1,553 matches
-
o pânză cenușie, la care sunt Înhămați patru cai alături, Împotriva obiceiului țării, cai zdraveni să-i dai jos cu-n pumn nu tocmai tare, se grămădesc În fund, dinainte, pe capră, pe draghini, așezați În capul oaselor, culcați, pe vine, În picioare, câte zece, douăzeci, treizeci și patruzeci de indivizi, puțind a usturoi și-a ceapă, de toate vârstele, de toate sexele, scuipând, dând din mâini, vorbind toți odată, Într-un jargon sălbatic, alcătuit din toate idiotismele, În care predomină
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de spus altceva. Mă uitam la Bălăiță cu a lui ultimă „După 9 1/2” din Luceafărul. În afară de puțină senzualitate, un mare vid. El însă e copilul trupei (cam caricaturală) de la revista sus numită - în proză. Altfel talentat și cu vînă. La Iași? Să lăsăm. Sau, dacă vrei, e cineva Ignea, om cu 4 (patru) clase, magazioner de meserie , alt nume, Leon, contabil atestat , și A. Andrieș, băiet gras și cu mașină „Moskvici”. Ei hotărăsc soarta literelor de pe Valea Bahluiului (care
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
orice altă țară, iar în ceea ce mă privește, prezența acestui film îmi dă un sentiment ceva mai bun față de întregul clasament. Nici cu numărul 8 Haiducii (primul film din serie, realizat în 1965) nu am nici o problemă. Are sînge în vine și are viteză, are (prin amabilitatea Margăi Barbu) o temperatură erotică mult peste media clasamentului, are un aer de amenințare serioasă (insuflat de Amza Pellea din postura sa de personaj negativ), are chiar și un pic de lustru (datorat prezenței
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
spor și la fiecare fir de porumb pământul era adunat în mușuroi. Marița își aduse aminte de ogorul din luncă, cel semănat cu ovăz de frate-su Costache și aruncă o privire spre vale. Ceea ce văzu îi îngheță sângele în vine: în vale apăruse Costache care venise cu căruța, însoțit de un fecior, și se apucase de cosit ovăzul verde. șuieră plină de ură către cei doi feciori ai ei: − Ia uitați-vă la vale...Acum trebuie să faceți ceva, ca să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-i pui garoul ăluia și, a doua, să-i dai apă locotenentului, să-și revină. Aveam doi loviți. Până la urmă, l-au dus pe violent la spital, dar seara ni l-au adus înapoi în arest. Băiatul acela era numai vână, era numai mușchi, a fost legat pe "țambal", pe patul acela de scândură, legat cu fața în jos și toată noaptea a fost bătut. Toată noaptea. A venit și un locotenent-major care era ofițer de serviciu la Regiment, nu mai
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
tratat de etică. Dacă eu am învățat să-l prețuiesc pe Caragiale, aceasta s-a datorat faptului că tinerii mei prieteni m-au convins că, sub comicul, sub bufonadele, sub grotescul maestrului pus pe moft și bășcălie, palpita o secretă vână de tragic.” Milan Kundera definea această inadecvare, acest refuz al comediei și implicit al râsului ca pe „un dezacord estetic : dezacordul visceral cu neseriozitatea ; indignarea față de un râs deplasat.” sau altfel spus, o constată antropologică pentru a cărei denumire utilizează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pas) dac) grajdul dateaz) din secolul al XIV-lea sau al XVI-lea. Ceea ce m) intereseaz) pe mine este c) unul din cei doi tineri se decide s)-si spele picioarele chiar acum. Își suflec) pantalonii și se așaz) pe vine, zâmbind - amândoi ne consider) nostimi -, si Isi toarn) ap) dintr-o sticl) verde pe degetele de la picioare, leg)nându-se Într-un picior. Are picioare, cum zic eu, de c)l)reț, e scund și Îndesat. De altfel, si o femeie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cuceresc spațiu prin simpla mișcare de rostogolire, În loc să ridice anevoios niște membre grele pentru a Înainta, a produs probabil un șoc extrem de salutar omenirii În copilăria ei. Focul de pe munte la care se uita visător micul sălbatic, stând gol-goluț pe vine, sau Înaintarea neabătută a unui foc ce cuprinsese pădurea - au afectat și ele probabil un cromozom, două, fără știrea lui Lamarck, Într-un mod misterios, pe care este puțin probabil că Îl vor elucida geneticienii occidentali, așa cum nu vor putea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foci, În slipuri pline de noroi, se zbenguiau prin jur; fete extrem de atrăgătoare, dar neîngrijite, menite să aducă pe lume peste câțiva ani - la Începutul lui 1946, mai exact - o recoltă neașteptată de copii cu sânge turcesc sau mongol În vinele lor inocente, erau fugărite și bătute pe fund (situație În care ele strigau: „Au, vai!“); și emanațiile care veneau de la acești nefericiți ghiduși și de la hainele lepădate de ei ( Împrăștiate ici și colo pe pământ) se amestecau cu duhoarea de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
clar psihopată, cu un curcubeu propriu atârnat În stropii Împroșcați de ea deasupra ierbii presărate cu giuvaere, evocă un parc parizian; dar tu vei Înțelege foarte bine că ochiul memoriei se concentrează atât de mult asupra micii siluete așezate pe vine ( Încărcând un camion de jucărie cu pietricele sau admirând cauciucul strălucitor și ud al furtunului unui grădinar pe care s-au lipit câteva pietricele peste care tocmai a alunecat furtunul), Încât diversele situări geografice - Berlin, Praga, Franzensbad, Paris, Riviera, din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
moldo-munteano-transilvăneni. Sinteză a neamului românesc, cum s-ar zice, constată Țamblac. Ne-a dezbinat vitregia istoriei. Bunicii noștri, Alexandru și Mircea, s-au avut ca frații. Din păcate, nu la fel au făcut fii și nepoții lor. După cum vezi, în vinele noastre gâlgâie același afurisit sânge mușatino-basarab. Ce vrei dovadă mai bună că suntem "o singură țară", cum visa să fim marele voievod al Transilvaniei, Iancu Corvin de Hunedoara... Cronicarii mărturisesc că în vechime chiar am fost "o singură țară". Voichițo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mic să nu verse sânge, cum scrie la Scriptură i-a descleștat dinții cu pumnalul și i-a turnat pe gât un pocal de vin în care topise o teribilă otravă venețiană ce pe dată i-a înghețat sângele în vine... Șirul crimelor fratricide, continuă. Alexăndrel, alt frate al lui Roman Răzbunătorul, măcar că era necopt -, vine cu oaste leșească și, cu ajutorul acelorași boieri trădători, își răzbună fratele otrăvit, înjunghiindu-l pe Vodă-Petru, aici, chiar în ăst paraclis în timp ce se ruga. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trădător! Când te gândești că Măria ta l-ai ridicat în Scaun... Și cât sânge moldovenesc și muntenesc a curs pentru aiasta, socotește sever Stanciu. Aiasta-i recunoștința omenească, filozofează Vlaicu. Corcitură, mormăie Ștefan printre dinți. Am crezut că-n vinele lui curge un strop din sângele Basarabilor... Am sperat să stăm împreună la Dunăre stavilă păgânătății... E greu cu iataganul la beregată. Vai de capul lor, îi căinează Vlaicu. Toți domnii munteni până la urmă... Ce să facă și ei? Taci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta... 12 Pumnal sau otravă în țintirim Dacă... dacă se scoală din coșciug vreun strigoi și-mi rânjește cu hârca descarnată, de-mi îngheață sângele-n vine și damblagesc pe viață? Șuncile pe boier Cupcici dârdâie mărunt-mărunt, se crucește de apărătură și se trage acana, nu care cumva Doamne ferește! să calce pe vreun mormânt și să stârnească vreun mort mai țâfnos. Îți faci cruce cu limba, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și măcar de-o pârdalnică de pântecariță cufurită cu sânge, că bieții turcaleți mai mult pe vine, pitiți prin tufișuri, decât în șeaua cailor... Dă, Doamne, bine! Și, uite-așa, cătinel-cătinel, pe cale, îi vlăguim, îi împuținăm, îi sângerăm, îi înfricoșăm, îi însetăm, îi înfometăm, îi facem neoameni și-i ademenim la lupta cea mare pe viață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că mă iubești!... Că sunt "Soarele tău"!... Îi ești doar soră! Aruncă-te la picioarele lui! Imploră-l! Blesteamă-l! Fă ceva! Vrei să rămâi vădană?! Vorbește-i! În numele tău! Al pruncilor! Al lui Dumnezeu! Al Satanei! Amintește-i că-n vinele nepoților curge tot sângele blestemat al Mușatinilor! Spune-i că voi fi răzbunat! Spune-i că vreau să trăiesc! Să mă arunce în temniță! Pe viață! Vreau să trăiesc! Oricum! Nu vreau să mor!!!... Nu vreau să mor!!! Sora plânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte te va bântui, de groază sângele-ți va îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sub sovietici, că a fugit de ei. Mai putea fi un asemenea om comunist? Nu, firește, și astfel a rămas partidul cu un membru mai puțin. Am oferit toate aceste date, am mărturisit cinstit ce fel de sânge curge în vinele mele (neamestecat din păcate, sau poate amestecat, mai știi, cu ceva sânge păgân: dacă nu sunt bulgar, atunci nu pot fi decât turc!) în eventualitatea că într-o zi mi s-ar putea cere socoteală de către un nou serviciu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rece, bun. * Dimineața, o fată de optsprezece ani, de o frumusețe unică; grație și candoare, ochi inteligenți, proaspeți, verzi, sub o frunte perfectă. Ar fi un top model de senzație, ar face carieră de-ar avea, cât de cât, o vână pentru așa ceva. Trimisă pentru internare, pentru o boală oarecare, o tristețe... Probleme mizere, nepotrivite acestei minuni îngerești. Visează bătăi și scandaluri între un tată alcoolic și o mamă care a trecut la baptiști. Își iubește tatăl care s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Păcatul păcatelor Istoria este plină de execuții publice la adresa femeilor care îndrăznesc să calce teritoriul masculin. Atunci când greșesc, ele devin greșitele greșiților, când păcătuiesc, devin păcătoasele păcătoșilor. Aduc pe lume căderea din Paradis. Nu sunt doar vinovate, ci sunt întruchiparea Vinei: Eva, cea stricătoare de poruncă. Pandora, cea care a răspândit relele în lume. Sau, cum se spunea în buna tradiție medievală, femeile sunt: „Rău magnific, plăcere funestă, veninoasă și înșelătoare... a dus pe lume păcatul, nenorocirea și moartea”, căci „bărbatul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
interesați știau bine că regimul a căzut, partidul comunist a fost desființat, statul comunist s-a schimbat și administrația la fel, prin urmare periculoasă devenea vina individuală, responsabilitatea individuală. Ca să nu răspunzi individual, e minunat să spulberi această idee în favoarea vinei și responsabilității colective. Indivizii care greșesc vor să se pituleze sub formula universală: toți suntem păcătoși, prihăniți, maculați. Natura umană e per se coruptibilă. Nimeni nu este mai puțin decăzut. În ceea ce mă privește, ca să nu ne mai manevreze alții
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
conservarea-îngroparea) altora. La căpătâiul falimentului economic ne așteaptă, ca la orice înmormântare tradițională din partea locului, un parastas. Bunurile pământești vor fi împărțite celor rămași, sub formă de pomeni, mai ales pentru cei mai amărîți dintre noi. Personal, nu împărtășesc ideea vinei unilaterale a guvernelor României pentru adâncirea în subdezvoltare și politicile de supraviețuire. Noi le cerem să facă astfel de politici. Votăm promisiuni electorale. Cu cât sunt mai nerealiste, cu atât mai mulți vom fi cei ce le vom vota. Legitimăm
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Într-o zi, abatele Caronti, Vizitatorul Apostolic al Congregației Slujitorilor Săraci di Divinei Providențe, s-a dus în parohia San Filippo Neri și s-a oprit la prânz cu comunitatea parohială. Între comeseni s-a creat imediat un climat jovial. Vâna poetică a parohului don Pellizzer și exuberanța juvenilă a tânărului preot don Alessandro au creat o atmosferă destinsă și familiară. Abatele, aproape cu indiferență, fără a stinge conversația armonioasă, începu să aprecieze și să laude opera desfășurată la Primavalle; apoi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
spre prăpastia topazelor cu epavele/ Galbene ale iubirii, trupul tău alb,/ Scufundat/ Urmează panta torentului puternic mineral/ Al nestematelor negre cu parfumuri acre,/ Trupul tău/ Până la grilele mate ale nopții/ La marginea cărora/ Scânteiază/ Toată argintăria roșie/ A zorilor cu vinele sfărâmate în "debarcaderele sângelui"" (Dalí, 2005g: 295-296). Punerea în paralel a secvențelor analoage este deci sursa revelației. Metamorfoza lui Narcis poate fi considerată ca o variantă a Mitului tragic al lui Angélus de Millet. În ambele cazuri, un fenomen delirant
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mă iau la spate, Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc! Ah! inima-mi zvîcnește!... și zboară de la mine! Îmi cere... nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da: Și cald și rece, uite, că-mi furnică prin vine; În brațe n-am nimica și parcă am ceva. Evenimentul supranatural este salutat printr-o grea și lentă năvală de vite, într-un tablou vrednic de Troyon: Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chema
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]