KorAP: Find »[drukola/base=văduv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...89 >

2,208 matches

Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607

Ștefan Lemny, Sensibilitate și istorie în secolul al XVIII-lea românesc, București, Editura Meridiane, 1990; Violeta Barbu, De bono comigali, București, Editura Meridiane, 2003, Constanța Ghițulescu, în șalvari și cu ișlic, București, Editura Humanitas, 2004, cu un mic capitol consacrat Văduvelor, Sultana Crava, îngeri, demoni și muieri, București, Editura Univers enciclopedic, 1999), investigații de detaliu 22, și concluzii extrem de utile (Șarlota Solcan, Femeile din Moldova, Transilvania și țara Românească în Evul Mediu, București, Editura Universității din București, 2005; elemente specifice din această

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
de izolare și protecție, organizate, de asemenea, ca niște «caseț, case de substituire: este vorba de mănăstiri, de mănăstirile de călugărițe fără jurământ, dar și de bordeluri.”29 După ce-și înmormânta soțul (căci erau bămuite mereu de rele moravuri), văduva trebuia să ia în mâini frâiele gospodăriei (asumându-și în continuare „pomenirile”), să poarte haine cernite, să vegheze la integritatea averii rămase (căci rudele soțului defunct încercau să scape de ea sau să-i ia bunurile stăpânite cândva împreună cu bărbatul

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
în conformitate cu preceptele Bisericii (legea era foarte aspră cu mamele ce-și îndemnau fetele să se prostitueze: „Hotria ce se face cu voia părinților este mai rea și mai cu rușine și de ocară decât cea făcută între străini”32). Mamele văduve aveau datoria să-și însoare băieții și să-și mărite fetele (ca să nu mai vorbim de cumnații tineri, de care erau nevoite să se preocupe 33), chiar dacă uneori erau nevoite să-și pună zălog averea pentru a se face rost

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
îndreptau mai multe priviri decât s-ar putea bănui) nu a fost ignorat - cu deosebire în anii din urmă (deși primele studii - investigații cu caracter juridic - aparțin secolului al XIX-lea34) - de cercetători (cu precădere în Apusul Europei; la noi problematica văduvelor a fost integrată în câteva investigații despre condiția femeii). Pe fondul unor texte (foarte multe) ce caracterizează preocupări intense cu caracter social și juridic cu privire la văduve și orfani (texte purtătoare ale unor informații utile mai cu seamă despre „stările” din

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Belin, 2001), au constituit subiecte examinate (de forțe numeroase) mai cu seamă în cercetări academice. N-au încetat să intereseze aspectele juridice ale statutului văduvelor (Jean Cluzel, Les pouvoirs publics et le veuves, Paris, 1983 și altele) sau integrarea „istoriei văduvelor” într-o mai largă „istorie a femeilor” (Emmanuelle Santinelli, Des femmes éplorées: les veuves dans la societé aristocratique du haut Moyen Age, Villeneuve-d’Ascq, Présses Universitaires du Septentrion, 2003), ca și „urmele” lăsate de văduve în literatură 35. în câteva

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!” - Isaia 1, 17), dar neuitând să transforme această stare într-o amenințare ce vorbea despre moartea sprijinitorului („Și se va aprinde mânia mea și vă voi ucide cu sabia și vor fi femeile voastre văduve și copiii voștri orfani!” - Ieșirea 22, 24), amenințare uneori împlinită („Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre văduve” - Plângerile lui Ieremia 5, 3). „Văduvele regilor [...] rămâneau în starea de văduvie și erau proprietatea noului rege, dar nu întotdeauna și soțiile

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
ce vorbea despre moartea sprijinitorului („Și se va aprinde mânia mea și vă voi ucide cu sabia și vor fi femeile voastre văduve și copiii voștri orfani!” - Ieșirea 22, 24), amenințare uneori împlinită („Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre văduve” - Plângerile lui Ieremia 5, 3). „Văduvele regilor [...] rămâneau în starea de văduvie și erau proprietatea noului rege, dar nu întotdeauna și soțiile lui. Cererea lor în căsătorie - se spune în I Regi 2, 13 - însemna o revendicare a domniei”42

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
se va aprinde mânia mea și vă voi ucide cu sabia și vor fi femeile voastre văduve și copiii voștri orfani!” - Ieșirea 22, 24), amenințare uneori împlinită („Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre văduve” - Plângerile lui Ieremia 5, 3). „Văduvele regilor [...] rămâneau în starea de văduvie și erau proprietatea noului rege, dar nu întotdeauna și soțiile lui. Cererea lor în căsătorie - se spune în I Regi 2, 13 - însemna o revendicare a domniei”42. Pentru celelalte femei ce rămâneau singure

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
căci vedea că Șela crescuse mare și ea nu-i fusese dată lui de soție...” (38, 14). Și povestea continuă... Se putea apela și la o rudenie mai îndepărtată. Cum s-a întâmplat în cazul lui Rut (exemplu favorit de „văduvă”, alături de Ana, al Fericitului Augustin), moabita din vremea Judecătorilor, al cărei soț, Mahlon (fiul cel mare al lui Elimebech și al lui Naomi din Betleem), a murit. Rut a plecat din Moab și s-a înapoiat la Betleem împreună cu soacră

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
bani. 3. Și a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți. 4. Căci toți aceștia din prisosul lor au aruncat la daruri, însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viață.” Văduvele primeau ajutoare, chiar dacă nu vorbeau limba aramaică 45 („în zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, eleniștii [Iudei] murmurau împotriva Evreilor, pentru că văduvele erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi” - Fapte 6, 1), făcând, la rândul lor, gesturi de

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Și socot că și eu am Duhul lui Dumnezeu.” Veritabilul breviar al Apostolului Pavel cu privire la văduve (cu elemente ce vor fi reluate în scrierile Părinților Bisericii ori vor servi drept temei unor instituții din creștinismul primar) - la „cele cu adevărat văduve”, lipsite adică de copii și de orice alt sprijin - se află în prima Epistolă către Timotei (capitolul 5): „3. Pe cele văduve cinstește-le, dar pe cele cu adevărat văduve. 4. Dacă vreo văduvă are copii sau nepoți, aceștia să

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
temei unor instituții din creștinismul primar) - la „cele cu adevărat văduve”, lipsite adică de copii și de orice alt sprijin - se află în prima Epistolă către Timotei (capitolul 5): „3. Pe cele văduve cinstește-le, dar pe cele cu adevărat văduve. 4. Dacă vreo văduvă are copii sau nepoți, aceștia să se învețe să cinstească mai întâi casa lor și să dea răsplătire părinților, pentru că lucrul acesta este bun și primit înaintea lui Dumnezeu. 5. Cea cu adevărat văduvă și rămasă

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
cu adevărat văduve. 4. Dacă vreo văduvă are copii sau nepoți, aceștia să se învețe să cinstească mai întâi casa lor și să dea răsplătire părinților, pentru că lucrul acesta este bun și primit înaintea lui Dumnezeu. 5. Cea cu adevărat văduvă și rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu și stăruiește în cereri și în rugăciuni noaptea și ziua. 6. Iar cea care trăiește în desfătări, deși vie, e moartă. 7. Dă-le și acest porunci, ca să fie fără de prihană. [...] 9. Văduva

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
mărite, să aibă copii, să-și vadă de case, și să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară. 15. Căci unele s-au și abătut, ca să se ducă după satana. 16. Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are în casă văduve, să aibă grija lor, ca Biserica să nu fie împovărată, ci să poată ajuta pe cele cu adevărat văduve”. Din vremea grecilor celor vechi (în a căror mitologie tronează Niobe, fiica lui Tantal, faimoasa „mater dolorosa” a Antichității, cu o

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Căci unele s-au și abătut, ca să se ducă după satana. 16. Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are în casă văduve, să aibă grija lor, ca Biserica să nu fie împovărată, ci să poată ajuta pe cele cu adevărat văduve”. Din vremea grecilor celor vechi (în a căror mitologie tronează Niobe, fiica lui Tantal, faimoasa „mater dolorosa” a Antichității, cu o poveste care i-a interesat pe Homer, pe Sofocle, pe Ovidiu, pe Skopas ori Praxiteles) au stăruit câteva nume

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
virgo, uxor, coniux, matrona, mater familias 54), „virtuosa, intelligente, pienta di dignita, tutta dedita all’educazione dei figli nello spirito d’austerita secondo i precetti dell’antica aristocrazia repubblicana”55. Ar putea fi socotită, la fel de bine, și un simbol al „văduvei romane” faimoasa „univira”, căci - retrasă la Misena după uciderea lui Caius - a viețuit în restriște (refuzase coroana Egiptului oferită de Ptolemeu) cultivând amintirea tatălui, a soțului și a fiilor 56. Lungul șir de secole al Romei antice a înscris și

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
doar pe ea), fiind, împreună cu fiul ei, pentru ortodocși, „întocmai cu Apostolii”. Cuvintele și povestea lor Probabil că mai vechile dicționare ale limbii române i-au sugerat autorului unui studiu despre termenii de înrudire în limba română 63 că lexemul văduv, întrebuințat în română ca substantiv și ca adjectiv (la fel ca în latină), înseamnă „bărbatul (soțul) rămas fără soție (prin moarte sau divorț) care nu s-a mai căsătorit”: „Sunt fetele unui frate al ei [...] de mai mulți ani acum

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
întrebuințat în română ca substantiv și ca adjectiv (la fel ca în latină), înseamnă „bărbatul (soțul) rămas fără soție (prin moarte sau divorț) care nu s-a mai căsătorit”: „Sunt fetele unui frate al ei [...] de mai mulți ani acum văduv” (L. Slavici). La fel, văduvă - cu dublă folosire, substantivală și adjectivală - semnifică o „femeie rămasă fără bărbat (prin moarte sau divorț)2: „Mă vede că-s o văduvă sărmană” (I. Creangă). Prin dispariția soțului (sau a soției) de facto sau

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
și adjectivală - semnifică o „femeie rămasă fără bărbat (prin moarte sau divorț)2: „Mă vede că-s o văduvă sărmană” (I. Creangă). Prin dispariția soțului (sau a soției) de facto sau de jure - „prin moarte sau despărțenie” definea semantismul cuvintelor văduv, văduvă Lazăr Șăineanu 64. La fel Alexandru Resmeriță: Văduvă „femeia care a rămas fără bărbat (prin deces sau despărțwniw)”65. Dicționarele mai noi ale limbii române păstrează doar „absența prin moarte” ca declanșatoare a stării postconjugale. DLRM: „Văduv, -ă: (Despre

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
adjectivală - semnifică o „femeie rămasă fără bărbat (prin moarte sau divorț)2: „Mă vede că-s o văduvă sărmană” (I. Creangă). Prin dispariția soțului (sau a soției) de facto sau de jure - „prin moarte sau despărțenie” definea semantismul cuvintelor văduv, văduvă Lazăr Șăineanu 64. La fel Alexandru Resmeriță: Văduvă „femeia care a rămas fără bărbat (prin deces sau despărțwniw)”65. Dicționarele mai noi ale limbii române păstrează doar „absența prin moarte” ca declanșatoare a stării postconjugale. DLRM: „Văduv, -ă: (Despre persoane

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
moarte sau divorț)2: „Mă vede că-s o văduvă sărmană” (I. Creangă). Prin dispariția soțului (sau a soției) de facto sau de jure - „prin moarte sau despărțenie” definea semantismul cuvintelor văduv, văduvă Lazăr Șăineanu 64. La fel Alexandru Resmeriță: Văduvă „femeia care a rămas fără bărbat (prin deces sau despărțwniw)”65. Dicționarele mai noi ale limbii române păstrează doar „absența prin moarte” ca declanșatoare a stării postconjugale. DLRM: „Văduv, -ă: (Despre persoane; dicționarele indică, aproape toate, și forma populară vădan

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
semantismul cuvintelor văduv, văduvă Lazăr Șăineanu 64. La fel Alexandru Resmeriță: Văduvă „femeia care a rămas fără bărbat (prin deces sau despărțwniw)”65. Dicționarele mai noi ale limbii române păstrează doar „absența prin moarte” ca declanșatoare a stării postconjugale. DLRM: „Văduv, -ă: (Despre persoane; dicționarele indică, aproape toate, și forma populară vădan, -ă) „care și-a pierdut soția sau soțul prin moarte și nu s-a recăsătorit”66. Alexandru Ciorănescu: Văduv: „bărbat care și-a pierdut soția prin moarte”67. DEX

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
doar „absența prin moarte” ca declanșatoare a stării postconjugale. DLRM: „Văduv, -ă: (Despre persoane; dicționarele indică, aproape toate, și forma populară vădan, -ă) „care și-a pierdut soția sau soțul prin moarte și nu s-a recăsătorit”66. Alexandru Ciorănescu: Văduv: „bărbat care și-a pierdut soția prin moarte”67. DEX: „Văduv, -ă: „(Bărbat) care și-a pierdut soția prin moarte sau (femeie) care și-a pierdut soțul prin moarte și nu s-a recăsătorit”68. De aceeași părere sunt și

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-ă: (Despre persoane; dicționarele indică, aproape toate, și forma populară vădan, -ă) „care și-a pierdut soția sau soțul prin moarte și nu s-a recăsătorit”66. Alexandru Ciorănescu: Văduv: „bărbat care și-a pierdut soția prin moarte”67. DEX: „Văduv, -ă: „(Bărbat) care și-a pierdut soția prin moarte sau (femeie) care și-a pierdut soțul prin moarte și nu s-a recăsătorit”68. De aceeași părere sunt și autorii Dicționarului academic al Limbii Române (DLR): Văduv, -ă, adjectiv și

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
moarte”67. DEX: „Văduv, -ă: „(Bărbat) care și-a pierdut soția prin moarte sau (femeie) care și-a pierdut soțul prin moarte și nu s-a recăsătorit”68. De aceeași părere sunt și autorii Dicționarului academic al Limbii Române (DLR): Văduv, -ă, adjectiv și substantiv; (despre oameni) „care și-a pierdut soția sau soțul (prin deces) și nu s-a recăsătorit”69. Multe dintre dicționarele ce conțin referiri cu caracter etimologic evocă, pentru explicarea cuvântului romanesc, lat. (adjectiv folosit și ca

[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]