5,635 matches
-
sute de cai, mii de oi, trei soții, o jumătate de duzină de concubine și cam cincizeci de copii. Un semn numai să facă și zece mii din neamul Hiung-nu vor alerga sub steagul lui. în afară de asta, nu uita că e vărul lui Atila și că i-a fost tovarăș în toate incursiunile militare încă de când erau copii. E din totdeauna brațul său drept și regele îi urmează deseori sfaturile. — Așa o fi, dar dacă îți închipui că asta va fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piciorul Ce-o bucură-ntâi pe mama, Dumnezeu sau ... muritorul? EI NU SIMT CE SIMT EU Unii râd de plânsul meu, Alții blestemă mereu, Dar nu simt ce simt doar eu Când la copii le e greu! Ieri juram: că verii mei Nu -s alții mai buni ca ei! Astăzi, ura i-a schimbat S-au bătut și s- au certat. Unul dreptate-a avut, Altul lacom s-a pierdut, Clipa de-ar fi depășit Nimeni n-ar fi suferit. Unul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
știu ce e cu dânsa. A treia a murit acum vreo 32 ani! Dar am fost precoce și în alt chip. Țin minte că gazda mea avea servitoare o fată rotundă de la țară, care odată mi-a spus că un văr al meu de vreo 20 de ani a prins-o în brațe, când se cobora din pod pe o scară și lucrul acesta, pe care l-am înțeles, deși aveam vreo 8-9 ani, mi-a produs un sentiment de regret
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care zăceau mama, tata, sora mea și eu cel fără grijă și ocrotit de ființele mele cele de aproape. Acum rămăsesem singur. Și... trebuiau banii pentru gazdă pe octombrie. Pe-o lună îmi plăti moșul meu, pe altă lună un văr al meu, pe a treia mătușa mea. În curând căpătai o lecție de 15 franci (de la 6-7 jum. dimineața; preparam înainte de începerea clasului, pe un fel de gorilla de pes-te drum). Pe urmă își luă însărcinarea mătușă-mea și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
intervenției Șefului de Șantier care imediat se Îmbăta,spunea glume proaste,insulta pe toată lumea inclusiv ospătarul, pe scurt, scandalul strica toate negocierele. Tony Pavone, mai ava un motiv plauzibil de-a prefera acest local. Bazinul de apă cu valuri...În timpul verii seara până târziu, timp de câteva ore,cinci or șase tinere și frumoase fete, efectuau În valurile spumoase a-le bazinului un fel de demonstrație de virtuozitate imitând sirenele Înflăcărând imaginția veacurilor trecute Într-o așa manieră, Încât noaptea În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amănunte ne pute-ți relata despre locul unde ne aflăm...?”, Întrebă Tony Pavone extrem de curios. „Bine...Dela Început trebue să ști-ți, New Yorkul e un oraș Metropolitan, unic În lume. Orașul are aproximativ nouă milioane de locuitori iar În timpul verii datorită vizitatorilor din Întreaga lume depășește cincisprezece - șaisprezece milioane. Aici se vorbesc toate limbile pământului În timp ce Engleza e rostită cu dialectul țării de provienență Încât confuziile În vorbire și În Înțelegere de multe ori Îți trebue timp ca să realizezi ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zoo, iar ea era adâncită În lectura unui articol din Look și ei o dăduseră la pământ. Era cu toate astea veselă. Era mult prea veselă pentru Sammler. Noaptea bătea la mașină. Cânta la mașina de scris. Era angajată de vărul Gruner, doctorul, care inventase slujba asta pentru ea. Gruner o salvase (la asta se ajungea) de soțul ei la fel de nebun, Eisen, În Israel, trimițându-l pe Sammler În urmă cu zece ani s-o aducă pe Shula-Slawa la New York. Aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
degrabă că alții au mai multă putere pentru viață decât el. Aceasta Îi provocă o nedumerire secretă. Și la mijloc era o iluzie, căci, dată fiind puterea antagonistului, nimeni n-avea destulă putere. Intră Walter Bruch, de-al familiei. Walter, vărul lui Margotte, de-asemenea era Înrudit cu Grunerii. Verișoara Angela Îl luase odată pe Sammler la o expoziție de Rouault. Minunat Îmbrăcată, parfumată, subtil machiată, Îl condusese pe Sammler din sală În sală până când Începuse să i se pară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
i se poarte de grijă și la asta servea Israelul, printre altele, să-i adune pe acești schilozi. Dar acum Eisen evadase, auzise cântecul frenetic, voios al Americii și dorise să intre și el În joc. Se dusese glonț la vărul cel bogat. Vărul cel bogat era În spital cu un fel de cheie de scripcă În gât. Ciudat ce instinct aveau cu toții să chinuiască un om pe patul de moarte. — Și Elya l-a găsit amuzant pe Eisen? Mă Îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de grijă și la asta servea Israelul, printre altele, să-i adune pe acești schilozi. Dar acum Eisen evadase, auzise cântecul frenetic, voios al Americii și dorise să intre și el În joc. Se dusese glonț la vărul cel bogat. Vărul cel bogat era În spital cu un fel de cheie de scripcă În gât. Ciudat ce instinct aveau cu toții să chinuiască un om pe patul de moarte. — Și Elya l-a găsit amuzant pe Eisen? Mă Îndoiesc. Angela purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Wallace și Eisen se cunoșteau. Cât de bine? O Întrebare ciudată. Dar de destulă vreme, oricum. Se Întâlniseră când Wallace, după ce Încercase să facă turul Asiei centrale pe cal și fusese arestat de autoritățile ruse, vizitase Israelul și stătuse la vărul Eisen. Wallace pregătise atunci o serie Întreagă de notițe (apucându-se imediat de lucru) pentru un eseu În care susținea că modernizarea pe care Israelul o aducea În Orientul Mijlociu era În ansamblu mult prea rapidă pentru arabi. Pernicioasă. Wallace, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Hazak, hazak, spuse Sammler. Porunca dată de Dumnezeu lui Ioșua În fața Ierihonului. „Du-te de te Întărește.“ — Hazak, v’ematz, spuse Eisen. — Mda... De ce vorbește Dumnezeu o limbă așa de caraghioasă? spuse Wallace. — Am adus aceste medalioane ca să le arăt vărului Elya. — Nici vorbă, zise Sammler. Elya e bolnav. Nu poate umbla cu metalul ăsta greu și aspru. Nu, nu, o să i le țin eu să le vadă, unul câte unul. Vreau să vadă ce am realizat. Acum douăzeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acum privirea pieziș, cu un ochi mare, de copil și cu bărbia, timid, coborând spre halatul de lână. — Da? Bun, și ce-ai făcut În biroul domnului Widick? — Are o mașină din alea de copiat. Am mai folosit-o pentru vărul Elya. Iar domnul Widick nu se duce niciodată acasă. Probabil că-și urăște casa. E Întotdeauna la birou, așa că l-am sunat și l-am rugat să mă lase să folosesc aparatul și a zis : „Desigur“. Am xeroxat toată chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
comori ca cele cu Ali Baba, căpitanul Kidd sau Tom Sawyer. — Dar spune, și nu glumesc, că este o avere În bani În casă. Nu o să se lase până nu o găsește. N-ar fi o dovadă de răutate din partea vărului Elya dacă... — Dacă ar muri fără să spună unde este? — Da. Shula păru puțin rușinată, acum că spusese lucrurilor pe nume. — E alegerea lui. Elya o să facă așa cum dorește. Presupun că Wallace te-a rugat să Îl ajuți să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am adus cafeaua și te-am văzut așezat pe ea, mi-am zis: „Acolo sunt banii!“. Eram aproape sigură. Așa că după ce ai plecat, m-am Întors și am desfăcut-o și era umplută - umplută cu bani. Ai crede așa ceva despre vărul Elya? Sunt uimită de el. Nu Îmi venea să cred. Perna era capitonată cu pachete de hârtii de o sută de dolari. Banii erau umplutura. — Dumnezeule. — Nu i-am numărat, spuse ea. — Nu accept să mă minți. — Foarte bine, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
către Lantz Bar. Fierăria originală e încă acolo. Casa a ars, dar prietenii lui Franz Lantz l-au ajutat s-o reconstruiască. Oamenii îl iubeau pe Frank. Dacă Johnny McKay a fost sufletul râului, atunci Frank a fost inima lui. Vărul lui, Coy, a îngropat acolo. O să-ți arăt mormântul. Apoi Zach a plecat repede către gabară. Jina și-a dus farfuria la chiuvetă, acolo unde Helena stătea și se uita la ea. Îți mulțumesc pentru tot. Așteaptă pe verandă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
greu să înțeleg de ce mă mai așteapta, dar am coborât din cameră, mânat mai mult de o curiozitate ce nu-mi dădea pace. În fața cantinei erau Gigi, Mihai și cu ea, zbenguindu-se pe scările late din mozaic. Jucau prinsa. Vere, dar mult te mai lași așteptat. Te-ai coafat sau ți-ai făcut unghiile cu ojă? N-am răspuns dar mi-am oprit privirile în ochii ei. Lăsați-l în pace! a zis sărindu-mi în ajutor. Poate că visa
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un telefon de la un grup de cetățeni care prinseseră pe unul care tocmai fura cojoacele dintr-o cojocărie. Trimit taxiul-echipaj să-l ridice, îl aduc la secție, când, ce să văd: ăla! „Nu ți-am zis că te fut, măi vere?” Și-i trag un pumn în capul lui chel și ăla zice: „Hîî, doare, bă, doare!”. Îi iau șireturile (așa ne învățaseră la armată, ca să nu se spânzure arestatu’, de inimă rea sau de disperare) și-l bag în arestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
loc, luați loc, continuă de cum deschise ușa. Ne așezarăm în fotoliile de răchită aduse special, - bucătăria era pe o lărgime parcă anume pentru taifas. - De la cine? întrebai în adevăr curios, pentru că rareori primea câte o scrisoare, dar numai de la un văr al lui din Dorohoi, o știam din spusele lui, dar niciodată să-mi citească asemenea scrisori. - Ee! să vă spun și să nu credeți: de la domnul Davidsohn din Ierusalim!, chiar din Ierusalim - uite unde a ajuns domnul Davidsohn! Apoi nostalgic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dureros al călătorului. Ochii plini de o durere nemărginită ardeau sub tufa de păr cărunt care-i căzuse pe frunte. Sătenii se sfătuiau încet; în lumina slabă, figurile lor liniștite, sub căciulile de oaie, se zugrăveau puternic. Necunoscutul sufla greu. —Vere Costache, grăi Neculai cătră un țăran tânăr și mărunțel; du-te până la Baba Catinca, ad-o încoace; ea poate s-a pricepe mai degrabă ce să facă. Popa Ștefan intră, cu ochii sticlind, bătând tare cu cârja în podele și scărpinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fie greu. Nana Floarea râdea și zicea că să vie și niște muieri de la Laz cu mine. —Care muieri? D-apoi știu eu cum le chiamă? Am să mă mai cuget cum e de făcut. Până la vară este vreme. În timpul verii anului următor 927, au fost felurite înțepături despre Octavian și despre Laz. De câte ori încăleca Ursake, ca să se ducă devale pentru afaceri și treburi, nana Floarea venea și amesteca vorbe multe lângă capul calului, așa că, în urechea lui Șargu, intrau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Da. Acum e rândul meu. Pe aceeași melodie, am cântat: —În ținutul Claaa-are, Mă așteaptă cel drag al meu. Dar un drăguț mai chipeș am găsit La New York când am venit. Dragul meu din ținutul Clare Îmi era de fapt văr dintâi De-am fi avut vreun prunc împreună Degețele-ar fi avut o duzină. —Iisuse! Te pricepi! a zis Aidan. Ești tare! Chiar rimează! Asta da improvizație! Încercând să facă figurile caraghioase din mâini și să îndoaie genunchii cum fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se uita lung la Jacqui, care era la masa „Persoanelor singure și a Palavragiilor“. —Ce-i drept, a recunoscut mama cu jumătate de gură, arată foarte bine pentru o femeie nemăritată care e însărcinată în aproape opt luni. Așezată între verii noștri bizari, inclusiv preotul ciudat care venise în vizită din Nigeria, Jacqui efectiv strălucea. Majoritatea femeilor însărcinate pe care le-am cunoscut aveau eczeme și varice; Jacqui arăta mai bine ca oricând. —Drace! a icnit mama, când a lovit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai adauge nimic, a scos din coșul ei de răchită un minuscul flaconaș verzui. „În seara asta, ai să torni trei picături din acest elixir într-un pahar cu sirop de migdale pe care ai să-l oferi tu însăți vărului tău. O să vină la tine așa cum fluturele vine spre lumina lămpii. Ai să repeți trebușoara asta peste trei nopți, apoi peste încă șapte.“ Câteva săptămâni mai târziu, când Sara s-a întors ca să mă vadă, aveam deja grețuri. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rețetelor fără greș ale Sarei și repetatelor ei făgăduieli. Mai ales, fu nevoită să suporte încă două nesfârșite zile de neliniște și de suferințe înainte de a vedea că i se împlinește dorința cea mai scumpă: aceea de a-și auzi vărul numind-o Um-el-Hassan, mama lui el-Hassan. În a șaptea zi de la nașterea mea, tatăl meu îl chemă pe Hamza bărbierul ca să-mi facă circumcizia și își pofti toți prietenii la un ospăț. Dată fiind starea în care se găseau maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]