7,043 matches
-
Dumnezeu pentru a nu fi recunoscut pe Isus ca Mesia. Ea va recunoaște un fals mesia, judecătorul nedrept, cu care va conviețui o vreme. Prin intermediul parabolei, Irineu introduce Sinagoga în scenariul eshatologic, conferindu‑i rolul personajului negativ. Anticristul va răzbuna văduva/Ierusalim la cererea acesteia. Irineu se referă, probabil, la persecuția creștinilor de către iudei, în timpul scurtei, dar sângeroasei insurecții conduse de Bar Kokhba. Cu toate acestea, contextul scripturistic creat de citatele din Cartea lui Daniel rămâne predominant, referirea la un posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
niște străini și făgăduind tuturora o eliberare deșartă, el, care nu e în stare să se mântuiască pe sine. În al doilea rând, tiranul eshatologic, instigat de evrei, va persecuta sfinții. Hipolit (57, 1) adoptă interpretarea parabolei „judecătorului nedrept și văduvei stăruitoare” de la Lc. 18,2‑5, propusă pentru prima dată de Irineu. Judecătorul este simbolul Anticristului, în timp ce văduva închipuie cetatea Ierusalimului, părăsită de „mirele cel desăvârșit și ceresc”. Cetatea Ierusalimului va cere dreptate și răzbunare de la un judecător pământesc, plângându
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sine. În al doilea rând, tiranul eshatologic, instigat de evrei, va persecuta sfinții. Hipolit (57, 1) adoptă interpretarea parabolei „judecătorului nedrept și văduvei stăruitoare” de la Lc. 18,2‑5, propusă pentru prima dată de Irineu. Judecătorul este simbolul Anticristului, în timp ce văduva închipuie cetatea Ierusalimului, părăsită de „mirele cel desăvârșit și ceresc”. Cetatea Ierusalimului va cere dreptate și răzbunare de la un judecător pământesc, plângându‑se că „a fost nedreptățită de Cristos” (57, 1). Hipolit accentuează opoziția, esențială la Chiril al Ierusalimului, între
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cei străini și spre cei săraci și milos. Apoi, va săvârși minuni: va curăți leproși, va face să meargă pe paralitici, va alunga demoni. Va vorbi despre viitor ca și cum ar fi prezent și va învia morți, va veni în ajutorul văduvelor, va fi apărător al orfanilor, va iubi toată lumea și îi va aduce pe cei ce se războiesc la iubire, prin cuvinte ca acestea: „Să nu apună soarele peste mânia voastră” (Ef. 4,26). Nu va aduna aur, nu va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
această privință, cel puțin teoretic, autorul Vulgatei se prevalează de tradiția alexandrină, care distinge trei sensuri posibile în orice pasaj scripturistic: un sens literal sau istoric, un sens moral și un sens alegoric sau anagogic. În Epistola 120, adresată unei văduve pe nume Hebydia, în 407, Ieronim expune această teorie, pornind de la Prov. 22, 20‑21, unde se spune: „Și scrie‑ți‑le de trei ori, pentru sfat și cunoaștere, pe tăblița inimii tale [...] pentru ca și tu să poți răspunde cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
există mărturii despre atribuirea acestui cuvânt diavolului. Irineu este cel dintâi care îl aplică Anticristului. Mai târziu, termenul va desemna și ereticii (ex. Atanasie, Orat. contre Ar., PG 26, col. 321). . Lc. 18,2‑5: parabola judecătorului nedrept și a văduvei stăruitoare. . <2ΔΤΒ≅6ϑ<≅Η, termen caracterizând diavolul la Ioan (8,44). Cf. V, 23, 2. Anticristul urăște oamenii. Cf. Evanghelia lui Filip, 42. . Cf. de asemenea III, 18, 7 și V, 24, 4. Apostazia și înșelăciunea sunt nedespărțite. Cf. G.J.M.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
584‑585). . Vezi Oracolele sibiline 5, 167‑178, una dintre sursele lui Commodian: „O, cetate ticăloasă, lâncezindă și nelegiuită, tu, care, dintre toate, ai cea mai crudă soartă! Rușinează‑te, cetate necurată a pământului latin, Menadă, prietena viperelor, ca o văduvă vei sta pe colinele tale, iar apele Tibrului vor plânge peste tine, soața lui cea ucigașă, cea cu inimă nelegiuită! Nu ai cunoscut puterea lui Dumnezeu și cele ce ți‑au fost rânduite de acesta, ci așa grăiai: Nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Comentariul la Daniel). Pammachius era un condiscipol din Roma. Rămas văduv, el îmbrățișează ascetismul și este în permanentă legătură cu Ieronim. Marcella, și ea văduvă, era cea mai strălucită elevă a lui Ieronim. Ea primea, la Aventin, tinere sau văduve angajate pe calea ascetismului. . Aproape toți editorii au publicat Cartea lui Daniel într‑un singur volum. Cu toate acestea, Cassiodor vorbește în Institutiones I, 3, de trei cărți pe care le‑ar fi avut tratatul: Idemque Daniel qui, licet apud
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Bărbatul cornat în părere), I. Roset (Zgârcitul). Din Corneille s-a transpus Eraclie, împărat al Răsăritului (I. Roset), din Voltaire se traduce Alzira (C. Aristia), iar din Schiller Intriga și amorul (I. Câmpineanu). S-au mai tălmăcit piese de Goldoni (Văduva vicleană, transpusă de C. Moroiu), Alfieri (Virginia, în versiunea lui C. Aristia), Lesage (Crispin, rival stăpână-său, tradusă de Ștefan Burchi). Un autor preferat se pare că era și August von Kotzebue, din care transpun I. Nițescu (Ștefu nerod), Iancu
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
VĂDUVELE sau DESPRE ISTORIE LA FEMININ I. O „ISTORIE A FEMEILOR” FĂRĂ VĂDUVE? Cartea de față vrea să reprezinte - sper cămi va ierta cititorul cutezanța - o secvență (alcătuită precumpănitor cu uneltele istoricului literaturii) dintr-o posibilă (și necesară, imperios necesară chiar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
VĂDUVELE sau DESPRE ISTORIE LA FEMININ I. O „ISTORIE A FEMEILOR” FĂRĂ VĂDUVE? Cartea de față vrea să reprezinte - sper cămi va ierta cititorul cutezanța - o secvență (alcătuită precumpănitor cu uneltele istoricului literaturii) dintr-o posibilă (și necesară, imperios necesară chiar) istorie a femeii (pe care exegeții noștri n-o pot amâna la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
L’histoire sans les femmes est-elle possible?, Rouen, 1998) este, evident, una retorică. Dar, golită de această încărcătură care o „falsifică”, transformând-o în contrariul ei, răspunsul nu poate fi decât unul negativ. O astfel de „situație” ar fi imposibilă. Văduvele sunt luate în seamă, căci reprezentantele acestei „stări postconjugale” au avut, de multe ori, prezențe marcate de funcții însemnate de-a lungul vremii. Sintezele pretențioase ori cercetările specializate - tot mai numeroase în ultimul timp datorită imboldurilor primite de la mișcările feministe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
primite de la mișcările feministe 1 - le pomenesc, integrându-le în examinări ce poartă semnele istoriei mentalităților. Este destul să consultăm Indicii onomastici ai remarcabilei sinteze intitulate Histoire des femmes en Occident 2 pentru a ne convinge. Dar, evocându-le pe văduve (uneori cu detalierile necesare), fac destul de rar efortul - excepțiile ar fi uneori reprezentate de volumele ce adună comunicări rostite la colocvii ori sesiuni științifice dedicate - de a le izola într-o categorie, într-un grup omogen și omogenizate prin statut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sfânta Scriptură, stabileau o ierarhie indiscutabilă ce distribuia subordonarea totală femeii (purtătoare a păcatului și îndemnătoare spre păcat, adică spre distrugerea Ordinii) și toate consecințele acestei așezări erau neîncetat precizate de discursul teologic. Particulară oarecum era, în acest context, situația văduvelor, despre care va fi vorba în această carte. * în privința istoriei femeilor, istoriografia românească pare a fi depășit faza declarațiilor și a primelor încercări. Și cercetătorii români (lăsându-le deoparte pe „feministe”, mult mai harnice, mai ales după 199016) nu fac
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
muieri, București, Editura Univers enciclopedic, 1999), investigații de detaliu 22, și concluzii extrem de utile (Șarlota Solcan, Femeile din Moldova, Transilvania și țara Românească în Evul Mediu, București, Editura Universității din București, 2005; elemente specifice din această carte au format substanța studiului Văduva în societatea medievală din țările Române, în volumul In memoriam profesor Radu Manolescu, coord. Stelian Brezeanu, volum îngrijit de Ecaterina Lung și Monica Neamțu, București, Editura Universității din București, 2006, pp. 221-248); cercetări care cutează spre priviri ample și încheieri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mijloc, în orașele din România și Germania, femeile măritate nu reprezentau mai mult de 35-50% din totalul populației feminine 26), merită o identificare lipsită de orice fel de conotații (chiar dacă unele dintre ele treceau frontiera către o viață libertină). Unele văduve - crede cercetătorul evocat mai sus -, „scăpate de soți zgârciți și urâcioși”, „își trăiau văduvia ca pe o eliberare” și - aflate totuși sub ochiul veghetor al celor din jur (propria familie, familia defunctului soț, care, mai ales dacă văduva era tânără
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
libertină). Unele văduve - crede cercetătorul evocat mai sus -, „scăpate de soți zgârciți și urâcioși”, „își trăiau văduvia ca pe o eliberare” și - aflate totuși sub ochiul veghetor al celor din jur (propria familie, familia defunctului soț, care, mai ales dacă văduva era tânără, le obligau să se recăsătorească) și al Bisericii (care clădea pe seama lor proiecte de renunțare și de abnegație, deși, principial nu era împotriva recăsătoririi după consumarea perioadei de doliu, „anul jalei”, mai scurtă în Apus decât în Răsărit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anul jalei”, mai scurtă în Apus decât în Răsărit) - se puteau consacra „sans entraves à leurs dévotions et a leurs charités” (arătându-se, uneori, foarte generoase)27. Acceptate (lumea medievală își dădea acordul cu trei ipostaze ale femeii: fecioară, soție, văduvă; referința - arăta Georges Duby - „se făcea la gradul de puritate sexuală: virginitate, văduvie, conjugalitate”) în Veacul de Mijloc, văduvele nu erau, se pare, și dorite. „Aceste femei singure - reflecția lui Georges Duby are, desigur, în vedere Apusul Europei și situațiile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
leurs charités” (arătându-se, uneori, foarte generoase)27. Acceptate (lumea medievală își dădea acordul cu trei ipostaze ale femeii: fecioară, soție, văduvă; referința - arăta Georges Duby - „se făcea la gradul de puritate sexuală: virginitate, văduvie, conjugalitate”) în Veacul de Mijloc, văduvele nu erau, se pare, și dorite. „Aceste femei singure - reflecția lui Georges Duby are, desigur, în vedere Apusul Europei și situațiile extreme - încep, deci, a fi reunite în instituții de izolare și protecție, organizate, de asemenea, ca niște «caseț, case
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nevoite să se preocupe 33), chiar dacă uneori erau nevoite să-și pună zălog averea pentru a se face rost de banii necesari instituirii unei dote. Văduvia reprezintă o perspectivă încărcată cu dificultăți. Amenințate, persecutate, pedepsite pentru debite contractate de soți, văduvele se mișcau printre pericole. Intrarea între monahii, aleasă de unele dintre ele, constituia de multe ori o soluție. Biserica nu era potrivnică, în principiu, recăsătoririi văduvelor, dar nu-și ascundea intenția de a face din ele niște pilde de renunțare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
reprezintă o perspectivă încărcată cu dificultăți. Amenințate, persecutate, pedepsite pentru debite contractate de soți, văduvele se mișcau printre pericole. Intrarea între monahii, aleasă de unele dintre ele, constituia de multe ori o soluție. Biserica nu era potrivnică, în principiu, recăsătoririi văduvelor, dar nu-și ascundea intenția de a face din ele niște pilde de renunțare și abstinență (căci Biserica pretindea ca aceste femei să nu mai reacționeze la adierile și sugestiile venite din partea lui Eros). Destule văduve rămâneau, însă, „în lume
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
potrivnică, în principiu, recăsătoririi văduvelor, dar nu-și ascundea intenția de a face din ele niște pilde de renunțare și abstinență (căci Biserica pretindea ca aceste femei să nu mai reacționeze la adierile și sugestiile venite din partea lui Eros). Destule văduve rămâneau, însă, „în lume”, încercau să recupereze un destin de care fuseseră deposedate, se arătau a fi într-adevăr niște virago (cum spunem scriitorii Bisericii din Apus). învățații nu le-au uitat pe văduve Ziceam mai sus că acest „grup
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sugestiile venite din partea lui Eros). Destule văduve rămâneau, însă, „în lume”, încercau să recupereze un destin de care fuseseră deposedate, se arătau a fi într-adevăr niște virago (cum spunem scriitorii Bisericii din Apus). învățații nu le-au uitat pe văduve Ziceam mai sus că acest „grup în negru” ( asupra căruia se îndreptau mai multe priviri decât s-ar putea bănui) nu a fost ignorat - cu deosebire în anii din urmă (deși primele studii - investigații cu caracter juridic - aparțin secolului al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aparțin secolului al XIX-lea34) - de cercetători (cu precădere în Apusul Europei; la noi problematica văduvelor a fost integrată în câteva investigații despre condiția femeii). Pe fondul unor texte (foarte multe) ce caracterizează preocupări intense cu caracter social și juridic cu privire la văduve și orfani (texte purtătoare ale unor informații utile mai cu seamă despre „stările” din veacul al XIX-lea; „bibliografia” franceză, de pildă, este impresionantă), au apărut cercetările europene care alcătuiesc astăzi o literatură demnă de considerație. Depozitele de știri utilizabile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
veuvage et dot dans la Florence des XIVe - XVe siècles, în „Annales ESC”, 1979, nr. 6, pp. 1216-1243; Ann Crabb, The Strozzi of Florence: widowhood and family solidarity in the Renaissance, Ann Arbor, University of Michigan Press, 2000), mai larg - văduvele Renașterii italiene (Catherin King, Renaissance women patrons: wives and widows in Italy c. 1300-c.1550, New York, Manchester University Press, 1998) sau cele ale Antichității târzii (Law, society and autority in late antiquity, Ralph W. Mathisen [ed.], Oxford - New York, Oxford University
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]