2,974 matches
-
interesul să propage astfel de clișee, să vorbească de caragialismul electoral interbelic. Ca să-și justifice tâlhăriile lor. Dar acum? Speram, prin cartea mea, să atrag atenția celor de astăzi, îndeosebi tinerilor, să se ferească să acuze bâlciul de odinioară. Dincolo de vălul pitoresc al aparențelor, să vadă tragedia unei nații chemate la democrație fără să aibă habar de practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i patimi mărunte, orgolii tembele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fiecare retras În propriile gînduri. Nu aveam nici o Îndoială că ale lui Fermín se concentrau asupra sinistrei apariții a inspectorului Fumero În povestea aceea. L-am privit cu coada ochiului și i-am observat chipul Îngîndurat, ros de neliniștite. Un văl de nori Întunecați se Întindea ca sîngele Împrăștiat, revărsînd așchii de lumină de culoarea frunzelor uscate. Dacă nu ne grăbim, are să ne prindă o ploaie zdravănă, am zis eu. Încă nu. Norii ăștia arată de parcă am fi pe timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am rupt-o la fugă prin ploaie. CÎteva minute mai tîrziu, ud pînă la oase și tremurînd de frig, m-am oprit la adăpostul unui portal, ca să-mi recapăt suflarea. Am cercetat restul traseului. Adierea Înghețată a furtunii tîra un văl cenușiu care ascundea conturul spectral al vilelor și căsoaielor Îngropate În ceață. Printre ele se ridica turnul Întunecat și solitar la vilei Aldaya, ancorat În păduricea unduitoare. Mi-am dat deoparte părul ud care-mi cădea În ochi și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asta? Adevărurile vieții nu cunosc vîrstă, maică, răspunse Fermín. Călugărița Îmi zîmbi cu gingășie, Încuviințînd. În privirea ei nu era neîncredere, ci doar tristețe. — Totuși, șopti ea. Se Îndepărtă În ceață, ducînd cubul și tîrÎndu-și umbra ca pe un văl nupțial. Fermín mă Împinse În celulă. Era un cubiculum mizerabil tăiat Între ziduri de grotă supurante de umezeală, din al cărui tavan atîrnau lanțuri terminate cu cîrlige și a cărui pardoseală crăpată era găurită pentru un grătar de canal. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă. Am ieșit de la duș și m-am proțăpit pe covorașul de pluș. Haloul aburului ardea În bobițe argintii, luminozitatea lucarnei azvîrlind un văl alb peste chipul Clarei. Nu se schimbase nici un pic față de cum mi-o aminteam eu. Patru ani de absență nu-mi slujiseră la nimic. — Ți s-a schimbat vocea, zise ea. Te-ai schimbat și tu, Daniel? SÎnt la fel de prostovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cinci minute ca să identific o ușă sau o scară care să mă conducă spre beci. Am ales o poartă din lemn lucrat aflată la capătul unui coridor. Părea o piesă de ebenisterie aleasă, cu reliefuri În formă de Îngeri și văluri și cu o cruce mare În mijloc. Încuietoarea se afla În centru, sub cruce. Am Încercat s-o forțez, fără succes. Mecanismul era, probabil, Înțepenit sau, pur și simplu, ros de rugină. Singurul mod de a trece de ușa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cum Îi judecăm pe ceilalți și nu ne dăm seama cît de mizerabil e disprețul nostru pînă cînd nu ne lipsesc, pînă cînd nu ne sînt luați. Ne sînt luați fiindcă nu ne-au aparținut niciodată... Glasul bătrînului, despuiat de vălul lui de ironie, făcea ape și era aproape la fel de bătrîn ca și privirea lui. — Nuria te iubea mult, Isaac. Să nu te Îndoiești nici o clipă. Și știu că și ea se simțea iubită de dumneata, am improvizat eu. Bătrînul Isaac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
găsească prea multe locuri de unde să Înceapă să o caute pe Penélope. Am făcut o listă cu aceste locuri și ne-am Început periplul. Vila de pe bulevardul Tibidabo nu mai era decît o proprietate pustie, eșuată Îndărătul unor lanțuri și văluri de iederă. Un florar ambulant care vindea buchete de trandafiri și de garoafe peste drum, la colțul străzii, ne-a zis că Își amintea de o singură persoană care se apropiase de casă recent, Însă era vorba de un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zări umbra lui Julián, nemișcată, la capătul de jos scării. Am trecut pragul și am coborît treptele. Am pătruns Într-o Încăpere dreptunghiulară, cu pereți de marmură. Răspîndea un frig intens și pătrunzător. Cele două lespezi erau acoperite de un văl din pînze de păianjen, care s-a destrămat ca o mătase putrezită la flacăra lămpii. Marmura albă era brăzdată de lacrimi negre de umezeală ce parcă sîngerau din adînciturile lăsate de dalta gravorului. Zăceau una lîngă cealaltă, ca niște blesteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o să mai ai șansa de a sîngera prea mult. Haide, intră și-o să chem un doctor, fă-mi plăcerea. Am reușit să ajung pînă la poartă și să mă eliberez de bunăvoința portarului. Acum ningea vîrtos, trotuarele acoperindu-se cu văluri de ceață albă. VÎntul Înghețat Își deschidea drum prin hainele mele, măturînd rana care Îmi sîngera pe față. Nu știu dacă am plîns de durere, de furie sau de frică. Zăpada, indiferentă, a luat cu ea plînsul meu laș, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dat seama că Îmi vorbește cînd i-am simțit răsuflarea În față. M-am așteptat să văd chipul lui Fumero ieșind În lumină și să simt pe gît lama cuțitului. O privire s-a fixat Într-a mea și, În timp ce vălul conștiinței Își lua zborul, am recunoscut zîmbetul știrb și supus al lui Fermín Romero de Torres. M-am trezit Îmbibat Într-o sudoare care Îmi opărea pielea. Două mîini mă susțineau ferm de umeri, așezîndu-mă pe o laviță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ăsta... Nu vrea decît să-l Îmbrățișezi și să-l mîngîi. Ți se rupe ini... Am urcat-o pe Rociíto Într-un taxi cu un bacșiș bun, iar noi am luat-o pe strada Princesa, care era pustie, presărată cu văluri de aburi. Ar trebui să te duci la culcare, pentru mîine, zise Fermín. — Nu cred că pot. Ne-am Îndreptat spre Barceloneta și, aproape fără să ne dăm seama, am Înaintat pe digul spargeval pînă cînd Întreg orașul, strălucind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
figurină șezând? Și cu toate că oamenii observă că aceste fantezii sunt complet false, nu le critică și chiar le face plăcere și nu se întreabă dacă aceste lucruri imaginare pot să existe sau nu; aceasta se întâmplă pentru că intelectul are un văl înainte, încât nu poate vedea ceea ce este justificabil fie după un motiv plauzibil, fie din punctul de vedere al frumuseții, astfel că judecățile pe care le face sunt nefondate. Nu trebuie niciodată să lauzi picturile care nu imită adevărul, chiar dacă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
asta, trebuie să nu scăpăm din vedere triunghiul conjugal...” „Atunci”, zicea Mathilda, „v-aș ruga să-mi permiteți ca, alături de costum, să Întind rochia de seară...” „Deasupra sau dedesubt?” mai Întreba medicul șoptit. „N-aș vrea să mi se boțească vălul...” „Deci, deasupra, nu-i așa?” Își freca stomatologul Paul mâinile de satisfacție, pregătindu-se să sară pârleazul... De obicei intervenea ceva neașteptat În ultima clipă și pârleazul râmânea mereu neescaladat... În locul său, costumul bej se dezlănțuia pe pat În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură. Nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse. Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
-l atârnase de gât! Era cocârjată din cauza mea, o apăsau pasiunile mele, nehotărârile mele, remușcările mele. Dar s-a îndreptat mândră și apropiindu-se devenea tot mai înaltă, deși era mai scundă decât mine, până m-a acoperit cu-n văl de romantism grațios! Ne-am așezat pe un scaun... era singurul scaun din lume și-am început să ne- adâncim privirile în noi. Era cald, zăpușeală, târziu... tăcerea căzuse peste noi. Ne transformasem brusc în doi adolescenți... aproape goi! Răsuflările
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
verde, somnul dulce de copil nevinovat o învălui în lumea viselor. Atunci, tatăl le sărută părintește pe frunte, apoi ridică mâna dreaptă făcând o închinăciune asupra lor, lăsându-le somnul în ocrotirea Tatălui Ceresc. Greierașul Tăcerea serii își așternea încet-încet vălul peste curtea inundată de verdeață. Căldura zilei se lăsase la pământ, apăsată de răcoarea înserării. Deodată, liniștea fusese tulburată de un sunet duios și cald. Cri-cri! Cri-cri! Fetița ridică degetul arătător, pe celelalte le strânse în pumnișor, apropie degetul spre
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
i-a arătat bunurile confiscate de la nazist, inclusiv niște bucle de păr care-i aparținuseră, fără îndoială, Celestei. Mal s-a dus direct la celula lui Franz Kempflerr și a golit întreg încărcătorul pistolului din dotare în figura nazistului. Un văl gros a fost tras asupra incidentului. Guvernatorului militar, un general de armată, i-a plăcut stilul lui Mal. Mal a fost trecut în rezervă cu un calificativ onorabil, i-a adus pe Celeste și pe Stefan în America, a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
16 și nouă ne trebuia 15... tot vorbind!. . . - Tocmai la capătul celălalt al lumei! se plânse Mini, care recunoștea cartierul. Porniră. Mini simțea totuși un fel de farmec de a străbate o parte necunoscută bine a orașului, abia ghicită prin vălul înghețului nocturn. Când treceau printr-un întuneric mai mare se temea într-un fel plăcut, ca și cum se mințea pe ea singură că îi e frică. Ii era teamă, ca de ceva care nu poate să-ți facă rău. și locul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lăuda calitățile maritale ale Lenorei, credea același lucru, întocmai. De altfel, în cutia cu secrete a bunei Lina, caseta aceea frumoasă din lemn de trandafir, lucrat din bucățele ca un mozaic, Mini văzuse o altă fotografie, o Lenora travestită în văluri de mireasă, galeșă și promițătoare, la brațul unui locotenent oacheș și frumușel, cu pinteni și brandenburguri. Evenimentul nu mirase pe nimeni în mica garnizoană mizileană, unde tatăl ei era șef de accize, post modest, dar rentabil și onorabil, pe care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
amestecă astfel printre aventurile și siluetele rafinate ale vieței prezente, în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai smântâna. IV Dejunul prepelițelor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
camera Lenorei. Acolo erau cele două doamne. Eliza lăsă jurnalul din mână și le veni înainte cu pașii ei mărunți. Pe un pat de grădină sta instalată Lenora între perine și pleduri. Contrariu obiceiului, era acoperită până la gât cu un văl mare înfășurat pe trup. Avea pe frunte o compresă udă, care părea o bandeletă lividă, și figura îi era mult slăbită, cu două cearcăne negrui subt ochi, datorite febrei, nu kholului. Trăsăturile feței erau subțiate și tenul limpede, deși palid
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
depozit imens de fapte și întâmplări, de imagini și trăiri, de oameni și locuri, toate vrăfuite în ungherele minții și în tainițele inimii, ascunzișuri în care numai cu noroc mai poți găsi ceea ce îți trebuie la un moment dat. Trecutul, vălul țesut din anii și vremurile ce s-au scurs, prin care încercăm să privim cu ochii minții înapoi, spre începuturile existenței noastre, spre miraculoasa vârstă a inocentei copilării. Trecutul, timp scurs pe nesimțite și adunat, secundă cu secundă în clepsidra
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Este îmbrăcat în haine curate, i se dă ceva consistent de mâncare, i se vorbește ca unei ființe umane. Totul s-a terminat de acum. Lucrurile vor merge spre bine. Doar o cotitură în viața lui. Hainele. Foșnetul mătăsii. Un văl greu i se așază pe față. Vede lumea, nouă și extraordinară, printr-o despărțitură a vălului. Sunt haine purdah. Haine femeiești. Vino, dragul meu, zice una din noile sale stăpâne. Plecăm într-o călătorie. Pagină de dreapta, cu spate alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unei ființe umane. Totul s-a terminat de acum. Lucrurile vor merge spre bine. Doar o cotitură în viața lui. Hainele. Foșnetul mătăsii. Un văl greu i se așază pe față. Vede lumea, nouă și extraordinară, printr-o despărțitură a vălului. Sunt haine purdah. Haine femeiești. Vino, dragul meu, zice una din noile sale stăpâne. Plecăm într-o călătorie. Pagină de dreapta, cu spate alb RUKHSANA (centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Mulțimea aflată pe peronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]