2,042 matches
-
TU? Tu nu ești frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond Când se lasă cu dulceață peste pieptu-ți ce suspină, Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond. Astfel treci și tu prin lume... ca un basmu de proroc! Ești săracă dar bogată, ești mâhnită dar senină! Ce să plîngi? De ce să mori tu? Ce poți oare fi de vină Dacă fața ți-e urâtă, pe când anii-ți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cerul dintre nouri să le vază: Despletit flutură pe-umeri moale, dulce, părul blond. Noaptea-n nori visează stele și se uită-n fund de mare, Luna lin roșește-n față de amor și de mirare, Se aplană de uimire valu-albastru vagabond. Dară una-i fiica mării ca o lacrimă de aur. Păru-i curge la călcîe ca un lung și scump tesaur: E a stelelor regină, e al nopții meteor. Ades albă dintre valuri de-a înnot marea despică Și albastrul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se-nsenină. În fundul ei sălbatec e cântec și lumină - Ard stele-n facle de-aur - palate de saphir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se resfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond, Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și albi ca neaua nopții, și îmbrăcați de raze. Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază Pe când din fundul mărei Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel că lumea toată cu cer, pământ și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
veche meserie de pe pământ. Legea de aur a politicii : să-i negi și să-i scoți permanent din sărite pe adversari. Ideologia golită de rațiune duce la fanatism. Primele ființe care au beneficiat de libertate după revoluție au fost câinii vagabonzi. Libertatea este vorbă goală, dacă nu este susținută de reguli draconice. Suntem liberi într-o lume cu gurile de evacuare blocate. În politică, pamfletul se strigă, nu se scrie. În politică, principala regula vestimentară e să-ți acoperi spatele. Politicienii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bucățică de carne pe ele, era mult mai bine pe vremea când se făcea în mațe naturale pe care, la nevoie, le puteai mânca fără probleme, nu ca acum când plasticul ăla celofanat e refuzat până și de un câine vagabond flămând ca mine, câțiva sâmburi de măsline ieftine, borcan de muștar gol, o bucățică de slănină râncedă în colțul unei pingele de șorici întărit pe care de obicei îl mai mesteci la disperare când chiar nu a mai rămas nimic
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în fiecare zi face cat ei să arate noi peste ani, spre deosebire de pantofii sau ghetele de zi de zi, care suportă scâlcierea, noroiul, umezeala și care nu văd crema niciodată în viață, arătând ca dracu'. Câinii de apartament sau câinii vagabonzi. Există oameni care nu-și înșală niciodată pantofii. Adică au o singură pereche pe care o penetrează zi de zi. Nici nu se gândesc la alți pantofi. Mulți, săraci, sigur și-ar dori să și-i mai înșele vara cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Abia apoi am văzut că nu exista, în toată casa, nici un unghi drept. Că, dacă-ntindeam mâna, îl băteam pe umăr pe vecinul din blocul aflat față-n față cu al meu. Că trăiam într-un ghetou plin de câini vagabonzi, în care străinii invitați la mine acasă ezitau să intre. Apoi am înțeles că asta mi-era soarta, că, orice-aș face, nu voi scăpa niciodată de cutiile de chibrit în care am trăit întotdeauna. Văd zilnic oameni care locuiesc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
plecat, o vreme vilele s-au părăginit. Vopseaua acrilică de pe pereți s-a cojit atât de oribil, încît fațadele arătau, când m-am mutat eu în zonă, ca un psoriazis al zidurilor. în largile lor curți interioare își făceau nevoile vagabonzii: Geamurile erau sparte. Ușile împăienjenite, îmi amintesc seara când am venit să văd locul pe care avea să se ridice blocul meu (cumpărasem un apartament care nu exista deocamdată): era un amurg violet, gros ca păcura, mai diluat spre galben
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dispărea în 1998. Nu foamea și mizeria au fost adevărata imagine a Germaniei în anii reconstrucției, ci Heinrich Boli și congenerii săi. Adevărata imagine a României de azi n-o vei găsi în infractori, în copiii străzii și în dinii vagabonzi (vai, atât de reali!), ci în scriitorii care-ți vor vorbi la Leipzig. Eu sânt imaginea României de azi. Cât despre cultura care s-a făcut în România sub comunism, ajunge să-ți spun că Jenny, colega mea de facultate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
stătea singură într-un compartiment, au năvălit deodată peste ea câțiva dintre cei mai multe sute de puștani care năpădiseră trenul, bând, răcnind și agi-tînd steaguri, bruscând călătorii și distrugând compartimentele. Erau elevi de liceu amestecați cu inși ce păreau vagabonzi sau boschetari. Era cu neputință să te înțelegi cu ei. Doamna respectivă a trăit o oră de teroare până a ajuns în gară, înghesuită și insultată absolut gratuit. I-am întîlnit și eu în Gara de Nord, acum câteva zile. De departe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scurtătura asta. Dar dacă știa, atunci sigur s-ar fi gândit de două ori Înainte să urce singur la ora aia din noapte. Scara asta, prea periculoasă și plină de urină ca să doarmă pe ea chiar și cei mai disperați vagabonzi. Tipului probabil că i-a fost frică. Dar n-a făcut nimic. Nu-i frica un mod de a spune că ceva e În neregulă? Ca durerea? speculează Toal. Lumea Începe să se foiască Încurcată, până și Amanda Drummond are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
puțin la brutăria aia. Iau două rulouri cu șuncă, iar Ray Își ia Încun rulou cu cârnați, le halim și apoi dăm pe gât niște cafea cu lapte, fierbinte și vâscoasă. Îți lasă un gust ca venit de pe buzele unui vagabond bețivan după ce a chefuit cu bere ieftină și puternic alcoolizată În cutii mov! Trec la volan, conduc pe lângă Water of Leith și arunc În râu prespapierul vacii bătrâne. Mă zvârcolesc pe scaunul șoferului. Am o iritație care mi santins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
seara asta. Încă am stomacul deranjat, iar duhoarea trupurilor din autobuz mi se pare copleșitoare. Prea mulți șmenari. N-ar putea avea un autobuz care să meargă din Colington până-n centrul orașului fără să treacă prin Oxgangs? Când cobor, un vagabond Întinde spre mine o mână murdară Încrezătoare. I-o strâng și-i spun puțoiului că Isus Îl iubește. Se uită năucit după mine În timp ce măndepărtez și dejas hăt pe stradă când Începe cu bombănelile. Se apropie sezonul bunăvoinței caltfel mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu-i individul ăla boem, Arthur Cormack, știi tu, tipul ăla care recită poezii? mă Întreabă Bladesey. Mă uit la el și fac mișto: Spui că puțoiu e boem, dar ce Înseamnă pentru tine boem? Pentru minei un rahat de vagabond. — Păi de fapt, are o serie de poezii publicate și a câștigat un premiu la Consiliul de Arte. — Și asta Înseamnă un boem, asta-i definiția: un puțoi vagabond și alcoolic ca o sugativă care se descurcă să fraierească niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dar ce Înseamnă pentru tine boem? Pentru minei un rahat de vagabond. — Păi de fapt, are o serie de poezii publicate și a câștigat un premiu la Consiliul de Arte. — Și asta Înseamnă un boem, asta-i definiția: un puțoi vagabond și alcoolic ca o sugativă care se descurcă să fraierească niște labagii generoși și bogați să-l creadă un Împuțit de intelectual. E un vagabond de rahat! Trăiește Într-un adăpost pentru vagabonzi. Posăi spui cum măta vrei, da pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
premiu la Consiliul de Arte. — Și asta Înseamnă un boem, asta-i definiția: un puțoi vagabond și alcoolic ca o sugativă care se descurcă să fraierească niște labagii generoși și bogați să-l creadă un Împuțit de intelectual. E un vagabond de rahat! Trăiește Într-un adăpost pentru vagabonzi. Posăi spui cum măta vrei, da pentru minei doarun puțoi vagabond sugativă! Mă uit Într-acolo și observ că niște pipițe studente futabile fac mare caz pe seama maldărului ăsta de zdrențe puturoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un boem, asta-i definiția: un puțoi vagabond și alcoolic ca o sugativă care se descurcă să fraierească niște labagii generoși și bogați să-l creadă un Împuțit de intelectual. E un vagabond de rahat! Trăiește Într-un adăpost pentru vagabonzi. Posăi spui cum măta vrei, da pentru minei doarun puțoi vagabond sugativă! Mă uit Într-acolo și observ că niște pipițe studente futabile fac mare caz pe seama maldărului ăsta de zdrențe puturoase și Îl detest și mai mult. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o sugativă care se descurcă să fraierească niște labagii generoși și bogați să-l creadă un Împuțit de intelectual. E un vagabond de rahat! Trăiește Într-un adăpost pentru vagabonzi. Posăi spui cum măta vrei, da pentru minei doarun puțoi vagabond sugativă! Mă uit Într-acolo și observ că niște pipițe studente futabile fac mare caz pe seama maldărului ăsta de zdrențe puturoase și Îl detest și mai mult. De fapt, nu știu... dacă ar fi trăit pe malul stâng al Parisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Bladesey, scoțându-și ochelarii și ștergându-le lentilele cu o cârpă. Unul din ochii lui Bladesey e mai de căcat decât celălalt, așa că are o lentilă mult mai groasă. — Ai naibii puțoi drogați, ce mama dracu știu puțoii ăștia? Un vagabond e doar un vagabond, firar a naibii. Arăt spre puțoiu bătrân. Numești asta artă? L-am auzit io. Un vagabond care bolborosește poezii Împuțite de rahat unor oameni care n-au niciun chef săl asculte. Deci asta numesc ei artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și ștergându-le lentilele cu o cârpă. Unul din ochii lui Bladesey e mai de căcat decât celălalt, așa că are o lentilă mult mai groasă. — Ai naibii puțoi drogați, ce mama dracu știu puțoii ăștia? Un vagabond e doar un vagabond, firar a naibii. Arăt spre puțoiu bătrân. Numești asta artă? L-am auzit io. Un vagabond care bolborosește poezii Împuțite de rahat unor oameni care n-au niciun chef săl asculte. Deci asta numesc ei artă acum, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
decât celălalt, așa că are o lentilă mult mai groasă. — Ai naibii puțoi drogați, ce mama dracu știu puțoii ăștia? Un vagabond e doar un vagabond, firar a naibii. Arăt spre puțoiu bătrân. Numești asta artă? L-am auzit io. Un vagabond care bolborosește poezii Împuțite de rahat unor oameni care n-au niciun chef săl asculte. Deci asta numesc ei artă acum, nu-i așa? Sau vreun șmecheraș de rahat care scrie despre toate Împuțitele de droguri pe care le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fițoși. Bineînțeles căn morții măsii nuicuiei acu, stăn sudu Împuțitei de Franța sau undeva de genul ăsta, fraierindu-i pe toți pămpălăii ăștia ca lipitorile de căcat să creadă căi unsoi de artist Împuțit... pula! Rahat Împuțit! țip eu Înspre vagabond și amicii lui studenți. Bladesey pare un pic nervos. — Bruce, n-am putea să mai mergem În, ăăă de fapt, ăă În altă parte... — Am Înțeles ideea Bladesey. Aici pute can Scrubber’s Close, fornăi eu, uitându-mă la bețivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de gustul de șampanie ieftină a lui Clell, care s-a contopit cu bi-carbohidratul pastilelor lui Lennox formând o apă de wc corozivă și Înțepătoare În mațele mele. Râgâi. — Se pare că i-am adus cu picioarele pe pământ pe vagabonzii din gruparea aia new age Robbo. Rahatul ăla de Comunitate Sunrise sau cum și-or spune, Îmi zice Ray. — Mă fut, era și timpu Ray. Chestiile astea răsar peste tot. Sunt o amenințare la adresa modului de viață britanic și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
chilipiruri pentru Crăciun. Aproape că poți să adulmeci lăcomia pură care plutește În aer ca un abur. Pe când se așterne Întunericul de după-amiază târzie, luminile par vâscoase și macabre. Locul crimei. Am ajuns aici urcând pe scara Playfair Steps. Un vagabond tânăr, Îmbrăcat În țoale jegoase și jerpelite, adidași găuriți și sugând dintr-o veche cutie de bere mov, Întinde plin de speranță spre mine un pahar de plastic. — Centrul de Plasament ien direcția aia frățâne, Îi arăt eu spre West
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
eu. Da ar putea fi unu cam friguros. Maș caza acolo vro câteva săptămâni dacaș fin locu tău, Îi arăt spre splendoarea trufașă a hotelului Balmoral.Lasăipe cei care te servesc În cameră să se chinuie. Știi că am dreptate. Vagabondul Îmi aruncă o privire furioasă care nu-i poate masca o teroare pură latentă când se gândește la sezonul rece petrecut pe străzi și foarte probabil sfârșitul vieții lui mizerabile. Totuși, dacă bagă În el suficient din cutia aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]