigam unul altuia acest lucru, într-o exaltare atât de furibunda, încât dacă ar fi fost exprimată la dramatismul adecvat, ne-ar fi
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
lătrăm noi, bă! Tu latri ca un prost! Vezi că vine un lup spre tine! - Aoleu! Unde e? s-a speriat moșul când a auzit boii vorbind. Cât p-aci să facă pe el! Dar Ionel, ascuns după tablă, a urlat în pâlnie, cu vocea îngroșată: - A-uu! A-uu! Sunt aici, aici! Copiii, să leșine de râs. Mirată, coana preoteasă a zâmbit și ea, privind suspect spre tablă și sobă. A vrut să se îndrepte spre tablă, dar când a văzut că
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
apoi,doar întuneric și tăcere. Atât de lungă și de- apăsătoare. Atunci când taci, fiindcă n-ai chef de vorbă este ceva ,dar dacă taci atunci când vrei să strigi, este cu totul altceva. Și el simțea c-ar fi dorit să urle ,un urlet de fiară răpusă de o săgeată înfiptă direct în inimă.... Motoarele au început deja să se tureze. Trei sunete scurte dar grave, anunță că mastodontul intenționează să se urnească ... O zvâcnitură și marea li se deschide în sfârșit
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
cu sorcova? Sora mea a pufnit în râs. Însă mama, foarte serioasă mi-a spus : -Când ai să te faci mare! Mai bosumflat și țâfnos, iar am bâzâit : -Da...acum...nu sunt mare? Iar râsete. Am început din nou să urlu, bătând din picior : -Vreau să merg cu plugușoruuuu!...Vreau să merg cu sorcovaaa! Hâââ! Hâââ! Tata n-a mai râs. Mi-a spus pe un ton ferm, grav : -Dacă nu taci, îți bășic fundul și-ți rup urechile! Treci imediat
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
imediat la masă! Am tăcut. Însă periodic îi torturam cu urletele mele. Când le era lumea maia dragă, începeam să bâzâi : -Hâââ! Vreau cu sorcova! Vreau după bolindeți! Răspunsul mamei era invariabil : -Ce bolindeți o să-ți dau eu, dacă mai urli! Când își pierdea răbdarea, îmi da. Pe la vreo cinci ani aveam voie să ies în uliță și să mă joc cu alți copii. Mi-i făcusem prieteni pe Ilie și Petriță, mai mari decât mine (aveau vreo nouă-zece ani) și
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
am respirat ușurat. Eram în culmea fericirii. Am alergat în curte, în fundul grădinii (ca să nu mă audă cineva) și am început să strig cât mă ținea gura : „Bună ziua la Ajun! Mâine, la Crăciun! Patru, patru! Pe urmă, cântam. De fapt, urlam: „C-am venit și noi, odată!/ La mulți ani, cu sănătate! Și la anul să venim!/ Boieri mari să vă găsim! Ne dați, ne dați? Ori nu ne dați?” Mi-a turuit gura până seara, târziu. Și a doua zi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mă? Dacă se duce, ce? -Cum ce, mă? Cum ce? dacă se întâmplă ceva cu el, ție nu-ți pasă? Dacă-i așa, acum nu-i mai dau eu voie să plece! Nu pleci nicăieri, mă! Iar am început să urlu. Tata s-a ridicat de la masă furios și a început să țipe : -Ia ascultă...dom’le! Îl tot corcolești!...Eu vreau să fac bărbat din el! Așa că...trebuie să se arunce în vâltoarea vieții, să se călească. Și, dacă el
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
și băltoacele de pe ulița desfundată. Cred că ne-ar fi invidiat chiar și Alexandru cel Mare sau Napoleon. Pe la garduri, câinii mușcau furioși scândurile văzându-ne așa de îndârjiți. Când ajungeam la o poartă, la comanda scurtă a lui Ilie, urlam din patru bojoci : Bună ziua la Moș Ajun! Mâine la Crăciun! Patru, patru! Cred că jumătate din sat s-ar fi speriat de urletele noastre. Când urlam la o poartă, începeau să cotcodăcească găinile, curcanii se agitau furioși, oile behăiau, vacile
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
așa de îndârjiți. Când ajungeam la o poartă, la comanda scurtă a lui Ilie, urlam din patru bojoci : Bună ziua la Moș Ajun! Mâine la Crăciun! Patru, patru! Cred că jumătate din sat s-ar fi speriat de urletele noastre. Când urlam la o poartă, începeau să cotcodăcească găinile, curcanii se agitau furioși, oile behăiau, vacile mugeau, caii nechezau speriați, câinii lătrau mai amarnic, parcă provocam un cataclism. Numai fumul din coșurile caselor ieșea liniștit. Casele rămâneau mute, cu ușile nepăsătoare la
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
rupe! După ce am luat bolindetele, reflectai la spusele gospodarului : -Să plec acasă? Dar nu s-a umplut traista! Și-apoi nu colind pe unde am venit? Adică spre casa mea? Asta înseamnă...că mă duc acasă! Eee! Iar mă îndârjesc, urlând din poartă în poartă cu...unu, unu! La o casă mai arătoasă iese o gospodină simandicoasă : -Ține, micuțule, un covrig! Sar eu contrariat : -Eu vreau bolindete! -Uiote, mă la el! se înciudează gospodina. Îmi face comandă specială! Covrigul e mai
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
-mi lași traista și bățul! -Taci, mă! a șuierat din nou namila, în timp că mă ușura de bolindeți. Apoi s-a ridicat și a fugit. M-am ridicat și eu plângând. Eram murdar de noroi și-mi venea să urlu de disperare. Am început să bâzâi : -Hâââ! Bolindeții meei! Bolindeții meeei! Cum mă duc eu la mama? Ce-i spun? Hâââ! Pe drum nu era nimeni să mă audă și să mă ajute. Tot zâna cea bună a Nevoii m-
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
în casă, mai ales că era aproape. Dara, poți intra cu un singur bolindete? Încăpățânarea din mine răbufni iar : -Ce, crede el că am să mă las? Și, fără să ascult sfatul înțelept al tâlharului cumsecade, pornii hotărât pe șosea, urlând din poartă în poartă, invincibilul meu : „unu, unu!” De-acum se făcuse târziu, gospodinele nu prea mai ieșeau cu bolindeți la poartă. Fără să mai țin seama pe unde sunt, alergam în neștire din uliță-n uliță, urlând cu înverșunare
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]