6,013 matches
-
doriți să aveți coșulețe parfumate, înmuiați nuielele într-un ulei esențial 15 minute. Astfel nuielele vor rămâne suple când lucrați cu ele. Coșulețul va avea un parfum plăcut. Semne de carte Pentru a face semne de carte frumoase, puneți la uscat o plantă la alegere între foi de sugativă. Presați-o cu o greutate. Când este uscată, puneți-o între două bucăți de plastic. Puteți tăia plasticul într-o formă care vă place. Lipiți cu lipici, faceți găuri pe margini și
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
supe și tocănițe pentru gust de țelină. Porumb uscat Umpleți 13 căni de boabe de porumb de pe știulete. Adăugați 1 cană de zahăr și 1 cană de smântână la porumb. Fierbeți amestecând constant. Puneți în tăvi întinse și puneți la uscat în cuptor la foc mic cu ușa întredeschisă. Păstrați într-un recipient închis ermetic. Varză murată simplă Puneți într-un vas de lut un strat de 2,5 cm de varză rasă. Presărați deasupra 1 linguriță de sare. Continuați să
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
lungul balenierei, atît de aproape, încît îi vine ușor să sară pe spinarea ei masivă. Mai înainte însă ar merita poate să pomenesc de acele bizare și fanteziste portrete ale balenei, care continuă, pînăn zilele noastre, să stîrnească neîncrederea oamenilor uscatului. A sosit vremea să corectăm ideile omenirii în acest domeniu, dovedind falsitatea unor astfel de imagini. S-ar putea ca la obîrșia tuturor acestor fantezii picturale să găsim unele dintre cele mai străvechi sculpturi hinduse, egiptene și grecești. Căci, începînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi însuflețite, pe de-a-ntregul, de aceeași viață ce sălășluiește într-un cal sau într-un cîine. Și într-adevăr, din multe puncte de vedere, e greu să privești viețuitoarele din adîncurile mărilor, cu aceleași sentimente, cu care privești făpturile uscatului. Căci, deși unii naturaliști din vechime au susținut că toate animalele de pe uscat își au perechea în mări și deși acest lucru poate fi foarte adevărat, într-un înțeles mai larg - totuși, analizînd în detaliu, ne întrebăm, bunăoară, unde anume
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau într-un cîine. Și într-adevăr, din multe puncte de vedere, e greu să privești viețuitoarele din adîncurile mărilor, cu aceleași sentimente, cu care privești făpturile uscatului. Căci, deși unii naturaliști din vechime au susținut că toate animalele de pe uscat își au perechea în mări și deși acest lucru poate fi foarte adevărat, într-un înțeles mai larg - totuși, analizînd în detaliu, ne întrebăm, bunăoară, unde anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai larg - totuși, analizînd în detaliu, ne întrebăm, bunăoară, unde anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul cîine? Numai blestematul rechin seamănă oarecum cu el, deși analogia e foarte vagă. Dar, deși oamenii uscatului nutresc îndeobște sentimente de profundă antipatie și repulsie față de creaturile mărilor și deși știm că marea este o veșnică terra incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate lumi necunoscute, înainte de a o descoperi, la suprafața lor, pe cea din Occident); deși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își rostogolește și astăzi talazurile; același ocean nimicește, an de an, atîtea nave. Da, muritorilor nesăbuiți, potopul lui Noe nu s-a retras: două treimi din această lume frumoasă sînt încă acoperite de apele lui. Prin ce se deosebește oare uscatul de mare, cînd un miracol petrecut pe cel dintîi nu este miracol și pe cealaltă? Spaime supranaturale i-au cuprins pe evreii din vechime, cînd, sub picioarele lui Core și ale tovarășilor săi, pămîntul s-a căscat și i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lumii încoace. Gîndiți-vă la toate aceste lucruri, apoi întoarceți-vă privirea spre acest pămînt verde, bun și atît de docil! Comparați marea cu pămîntul - nu găsiți oare o stranie analogie cu ceva din voi înșivă? Căci, așa cum înspăimîntătorul ocean înconjoară uscatul verde, la fel și în sufletul omului sălășluiește o insulă Tahiti, plină de pace și de bucurie, dar împresurată de toate grozăviile unei vieți numai pe jumătate cunoscute. Dumnezeu să vă aibă în pază! Nu vă aventurați prea departe de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru a fi redate aici. în felul acesta saula învăluie întreaga ambarcațiune într-o rețea complicată, încolăcindu-se și răsucindu-se în toate direcțiile. Toți vîslașii sînt prinși în firele ei primejdioase, astfel încît, în ochii speriați ai omului de pe uscat, ei apar ca niște fachiri indieni pe ale căror brațe se încolăcesc șerpii cei mai periculoși. Nici un fiu născut de o mamă muritoare nu se poate așeza, prima oară, în acest labirint de cînepă, fără să se gîndească, în timp ce trage
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
epicurean așezat în fața unui cap de vițel. Capul acesta, care pare plin de inteligență, îl privește cu un soi de reproș, de parcă i-ar spune: „Și tu, Brutus?!“ Faptul că ideea de a mînca balenă le inspiră atîta scîrbă oamenilor uscatului, nu se explică, poate, doar prin grăsimea ei excesivă, ci și prin împrejurarea amintită mai sus și anume, că omul nu vrea să mănînce o creatură a mării, abia ucisă și cu atît mai puțin nu vrea s-o mănînce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în cînd, ca să se mai răcorească în acest frecuș general. Capitolul LXVII PĂTURA Am acordat o atenție destul de mare pielii balenei, un subiect oarecum delicat. Am purtat pe mare discuții în contradictoriu cu unii vînători de balene experimentați, iar pe uscat cu unii savanți naturaliști. Părerea mea inițială rămîne neschimbată, dar e numai o părere. întrebarea care se pune este: ce anume e pielea balenei și unde anume se găsește ea? Că e grăsimea ei, știți acum. Această grăsime are oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se afla la mai puțin de-o bătaie de pușcă iar între ea și Pequod circulau mase de aer și de apă neprihănite, căpitanul refuza să intre în contact direct cu noi, preferind să respecte cu strictețe carantina, după obiceiul uscatului. Dar asta nu ne împiedica defel să comunicăm unii cu alții. Ținîndu-se la o distanță de cîțiva iarzi de „Pequed“, ambarcațiunea izbuti, cu ajutorul vîslelor, să rămînă în linie paralelă cu vasul, care înainta greoi printre valuri îcăci între timp se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spre apostolat îl făcuse să plece din Neskyeuna la Nantucket, unde, cu acea șiretenie caracteristică nebunilor, își luase o înfățișare corectă și normală și se oferise să lucreze ca mus pe „Jeroboam“. Fusese angajat, dar odată ajuns în larg, cînd uscatul încetase să se mal zărească, nebunia tînărului izbucni din nou. Declarînd că e arhanghelul Gabriel, îi porunci căpitanului să sară peste bord. își scosese la iveală și un manifest, prin care se proclama „eliberatorul“ insulelor și „vicar general al oceanului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o lecție ce nu se cuvine dată uitării. Ar trebui ca arta moșitului să fie învățată așa cum se învață scrima, boxul, călăria sau canotajul. Știu că această ciudată pățanie a omului din Gay Head va părea neverosimilă anumitor locuitori ai uscatului, deși s-ar putea ca și ei să fi auzit sau să fi văzut pe careva căzînd într-o fîntînă - accident care se întîmplă destul de des, însă nu se poate compara cu accidentul indianului, avînd în vedere că ghizdul fîntînii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la bord. Toate cele trei ambarcațiuni adăstau astfel pe marea ce se legăna lin, iar oamenii priveau în adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
azvîrlite în ambarcațiuni și încolăcite în grabă, așa ude cum erau; nu peste multă vreme, balena își făcu apariția cu vreo două lungimi de corabie mai încolo. Mișcările ei arătau limpede că era sleită de puteri. Mai toate animalele de uscat au în venele lor anumite valve ori supape, prin care, cînd sînt rănite, sîngele e împiedicat, măcar temporar, să se scurgă în unele direcții. Balena nu posedă așa ceva, una din caracteristicile ei fiind că întreg sistemu-l vascular are o structură
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se repeadă asupra unei balene. Să nu ne lăsăm înșelați de reprezentările acestei scene în pictura modernă, căci, deși făptura înfruntată de acel viteaz vînător de odinioară este înfățișată vag sub forma unui grifon și deși bătălia are loc pe uscat, iar sfîntul e călare - totuși, gîndindu-ne la marea ignoranță precumpănitoare în acele vremuri, cînd artiștii nu cunoșteau adevărata formă a balenei și gîndindu-ne că, la fel ca în cazul lui Perseu, balena Sfîntului Gheorghe ar fi putut să se urnească
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să se bată cu Moby Dick - în apele pe care le frecventa cel mai mult și în sezonul în care era cel mai probabil că-și va face apariția acolo. Cum se face însă că Ahab nu poposea niciodată pe uscat, în acest ocol al lumii? Oare echipajul lui se mulțumea să bea doar aer? De bună seamă că se va opri undeva ca să ia apă. Ei bine, nu! De multă vreme, soarele rotitor își străbate crugul de foc, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de ce, în vreme ce alte corăbii, care pornesc spre China de la New York și se întorc pe aceeași rută, fac popas în vreo douăzeci de porturi, balenierele pot să rămînă în tot acest timp pe mare, fără a zări măcar o fărîmă de uscat și fără ca marinarii ei să vadă vreun alt om în afară de niște marinari ca și dînșii, la bordul vreunei alte corăbii; încît, dacă li s-ar da vestea că a venit din nou Potopul, ei ar replica: „Nu-i nimic, băieți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niște filfizoni flușturatici ar fi lăsați să pătrundă în sanctuarul fericirii conjugale? deși, orice ar face Pașa, tot nu-l poate alunga din patul său pe cel mai faimos Lothario, căci, vai! toți pești dorm în același pat! După cum, pe uscat, doamnele pricinuiesc adesea cele mai teribile dueluri între admiratorii lor rivali, balenele sînt uneori cauza unor lupte pe viață și pe moarte, între bărbătușii ce le îndrăgesc. Aceștia se duelează cu lungile lor fălci inferioare, ajungînd uneori să și le
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
către soare - un surghiunit solitar ca și el, deși mai înalt și mai strălucitor. Pe o vreme calmă, a înota în plin ocean este un lucru la fel de ușor pentru cineva cu experiență, pe cît e de ușor să circuli pe uscat într-o trăsură cu droturi. Dar pustietatea oceanului este de neîndurat. Cine-ar putea să descrie intensa concentrare a omului pierdut în mijlocul unei asemenea pustietăți nemiloase? Observați cît de aproape de vasul lor se țin marinarii cînd se scaldă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un vînător african belește un șarpe boa. După ce a scos-o, o întoarce pe dos, ca pe-un crac de pantalon, o întinde bine - așa fel încît aproape că-i dublează diametru - și în cele din urmă o atîrnă la uscat, în greement; nu după multă vreme o dă jos și, după ce taie o bucată lungă de vreo trei picioare dinspre vîrful ei ascuțit, face la celălalt capăt două găuri în chip de mîneci și se vîră el însuși înăuntru. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aramă de lîngă cazane, ca să le umple cu ulei, cum se umplu carafele cu bere de la butoi! El folosește cel mai curat ulei, în starea lui brută și, de aceea, nealterată - un lichid necunoscut lămpilor solare, lunare sau astrale de pe uscat, un lichid dulce precum untul scos din laptele vacilor duse la pășune în aprilie! Vînătorul de balene își caută uleiul ca să fie sigur de prospețimea și puritatea lui, așa cum drumețul din prerie își caută singur vînatul pentru cină. Capitolul XCVII
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ambarcațiunea pînă sub parapetul vasului, pentru a o lăsa numaidecît să se prăbușească pînă la jumătatea carlingii. Cum pe corabia străină nu exista, firește, ingeniosul dispozitiv inventat de Ahab, acesta se afla acum în situația penibilă a unui om al uscatului și cerceta din ochi, deznădăjduit, bordul înalt și săltăreț al corabiei, pe care nu putea spera să-l atingă. Am mai arătat, cred, că de câte ori întîmpina vreo cît de mică dificultate pricinuită indirect de infirmitatea lui, Ahab se enerva și-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unt 20.000 livre de brînză de Texel și de Leyda 144.000 de brînză îprobabil de calitate inferioară) 550 butoaie cu rachiu de ienupăr 10.800 butoaie de bere. Mai toate tabelele statistice îți lasă un gust teribil de uscat la lectură, ceea ce nu e, însă, cazul cu prezenta listă, care-l face pe cititor să se simtă copleșit de un adevărat potop de băutură și mîncare bună. Am închinat trei zile digestiei studioase a acestei uriașe cantități de bere
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]