10,389 matches
-
crească năsturașii sânilor și să le apară pe ici pe colo câte un firișor din viitoarea mătase pubiană. Parcă cele mai mari aveau costum de baie? Intrau în apa răcoroasă în chiloții de toată ziua și apoi așteptau să se usuce sau se dădeau după câte un copac să-i stoarcă de apa râului. În loc de sutien foloseau maieul sau câte o bluză. Cum acestea de obicei erau chinăzării subțiri, dacă le priveai cu mai mult interes, descopereai lucruri noi și necunoscute
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Caloiene, iene, Caloiene, iene, Cum ne curg lacrimile, Să curgă și ploile, Zilele și nopțile, Să umple șanțurile, Să crească legumele Și toate ierburile. Caloiene, iene, Deschide portițele, Să curgă ploițele, Că de când n-a mai plouat, Arătura s-a uscat. Rostul acestei tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire, mai serioasă, a fost numită de bunică pe post de preot, iar Maria îndeplinea rolul de dascăl, scuturând cu sârg de candela improvizată
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
îndepărtat de mai ieri, în care până și îndeletnicirile și sursele de existență s-au conservat în anumite zone, excluzând aspectele aplicabile ale noilor tehnologii privind comunicațiile, transporturile, divertismentul, etc. Componentele termice și climaterice sunt specifice zonelor deșertice, clima este uscată din mai și până în septembrie, apoi cu fenomene rare de precipitații venite de regulă din California montană de est dar și cu ceva influențe oceanice tardive care întotdeauna sunt într-un real deficit pluviometric, deci epuizate și chiar de minimă
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
în mirarea unui grup de pitici ... Din cumpăt și dărnicie avea o vorbă a ei : “Să dai și celui de-a avut”. Nu-i prea plăcea pologul dar se îndemna pe sine și pe alții. “Siliți că ine ploaia ca să usuce fânul”. Când se întorcea din câmp avea o altă vorbă “De ce nu mor vara și să-nviez iarna?”. Iar după-atâta povestire cu luare-n pleaznă, sosi clipa despărțirii și Mariara noastră și-a dat în chin suflarea ei de pe
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
în paltonul nou - copil desenând pe țărm un soare uriaș 5 Gaura nouă - șoarecele a lucrat iar în schimb de noapte 6 Pe pragul de lemn bătrân așteptând luna- ceașcă aburind 7 Brațele mamei - copilul din fotografie încărunțit 8 Bob uscat în spic- ochii bătrânului nu mai au lacrimi 9 Gardul de spini- îngropată de vifor o cioară moartă 10 În șir cocorii - pe o volbură doi fluturi bat din aripi 11 Mireasmă de tei - bătrâna trece strada prin loc interzis
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
SIMION ȘUȘTIC „nu-ți dau nici o zi și nici un fluviu / și nici o zi să o întinzi cort în deșert / căci clopotele-au prins rugina / liniștii și nopțile-au zburat din lilieci // ține o iarnă / mi-am plătit / meduzele ce au uscat oceanul // nici o grijă invidie / n-am să aștept în nici un cuvînt / care are prea multe dicționare // și totuși ai dormit în cheile mele / vreau să deschid cu tine o fîntînă” (Simion Șuștic, „Meșterul fîntînar”) S-au făcut șapte ani de când
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
SIMION ȘUȘTIC„nu-ți dau nici o zi și nici un fluviu / și nici o zi să o întinzi cort în deșert / căci clopotele-au prins rugina / liniștii și nopțile-au zburat din lilieci // ține o iarnă / mi-am plătit / meduzele ce au uscat oceanul // nici o grijă invidie / n-am să aștept în nici un cuvînt / care are prea multe dicționare // și totuși ai dormit în cheile mele / vreau să deschid cu tine o fîntînă”(Simion Șuștic, „Meșterul fîntînar”) S-au făcut șapte ani de când
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
Protipendada romană și locală, slujitorii ei înarmați au rămas în urmă, parcă ei înșiși au pălit și și-au pierdut din orgoliu nemăsurat și putere, au rămas descumpăniți și fără glas. Intrăm cu sfială și pași înceți călcând peste paiele uscate în staulul animalelor, ce vegheară sfânta minune și caznă a nașterii Împăratului Lumii și Luminii. O îngenunchiere a tuturora pentru o rugăciune care să primească binecuvântarea Fiului Luminii care s-a născut și a Tatălui Ceresc, cu cântecul ce reverbera
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
Furăm clepsidrei praf de viață iluziv. Și azi pășesc cu tine ca într-un ultim vals, Mai strâns te țin urmând noua piruetă. Închid ochii aprins de-al destinului balans Și zboru-ți văd, zvelt pe aripi de egretă. Săpunul se usucă în savonieră, Fluturi uluiți plesnesc pe bec. Țigara fumegă uitată-n scrumieră, Te strig și-ncerc, cu strigătul să nu mă-nec. 07.08.15 ... Citește mai mult Și azi...Și azi te țin captivă în suflet tot mai strânsPășind
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
restrâns,Furăm clepsidrei praf de viață iluziv.Și azi pășesc cu tine ca într-un ultim vals,Mai strâns te țin urmând noua piruetă.Închid ochii aprins de-al destinului balansși zboru-ți văd, zvelt pe aripi de egretă.Săpunul se usucă în savonieră,Fluturi uluiți plesnesc pe bec.Țigara fumegă uitată-n scrumieră,Te strig și-ncerc, cu strigătul să nu mă-nec.07.08.15... XVII. HAI SĂ NE IUBIM, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1586 din 05
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
-ți repezi de foșnet, ploaie și de vânt, stropind lumina de pe umbra-mi cu mici movile de cuvânt. înghesui în poteci de frunze adâncu-mi sfat ce ți l-am dat ștergându-mi roua de pe buze cu râsul florii ce-am uscat. ceri gândului să nască clipa încătușată-n mori de vânt trezindu-mi somnul din aripa cu raze blânde de cer sfânt. tu, freamătă minune blândă și nu-ți lăsa uitarea-n jos pe drumul tău cu umbre- pândă voi fi
CÂNTEC DE DRAG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368620_a_369949]
-
exemplu, focul era roșu, apa - neagră, lemnul - verde, metalul - alb și pământul - galben, din punct de vedere esoteric, ei atrăgeau atenția asupra diferitelor stadii de condensare a materiei. Notează Junger într-un jurnal al său: „Ochii trupului ni se vor usca așa cum se usucă cordonul nostru ombilical; vom fi dotați cu un nou văz. Și după cum aici vedem culorile în ceea ce e divizat, dincolo le vom vedea esența în lumina nedivizată, desfătându-ne în chip mai înalt.“ Frumos este și tabloul
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
roșu, apa - neagră, lemnul - verde, metalul - alb și pământul - galben, din punct de vedere esoteric, ei atrăgeau atenția asupra diferitelor stadii de condensare a materiei. Notează Junger într-un jurnal al său: „Ochii trupului ni se vor usca așa cum se usucă cordonul nostru ombilical; vom fi dotați cu un nou văz. Și după cum aici vedem culorile în ceea ce e divizat, dincolo le vom vedea esența în lumina nedivizată, desfătându-ne în chip mai înalt.“ Frumos este și tabloul Vederea orașului Toledo
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
cu ochii înlăcrimați, atunci când ne doare sufletul? Și noi plouăm, dar nu pe pământ, ci pe obraji. Pământului nu-i pasă de ploaia noastră, el nu o simte, fiindcă o tot ștergem cu palmele, dar plouă, și plouă, până se usucă și rămâne în noi. Și când plouă nevăzut, atunci pământul știe că-și va primi omul ca ofrandă, cu timpul. Ne aud sau ne văd norii, când plângem? Poate că atunci când sunt albi, sunt fericiți, fiindcă cerul senin îi ține
NORII ŞI NOI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368653_a_369982]
-
de Pământ? Și totuși, ei sunt ca niște amanți ai pământului. Când îl iubesc și-l udă, pentru ca viața să îmbobocească și să înflorească pe el, când fug departe și uită să se mai întoarcă, vreodată, lăsând soarele să-l usuce, să-ngălbenească și chiar să ardă verdele sau celelalte culori. Și vin unii, și pleacă, și vin alții, și pleacă și ei, și tot așa, contopindu-se în infinitul lor. Oare, știu ce lasă în urma lor sau habar n-au
NORII ŞI NOI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368653_a_369982]
-
La icoane să se-nchine, Din durere să-i mai treacă, C-așa-i sufletul de mamă. Bis: O!... în fața altarului, Lângă crucea Fiului O tânără îl plângea, Picioarele-i săruta, Cu lacrimi i le spăla, Cu părul i le usca... Și prin jalea glasului Ea îi spunea Domnului: Bis: - „Doamne bun, iubit și sfânt, Nu mă ține pe pământ! Du-mă la iubitul meu, De viață nu-mi pare rău, Numai de măicuța mea Că suferă ca și-a Ta
ÎN VINEREA PAȘTELUI (ASCULTĂ PE YOUTU.BE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368682_a_370011]
-
pot fi și sunt, însele, o baladă. Întrebările nu joacă în decurgerea lor alt rol decât acela de creangă ce ține sub frunze mere de aur (fructele de vor fi culese și puse în coș, creanga rămâne singură și se usucă!). Deleni! Sat moldovean, ieșean, în care, din câte ceasuri vor fi bătut mersul timpului la momentul nașterii tale, fiecare din ele va fi indicat diferit, secunda, minutul poate și ora. Unul singur însă arăta crepusculul nașterii speranței pentru această așezare
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
ape Peste lumea trecătoare, De Te mânii Tu poți lesne Să calci totul în picioare. Omul nu-i decât ca iarba Ca o floare care trece De-i iei sufletul se-ntoarce In pustiul morții rece. Inflorește dimineața Seara se usucă-n vânt, Trupul lui e ca o umbră Rătăcită pe pământ. Anii sânt precum un sunet Zilele ni-s numărate Cu lumina feței Tale Ne ștergi grelele păcate. Căci mândria vieții noastre E doar trudă și durere Cin’ se naște
PSALMUL 90 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368733_a_370062]
-
gonaci de vânt pe-obrajii rumeni iubirea noastră se-mbrăca în floare pe buze ne scriam cu dor de cremeni topind zăpada din scrisori de soare. tu ai plecat, târziu, când osul vieții ți-a pus năframa peste viul grai, uscând în mine, peste tot, nămeții rămași în tolba cu-nfloriri de mai. cioplesc și azi în lemn de nuc prin plete umbre-mi dau de veste că-s singur Doamne, și mă duc să prind cu aripi, o poveste. Autor
N-A FOST DOAR POVESTE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368755_a_370084]
-
de vechile ispite și ramuri de mesteceni blestemă gerul crunt, adulmecă jivine fântânile golite, izvoare ce-au secat mai țipă muribund, ai irișilor lacuri cu ghețuri mari, crăpate își lacrimă esența pe drumuri fără rost, semințe de lăstar pe crengile uscate în inimă de țurțuri ,un pustnic fără post. Referință Bibliografică: 13 OCTOMBRIE RECE- Grupaj de poezii cu Ana Podaru / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Podaru
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DE DINCOLO... Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Topită-i viața pe sub ger în suflet, nisipul s-a uscat prin crengi de os, o talpă se încurcă încă-n umblet, săpând întoarceri pe sub lutul gros. Te prinde-n jurăminte blând o cruce, jelind pe soarta unui vechi castan, și doru-n tine parc-ar vrea s-arunce, ninsori de lemn
DE DINCOLO... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363622_a_364951]
-
aderențe internaționale și contextualizările operate, asigură necesarul echilibru cerut de configurarea unei geografii spiriuale deloc lineare. Tematica prezentei crestomații fiind dorul, sentiment care este foc ce arde inima, e boala care îngălbenește pe cel în care se așează și-l usucă din picioare, îl face să plângă, îi paralizează orice activitate, îl poarta din loc in loc, nu-i mai dă odihnă, nu-l lasă să lucreze, nu-l lasă să doarmă. Căci acela tot timpul se gândește la cel dorit
PROFILURI LITERARE ÎNTR-O POSIBILĂ ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363632_a_364961]
-
gheruțe, îmi spăl fiecare picior. După ce am terminat îmi scutur bine penele și plec să îmi caut stăpâna. Mă ajută foarte mult. Îmi șterge penele cu prosopul,eu mă prind cu gheruțele de degetul ei și aștept să îmi fie uscate penele. Suflul acela cald de la uscător mă face să mă răsucesc, să îmi destind aripile... mă simt bine. Din punct de vedere religios, porumbelul în Vechiul Testament în cartea lui Noe, aduce o ramură de măslin semn că se arătase pământul
GU, GU, GU de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363684_a_365013]
-
secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când soarele se ridică de o suliță, usucă orice urmă de umezeală, iar boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească aristele[1] Spicului scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
o împletea să fie snopul cât mai strâns. Lucra ca un robot tăcut și îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi pBrigitte printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]