805,793 matches
-
cele mai fidele oglinzi ale lumii teatrului românesc din perioada interbelică, în Revista Fundațiilor Regale între 1937 și 1938 și mai ales în Viața românească în intervalul 1938-1940. Constatările autorului nu menajează starea precară a teatrului interbelic: în ciuda sincronizării cu valorile occidentale din poezie și proză, în dramaturgie ne aflăm, la 1936, într-un mare impas: „Ceea ce e sigur este că în literatura teatrului nu s-a întâmplat în ultimii zece ani nimic. Câteva lucrări izolat interesante, poate da. Dar o
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
mai ales că în alegerea pieselor nu funcționa un criteriu selectiv. Și în articolele critice la cărți de poezie sau de proză, și în cronicile dramatice, el depășește un prim stadiu al analizei textelor sau al emiterii unei judecăți de valoare în direcția satisfacerii unei nevoi teoretice, atingând, de exemplu, și problema punerii în scenă a textelor dramatice. Slăbiciunea pe care o are Sebastian pentru documentul intim este o certitudine. Susține inițiativa publicării corespondenței dintre Zarifopol și Caragiale, dintre Titu Maiorescu
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
în împliniri morale și materiale. Istorisirea este împărțită în trei mari compartimente, „părți”, după cum sunt particularizate de autor, încadrate între un Prolog și un Epilog în trei părți, unde se adună concis inițiativele generațiilor de urmași ai personajului de primă valoare, Sandru Șendrea. El se confruntă cu manifestările de cruzime ale străinilor, întinși ca o pecingine pe pământul țării, trece prin trăiri fără revoltă până ajunge să lunece hipnotic pe versantul unei deslușiri fără speranță, necunoscător de regrete, rezultat al vâltoarei
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
lui Ștefan cel Mare, pe cal alb și strai la fel, poate fi apropiată de episodul vizionar din piesa Hamlet, portretul Voievodului „cu o mână ținând sabia ca să se apere de dușmani și cu cealaltă zidea Țara Moldovei” ridică la valoare de document imaginile sale epice de romancier. Al. Lascarov-Moldovanu este un scriitor implicat. El nu cunoaște răceala exprimării. Dimpotrivă, este stăpânit de emoție în căutarea adevărului factic și mai ales în interpretarea epică a acestuia. Este pătruns de rostul său
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
Mănăstirea Dealu și la Școala Superioară de Război, alături de profesori celebri, ca N. Iorga, S. Mehedinți, Grigore Moisil. Ca atâția mari universitari (Blaga și chiar Călinescu) a fost dat afară din învățământ de regimul comunist, foarte alergic la ceea ce reprezenta valoare. Ar fi fost de amintit că Nicolae Ciorănescu a avut, în egală măsură, deschidere spre poezie și viață literară, fiind prieten cu Ion Barbu și Alexandru Rosetti. „Cei trei stâlpi de la «Nestor»”, li se spunea. În continuare, ne sunt prezentați
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
care o putuse găsi pentru pistolul din dotare. La o papetărie a cumpărat un toc cu peniță de aur, o sticlă cu cerneală și cîteva foi albe de scris. Cînd a isprăvit cumpărăturile, cheltuise un maldăr de bancnote aproape fără valoare, bune doar să aprinzi cu ele un foc de lemne verzi. Ostenit, s-a oprit la un birt de lîngă capitoliul încununat de cupolă, și s-a așezat la o masă sub un copac. A băut o cană dintr-o
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
cartonașul roșu eliminând-o din casă și obligând-o la un cantonament la o prietenă timp de două nopți... În orice caz, dreptatea era de partea lui, fiindcă, după cum se vedea pe micul ecran, istoria își evidenția din nou personificarea valorii, parcă și mai doritoare de putere decât... Acum, la emisiunea „Nașul” a lui Radu Moraru, se vedea clar că Domnul Emil nu mai avea pe față grimasa scârbei de politică, de români și de România, ci părea luminată de o
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
plastice a poemului, nu era străină de recent asimilatele idei ale unui Théo Van Doesburg, citit în franceză și chiar în românește, în texte unde “neoplasticianul” olandez de la “De Stijl” chema exemplul gramaticii stricte, mallarméene, în sprijinul noii austerități. Invocarea valorii “cuvântului nou și plin în sine” din Manifestul activist către tinerime al lui Ion Vinea de la “Contimporanul” (mai, 1924) nu era nici ea departe. Oricum, poziția tânărului autor român se arăta cutezătoare în acel moment și anticipa atitudini exprimate mai
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
a echilibra prea marea adeziune, sau dimpotrivă, prea marea distanțare față de istoria povestită, ea este chiar ezitarea, balansarea, oscilarea între adeziune și distanțare. Dacă ironia este, după unii, indice de modernitate prin relativitatea pe care o lasă să planeze peste valorile stabilite, șăgălnicia este pentru partizanul modernilor, care a fost Perrault, chiar această ireverență față de autoritate, stabilită de timp - pentru antichitate, de tradiție - pentru povestea populară, de tirania modei - pentru poveștile cu zîne. Șăgălnicia perraldiană se face mai bine simțită la
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
a textului. E ca și cum ceva zace în pulberea drumului, neinteresant pentru nimeni și, la un moment dat, cineva se oprește, îl ridică, suflă peste obiect și el strălucește. Așa a suflat Dabija peste acest text și i-a pus în valoare o lumină, pentru mine, inexistentă. Alexandru Dabija a condus povestea către anumite sensuri, a amplificat tensiuni, revolte, nonconformismul unor personaje și credințele primitive, prejudecățile altora, a redus zdravăn numărul aparițiilor, condensînd mai multe în unul singur sau tăindu-le pur
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
un serial de televiziune precum „Memorialul durerii” sunt nule, înseamnă că ne aflăm pe un drum greșit. Există, totuși, un punct în care părerile divergente ale „nebunilor” mei se ating, și mă mir că nu l-a pus nici unul în valoare: și anume, esența securistă a comunismului românesc. Deși, formal, Securitatea se subordona partidului, în practică lucrurile stăteau exact invers. Nici unul dintre activiștii, mai mărunți sau mai răsăriți, nu puteau accede în funcții fără acordul „brațului înarmat” al partidului. Prim-secretarii
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
ca nimeni altul”, să alcătuiască o ediție de teatru, care a apărut în colecția „Biblioteca pentru toți”, în 1970. Studiul introductiv nu mai avea cîtuși de puțin alura de „contestație” a unei opere căreia semnatarul său îi descoperise între timp „valoarea extraordinară”. Întocmind ediția, Gelu Ionescu ajunsese la Nu și, de asemenea, la imboldul lui Mihai Șora, se apucase să caute, prin ziarele și revistele vremii, tot ce publicase Eugen Ionescu în afara volumului din 1934. Nu doar analitic, ci și autoanalitic
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
șarjă convigătoare la adresa lipsei de conștiință a contextului contemporan. Căci simplitatea, desuetudinea, umilința nu reprezintă în economia poeticii în chestiune decît alibiul unui umanism protestatar, al unei posturi ecologice nedomolite. Blîndul, blajinul Petre Stoica adoptă o hotărîtă poziție împotriva măsluirii valorilor, sfidînd sfidarea lor astfel: „Filosofia din copita măgarului/ melancolia din șoricul porcului/ umanitatea din gușa corbului/ suavitatea din inima parlagiului/ dulceața din cleștele dentistului/ indulgența din valsul focului/ lirismul din acul scorpionului// surîsul și optimismul din fierea mea” (Embleme). Entuziasmul
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
deja notorii cît și pentru încurajarea unor autori de talent. Dotat cu 15 000 euro, el i-a revenit scriitorului Klaus Böldl, pentru cartea sa Insule îndepărtate. Jurnalistului și scriitorului Christoph Amend i-a fost atribuit premiul de încurajare, în valoare de 5000 de euro. Cu aceeași sumă este dotat Premiul literar Ernst Toller, atribuit de orașul Neuburg pe Dunăre în memoria dramaturgului cu același nume, exilat în 1939 în Statele Unite. Juli Zeh este laureata acestei distincții, atribuită pentru modul în
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
în plan literar eșecul politicii. Romanul de succes al acestei scriitoare, juristă de profesie, se intitulează Înger și Vultur și tematizează relațiile cinice dintre politică, profit și criminalitate. Fundația Brückner Kühnen din Kassel acordă în această toamnă Premiul literar în valoare de 10 000 de euro scriitorului și graficianului Eugen Egner pentru umorul grotesc al scrierilor și desenelor sale. Un alt premiul literar de prestigiu - Erich Fried îi revine romancierului și eseistului Robert Manasse. Scriitorul care ia cu umor și sarcasm
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
generală emisă de rege, care a instituit un statu quo în această privință, a domolit toate neliniștile și a creat o loialitate înfocată în rîndul concesionarilor. În aceeași perioadă, Ministerul pentru Monumentele Naționale i-a remis regelui o factură în valoare de trei sute de mii de franci - suma cheltuită cînd prințesa Clotilde nu numai că a pus în funcțiune jocurile de apă ale fîntînilor de la Versailles, dar a folosit și reflectoarele timp de două nopți la rînd. În ce-o privește
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
Să zicem că președintele trebuie să țină o cuvîntare. Nimic nu e lăsat la voia întîmplării. Face o repetiție cu un expert în discursuri publice, în pronunție și în controlul emoțiilor; e antrenat de un om care și-a demonstrat valoarea cu vîrf și îndesat. - Ca Marilyn Monroe... - Mă rog, pe-acolo. Dar asta nu e tot. Pe urmă intră pe mîinile celor de la Westmore Brothers, cei mai buni din breaslă. Și nu se limitează la vorbit. Nici pe departe. Are
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
în haripă, homidă etc.; informatorii precizează însă că respectivele forme sînt folosite de bătrâni și femei: „acuma nu le mai zice hăripi, că rîde lumea” (p. 97). În notele la Țiganiada, editorul Florea Fugariu adopta o poziție polemică extremă, negînd valoarea de diferențiere a fenomenului: „De reținut că toate fonetismele cu h reprezintă o particularitate a vorbirii din Țara Hațegului, locul de obîrșie al poetului, așa cum atrage el însuși, în notă, atenția. Nu este vorba de fonetisme țigănești (cum s-a
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
ea e obișnuită și la consonantele fonice. Când vorbesc românește, țiganii pronunță aspirat și consonantele românești” (p. 67). Particularitatea de pronunție rămîne deci ambivalentă: e răspîndită în graiurile muntenești, dar e percepută adesea ca marcă a vorbirii țiganilor; a doua valoare poate fi explicată prin coincidență și deprinderi de pronunție ale unor vorbitori bilingvi, dar și istoric și social, prin deplasarea țiganilor din Muntenia spre Ardeal și prin identificarea registrului lor de limbaj cu forma exclusiv orală, cea mai marcată, a
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
țiganilor din Muntenia spre Ardeal și prin identificarea registrului lor de limbaj cu forma exclusiv orală, cea mai marcată, a graiului muntenesc. Oricum, dacă în literatură fenomenul e destul de bine reprezentat (pentru că a fost ales ca marcă distinctivă, chiar dacă pentru valori diferite), cred că ne-ar fi de folos mai multe date concrete asupra realității sale în uzul actual.
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
aici v-ați dat seama că n-am mai rezistat și m-am decis să-l denunț la gazetă. Cu regretul că trebuie să fac o selecție. Voilà: „O bandă de gangsteri a furat în SUA un ordinator de mare valoare, cerând în schimb eliberarea unuia dintre ai lor. Dacă nu e eliberat, ei amenință că fac praf ordinatorul. (Într-o bună zi, zic specialiștii, statele vor fi conduse de ordinatoare. Într-o altă zi, ordinatorul-președinte sau ordinatorul-rege va fi împușcat
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
angelicul poet al Iluminărilor, gata să plece în Abisinia... Criticul meu de serviciu, contemporan bineînțeles, face Bătrâne le-ncurci, vezi că amesteci epocile, fii atent, ne facem de râs! Ce mai contează, zic, sorbind citronada, din moment ce sunt nemuritori cu toții, ce valoare mai are acum cronologia asta meschina... Timpul?... Astfel încât mă înclin mai departe timid: Salut Mallarmé... o, barbuta lui neagră, fină, este proaspăt vopsita, se cunoaște, ...salut Verlaine strig în timp ce amicul lui Rimbaud, gelos pe Gide, se îndreaptă spre subsol unde
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
Una din ele se ridică, strânge un pumn de firimituri, iese afară pe ușa batantă și le aruncă pe mese, în ploaie, vrăbiuțelor, dania ei... Mă ridic și eu imediat, repetând gestul grecoaicei, deși știu bine că imitația nu are valoare. Totuși, depinde ce imiți... Revenind înăuntru, le salut amical cu ce mai știu din grecește. Ele râd și bat din palme bucuroase. Nu știu de ce, dar mă simt ca acasă. În loc de compliment adus lumii din care provenim și unii și
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
într-un domeniu atât de sensibil personal, este recunoscută fără exces de modestie de Mariana Iova. La rândul ei, studiul rezultat din analiza limbajului și nuanțarea semnificației lui în text, prin analizele fenomenului fonetic, morfologic, sintactic, lexical, conduce la recunoașterea valorii cercetătoarei, specializate în domeniul lingvisticii. Nu voi insista aici cu descrierea operei volum de volum, cu ce le este particular și cu ce se leagă între ele. Ar fi o încercare grea, acum când am în vedere constituirea întregii ediții
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
aproape șapte pagini de manuscris, rătăcite în redacția „Vieții românești”. Fiecare „Notă asupra ediției” ajunge în final treaptă în definirea personalității lui Ion Agârbiceanu, întreaga lucrare semnată de Mariana Iova și Victor Iova fiind o atentă și avizată punere în valoare a acestei opere.
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]