KorAP: Find »[drukola/base=valiză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...130 >

3,233 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

situația, acela era momentul când trebuia să vă fi căutat aparatul de tensiune! râde Antonio. Și imediat, cu un ton sever: Ar fi trebuit să le cereți la toți să iasă din cameră și să fi scos toate pachetele străinedin valiză! — Dar ce mă făceam cu fermoarul rupt? Oricum, trebuie să recunosc că Îmi pierdusem sângele rece, mai ales că și mașina de serviciu Întârzia. Dacă profesorul Stan, Îl știi, draga mea, Îngerul meu păzitor, ar fi fost acolo, nu aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
la voi timpul Înseamnă bani. Dar, și dacă te enervezi, spune-mi ce o să câștigi? Potolește-te! Vino-ți În fire! O să punem toți mână de la mână și În câteva minute bagajul tău are să fie gata! Ce nu Încape În valize vârâm frumușel În pungi! Avem pungi, lasă, nu ne purta tu de grijă! Pe urmă o să legăm cât se poate de artistic și valiza cu fermoarul rupt! Ai să vezi că nici n-o să se observe și oricum nu vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
mână de la mână și În câteva minute bagajul tău are să fie gata! Ce nu Încape În valize vârâm frumușel În pungi! Avem pungi, lasă, nu ne purta tu de grijă! Pe urmă o să legăm cât se poate de artistic și valiza cu fermoarul rupt! Ai să vezi că nici n-o să se observe și oricum nu vei mai umbla În ea Înainte să ajungi la tine acasă, nu? Și gata! Mai e ceva? Mașina? Apare ea, ai să vezi că În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Nu cred că o să găsim În țara asta un om dispus să facă așa ceva!”, am strigat eu. „Îl găsim, Îl găsim, doar n-o să fim chiar atât de ghinioniști! Și-o să găsim și un geamantan ca lumea! Mai ceva ca valiza ta! Marfă! Să știi că o soluție mai există Întotdeauna! Dacă rămâi liniștit și aștepți, până la urmă lucrurile tot se aranjează, de la sine. Adevărul este că și tu ai avea ceva de Învățat de la noi! În primul rând: să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
din toate puterile să uit felul acesta de a gândi! Nu-i vorba doar de mine, dar eu reprezint o instituție! O provincie Întreagă! O țară! Nu pot să apar În lume Încărcat cu pungi de plastic și cu o valiză legată cu sfoară!”. „Lasă, dragă”, mi-a răspuns, „ce atâta tevatură! O să facem noi Într-un fel”. A coborât imediat și În cinci minute s-a Întors cu un geamantan nou. Are un design oribil, dar e mai Încăpător și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
catastrofa pe care doar el, cu ochiul lui rece de cetățean vestic, aterizat dintr-un performant OZN, și cu calculul lui de futurolog acerb, o prevăzuse, atunci când le spusese: — Fiți atenți dragii mei! Nu vă mai Îndesați toate darurile În valiză, că n-o să se mai Închidă! Și ar fi o adevărată nenorocire să se rupă fermoarul! Așa că, fără să mă mai uit la ghemul negru de vinovați care se răsfira, vociferând: „Ți-am spus că nu!” „Dar ți-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
ei fiică, ar vrea să strige mama, plângând, Buni m-a crescut, dar eu am lăsat-o să moară și Îmi fac reproșuri În fiecare dimineață, când deschid ochii. Soțul meu, care e un om bun, deși a rupt fermoarul valizei tale, Încearcă să mă liniștească, așa a fost să fie, ăsta era destinul ei, lasă, Clementina, că nici noi nu vom Împărăți pământul, o să ne Întâlnim Dincolo cu toții, Îmi spune. Eu, când am dus-o În spital, era doar În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
chiar dacă eu nu am simțit-o. Așa că a rămas neplătit geamantanul, iar bietul Victor, cu onestitatea care Îl caracterizează, mă avertizase: „Să știi că pe drum n-are să-ți fie comod. Și gol atârnă greu, darmite când o fi plin! Valiza cu fermoarul rupt o păstrez ca s-o repar. Te așteaptă aici să te Întorci s-o iei”, mi-a spus la plecare. — Doar nu Îți trece prin cap să te mai Întorci acolo! Christa Întinde mâna nervoasă după portțigaret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
țara aceea, mi-e greu să vă explic de ce... Geamantane burdușite, oameni transpirați, polițiști crunți, cu figuri de bătăuși, Înjurături cum nu-mi aminteam să fi existat altădată În această limbă... Înjurăturile Începeau, firește, după ce călătorul pleca de acolo cu valiza deschisă, cu săpunuri și spray-uri și țigări curgând din ghemotoacele de lenjerie. Am Înțeles pe urmă că se Întorceau cei care lucraseră cu contracte În țările arabe și controlul era menit să-i determine să le lase vameșilor o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
team-ul de bișnițari al vărului Victor. Numai că timpul trecuse, the game is over, mai era nițel și el intra În vamă și eu trebuia să aleg, sau rămân până În ultima clipă și mă conving că el pleacă, cu valiza Înțesată de microfoanele lui Victor, fără să fluture mâna spre mine, sau mă fac că o iau pe scara dinspre subsol, la WC, LIKE A HERO, dar, de fapt, ies afară, În stația de autobuz, și de la un public te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
car, singur, cu autobuzul, dar nu Înainte să Îi fac un semn explicit mamei, pentru că o știam prea bine ce creatoare de panică e. * Revenind Însă la a doua alternativa noastră, problema teoretică ar fiurmătoarea: nu cumva, În ciuda ochelarilor, a valizelor ușoare cu rotile, a mersului său drept, a tot ce a văzut, citit, umblat, ascultat, mâncat, Beaubourg, United Manchester, Scala din Milano, Pinacoteca de la Florența etc. Traian Manu nu-i altceva decât tot un boșo, atent la picăturile de ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
trebui să Îmi tot iau pastilele de tensiune și să gâfâi când urc scara, mai ales dacă vorbesc: — De ce nu ați luat liftul, domnule profesor? La vârsta dumneavoastră e pericoloso sporgersi! Și niște unii să-mi care bufnind și trăsnind valiza grea a unchiului Victor cu lingurile de lemn ale inspiratului meu tată, bălăngănindu-se, la fiecare treaptă până la etajul șapte. * Și Încă, atunci, la aeroport, nu Îi știam toate maniile - de pildă, că seara, la ora H, intra În panică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

Numai o raită și mă duc după un cărăuș... Numai una și plecăm... Stau În calidorul casei din Mana. Și văd: Îl văd pe tata cum dă Încă-numai-o-raită și Încă-numai; O văd pe mama cum scoate din casă În curte valize, baloturi, pachete, lucruri neîmpachetate, neînvalizate, neîn’, nimic. În curte. Îl văd pe Moș Iacob cum o ajută În felul lui la coborâtul, de pe calidor În curte, a bagajelor: aleargă spre ea, cu o mână stăpânindu-și pălăria pe cap, agitând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
calidor În curte, a bagajelor: aleargă spre ea, cu o mână stăpânindu-și pălăria pe cap, agitând-o pe cealaltă: - Oleacă, olecuță, că vin de-agiutor’ - da se poate, doamnă? Da se poate să...? - ajunge taman atunci când mama, după ce a coborât valiza sau balotul, urcă iar scara, așa că lui nu-i rămâne decât să arănjeze lucrul acela, mutându-l cu două degete mai Încolo, cu o palmă Încoace - zicându-i mamei, din urmă, dojenitor: Da se poate o treabă ca asta, doamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pe scări, pe calidor, În casă. Mătușa Domnica tropotește pe lângă ea, În jurul ei, Înaintea ei, cu legătura cu demâncare Întoarsă, strânsă la piept. Moșul dă fugile lui de Întâmpinare, cu pălăria stăpânită pe creștet, când mama a și urcat balotul, valiza, apoi, după ce-i spune că asta-i treabă de bărbat, se ia după celălalt bărbat: tata. Tata, de-acum poate să-și dea În voie raitele; nu mai plecăm. Ba nu, altfel: am plecat și ne-am Întors; ba nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

procesiunea fu completă, o luară din nou din loc. — Hai odată. Mișcați-vă mai repede, am întârziat... Marș dublu... Stâng-drept... Stâng-drept... Un-doi.... Un-doi... Stâng, drept. Stâng... Și făcură marș dublu, e dureros de povestit, stâng-drept-stâng drept în alt morman de valize și paturi de campanie împrăștiate mistrios pe drum. — Oh, nu, mugi brigadierul. Ce mai e acum? Cine-ar fi crezut că vor fi atât de multe probleme la ora asta? spuse domnul Gupta, trăgând în jos eșarfa pe care și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
peste gură să țină frigul afară. Am ales special ora asta pentru că nu e trafic și nu sunt impedimente și uite-acum ce se-ntâmplă. Acolo, înfofolit cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
problemelor de sănătate, am fost obligat să îmi iau un concediu de odihnă și să merg la Kasauli. Din când în când, știi, la vreme de stres... — Dă-te odată, urlă brigadierul roșu de furie. Mută-și naibii sutele de valize. — Vai, Doamne, spuse perceptorul districtual, privind la agitația stârnită, eu însumi am semnat cererea de concediu de odihnă. Bănuiesc că a fost vina mea. Era din nou neliniștit și nefericit. Era clar că toate deciziile pe care le luase fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

astfel de plecare grăbită. Dar să lași totul baltă și să te întorci acasă numai pentru o mână ruptă? Alison, pur și simplu, nu pricepea. Și nu poate să se descurce singură? Grăbit nevoie mare, Luca își arunca lucrurile în valiză, uitându-se prin cameră ca să vadă dacă nu mai uitase ceva. Copilul întreabă unde e tati. Trebuie să mă duc acolo. Asta ți-a zis Sofia, nu? Alison nu intenționase să pară aspră, dar nu s-a putut abține. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
acasă? Dar am un motiv întemeiat, i-a replicat Luca tăios. Și apropo, în caz că te interesează, băiatul și-a rupt mâna când a căzut de pe tobogan. Tu nici nu te-ai obosit să mă întrebi. Apoi bărbatul și-a luat valiza și s-a îndreptat către ușă. — Te sun mai târziu. Ciao. După ce ușa s-a închis cu zgomot, Alison s-a așezat pe pat, unde a rămas nemișcată, privind în gol. După câteva secunde, prima lacrimă i-a alunecat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

În două jumătăți de cerc pe suprafața tarabei, astfel Încât, odată ce te opreai ca să te uiți la ceva ce-ți atrăsese atenția, te trezeai Înconjurat de zeci de lucruri tentante. Una dintre jumătățile de cerc era alcătuită dintr-o grămadă de valize vechi din piele, atent poziționată și aranjată pe principiul dominoului, valiza de lângă mine fiind plină de etichete pentru bagaje de pe vremea potopului. Parcă ar fi ieșit direct dintr-un film mut. Deasupra ei erau două radiouri de bachelită, În stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
opreai ca să te uiți la ceva ce-ți atrăsese atenția, te trezeai Înconjurat de zeci de lucruri tentante. Una dintre jumătățile de cerc era alcătuită dintr-o grămadă de valize vechi din piele, atent poziționată și aranjată pe principiul dominoului, valiza de lângă mine fiind plină de etichete pentru bagaje de pe vremea potopului. Parcă ar fi ieșit direct dintr-un film mut. Deasupra ei erau două radiouri de bachelită, În stare excelentă. Fliss se sprijinea de zidul de piatră din spatele ei, sorbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
cealaltă. Cam exagerată rețeta. Prea multă făină organică. — Ia niște cafea dacă vrei, mă invită Fliss, indicând spre termosul ei. — Mersi. Mi-am turnat un pahar. Un cuplu elegant Îmbrăcat se oprise lângă tarabă și se uita cu atenție la valizele de piele. — Te-au ținut până târziu polițiștii? am Întrebat aproape În șoaptă, ca să nu creadă cei doi că Fliss se aproviziona cu obiecte furate. Ea ridică din umeri, sorbindu-și cafea. Am observat că paharul ei avea un capac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
facă risipă inutilă de vorbe. — Fără folos, Însă. El și Linda nu s-au avut niciodată bine. D-abia aștepta el să-i pună bețe În roate. Proastă strategie. — Mă scuzați, spuse bărbatul, mi-ați putea spune ce preț are valiza asta? L-am Înjurat În minte. — Prețurile sunt pe mânere. — Ah, da. Mersi. Fliss se Întoarse din nou spre mine. — Ziceai că..., am Început eu. Și dacă am cumpăra două? Știți, ca să avem o pereche, adăugă bărbatul, pentru cazul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
veche de tweed și avea o bărbie foarte mică. — Adică..., am avea vreo reducere? Fliss scutură din cap. — Nu la două. La trei, poate. Cei doi ținură un mic sfat și apoi am făcut o ofertă de a lua două valize de mărime medie și o poșetă-pudrieră. Fliss a fost de acord să le dea o reducere de cinci lire. — Sunt grele, zise ea. Piele de cea mai bună calitate. Nu-s prea nimerite pentru zboruri. Avea nota 10 de la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]