1,632 matches
-
oricât de virtual ar deveni, se manifestă ca trup - viața umană este experimentată în cyberspațiu prin intermediul corpului: „Chiar în epoca subiectului tehnosocial, viața este trăită prin corpuri”. (Stone, 1991, p. 13Ă. Perspectiva capitolului de față se alătură acestor considerații care valorizează importanța concretizărilor corporale în spațiul virtual creat de tehologiile informațional-comunicaționale. Apelativul destrupării aplicat lumii online ignoră realitățile concrete ale evenimentelor derulate în Internet, diversele studii etnografice dezvăluind manierele în care utilizatorii se raportează cyberspațiului și/sau realității virtuale în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la fel de esențializantă. Am propus, în schimb, evidențierea modelelor tehnoculturale caracterizate prin pluralitate perspectivală și perceptivă, fie că ne-am referit la ontologia, fie la ideologia virtualității. În ciuda prezicerilor cu iz științifico-fantastic ale oamenilor de știință transumaniști, corpul continuă să fie valorizat atât în existența empirică, cât și în reprezentările cultural-artistice. Astfel, în spațiul tehnologiilor virtuale sau în proiecțiile media, viața umană continuă să fie trăită prin trupul senzorial, mintal, perceptiv, afectiv sau social. Legătura dintre experiențele fenomenologice, tehnoculturale și cele pragmatic-sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
găsit elanul de a sluji profesiunea și a nu lăsa trecutul să se stingă, iar în condițiile în care viitorul este întotdeauna legitim a fi superior, pasiunea lor, cel puțin, reprezintă o metadeschidere. Derrida afirma că viața are valoare dacă valorizează mai mult decât ea însăși ori, această științifică și amplă monografie conferă autorilor ei și o altă cale de valorizare a vieții profesionale și a vieții proprii, ceea ce și eu, subsemnatul, le doresc din plin. DATE ISTORICE 1. SCURT PERIPLU
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
configurația comportamentelor învățate și a rezultatelor lor, ale căror elemente componente sunt împărtășite și transmise de către membrii unei societăți date”. De acestă dată culturii nu-i mai sunt asociate note apreciative. Cultura este o moștenire socială pe care grupul o valorizează și o transmite urmașilor; ea oferă individului modele adaptative de comportament la mediu în care trăiește, modele elaborate de-a lungul timpului respectiv. Se observă două tendințe de definire și utilizare a conceptului de cultură: pe de o parte, tendința
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
rezultat al apartenențelor sale diverse. C. Camilleri identifică influențe culturale la nivelul proceselor psihice, cognitive și afective, la nivelul comportamentelor, obiceiurilor, la nivelul activităților umane și al produselor acestora, la nivelul instituțiilor și a modurilor de organizare socială. Înainte de a valoriza conduitele unor indivizi, trebuie raportate la contextul cultural în care apar, la fondul de credințe și așteptări. Fiecare cultură se ordonează calificându-și binele și răul. În mod obișnuit, atunci când trebuie să înțelegem o altă cultură pornim de la cea proprie
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
mai importantă cu cât este asociată cu finețea. Exprimând superioritatea energiei subtile asupra forței brute, șoarecele apare în numeroase legende ca înspăimântându-l pe elefant, până la a-l face să-și piardă controlul de sine. Această semnificație aceasta este deosebit de valorizată în imaginarul destinat poveștilor pentru copii. Numeroase desene animate au ca erou un șoarece, cel mai cunoscut fiind Mickey Mouse. Reducând la zero toate tentativele pisicii sau ajutându-i pe cei slabi, șoarecele întruchipează animalul inofensiv care triumfă asupra celor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
triumfe asupra lor și să-și găsească noi forțe. Mistreț Simbolistica mistrețului este foarte apropiată de cea a porcului (vezi cuvântul). Totuși, dat fiind că el dezgroapă trufele, adaugă la interpretarea foarte puțin apreciată dată porcului o dimensiune spirituală benefică. Valorizează intuiția și îl sfătuiește pe cel ce visează să facă apel la flerul său, să sape și să își folosească resursele interioare. Scorpion Scorpionul întruchipează perfidia, răutatea (mai ales a vorbelor) și agresivitatea. Temut de toți oamenii, încă din negura
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se sustragă. Armele au, prin urmare, o dimensiune spirituală certă. În funcție de lectura analitică, armele posedă, în plus, o polaritate masculină și constituie simboluri falice, deoarece reproduc erecția și penetrarea. În vis, ele indică: - fie necesitatea de a se bate și valorizează acțiunea directă, curajul, munca; - fie situațiile conflictuale; - fie sentimentul de persecuție: persoana este sau se simte hărțuită ori atacată. Arc, săgeată Armă sacră, atribut a numeroși zei și eroi, arcul funcționează pe baza unui simbolism ternar: - arcul în sine arată
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
conducă, dimpotrivă, să se abandoneze cu încredere și în liniște. Trebuie să aibă grația și lejeritatea zmeului pentru a se înălța și a-și atinge obiectivele. Soluțiile blânde trebuie preferate violenței și acțiunii în forță. A cânta, cântec Cântecul este valorizat și considerat, în toate culturile, ca fiind mijlocul ideal de a onora și de a venera divinitățile. Este mărturia unei inimi pure și vesele. Este când vesel și ritmat, semn al bucuriei pe care o aduc împărtășirea credinței și a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
lună»). În limbajul curent, luna are o semnificație erotică (desemnând posteriorul). La modul general, este expresia producțiilor inconștiente, adică a profunzimilor psihice: visul, fantasmele și imaginarul, în timp ce soarele este expresia producțiilor conștiente: gândirea logică și rațională. Luna exaltă imaginația și valorizează creația. Ea se referă la gândirea animalică și primitivă ce funcționează în cazul artiștilor, dar care ascunde și pericole și poate evolua spre forme delirante. Luna reprezintă, prin urmare, legătura antagonistă și totuși inextricabilă dintre înțelepciune (aspect pozitiv) și nebunie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
deosebește de postmodernitate, care nu evaluează exclusiv nici noul, nici vechiul, ci preia elemente din ambele. Modernitatea, scrie H. Meschonnic [p.9,18,20], este propriul său mit: mitul rupturii și deformarea să: noul; modernitatea este o luptă, un conflict, valorizat prin creativitate. Noutatea a devenit elementul esențial" al modernității, consemnează și H.-R.Patapievici, "a fi modern înseamnă a fi mereu identic cu ultimul moment al timpului, a fi cel mai avansat, cel mai nou, cel mai recent" [p.455
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
existenței Parizienei, se joacă teatru nu doar în fața altora, dar și din proprie plăcere. Existența ei socială este codificata și, mai mult sau mai putin, expusă. Privilegierea, în critică actuala, a unei interpretări de ansamblu a operei lui Zola, care valorizează nu detaliul, ci ansamblul și mecanismele moderne ale organizării sale (utilizarea spațiului social și a legilor dramatice, montajul, combinatorica, înlănțuirea în dispunerea personajelor) [v.Pages, p.118] ne permite să dezvoltăm o perspectivă mai puțin tradițională a interpretării Parizienei, organizatoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
scene originale. Că regizor, apelează la "teatralizarea" evenimentelor. Pariziana este o virtuoasa a scenelor cu tentă senzațională, purtând însemnele spectaculozității. Ea seamănă cu personajele din teatrul de avangardă al lui Antonin Artaud, care "fac" spectacolul dramatic prin modul de a valoriza tehnică teatrală și de a reprezenta scenic timpul și spațiul. În comedia urbană, conform schemei receptării reprezentării, unii oferă spectacole, alții se prind în jocul lor ori sunt simpli spectatori. Deoarece își propune un scop precis pentru care cei din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dintre norme și comportamente sociale, considerând că în orice societate sunt indivizi ce încalcă normele prescrise și indivizi care se pronunță asupra conduitelor celor care violează normele. În acest sens, norma reprezintă, de fapt, etalonul în funcție de care conduita individului este valorizată pozitiv sau negativ; normele impun sau interzic anumite acțiuni evaluând la modul impersonal în ce măsură un individ poate sau nu să îndeplinească un anumit rol social, în funcție de poziția lui socială. În funcție de modelul normativ care întruchipează faptele tradiționale, de sistemul valoric al
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Rădulescu-Motru pentru a desemna coerența, ordinea faptelor în orizontul personalizării, transformă sensurile conceptelor apte să desemneze energia în faza sa de natură. Așa se întâmplă cu conceptul evoluției, al cărui sens se determină, în planul personalizării, ca istorie. C. Rădulescu-Motru valorizează diferența ontologică natură-cultură, dar și continuitatea dintre ele. Energia, în personalismul energetic, are funcțiile unui principiu (arche). Ea este originea comună a lucrurilor și unicul lor substrat; unitatea lumii se întemeiază pe aceste două determinări. Dar energia reprezintă și principiul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o găsim în faptul muncii. Petre Vaida afirmă (în capitolul despre C. Rădulescu-Motru din Istoria filosofiei românești II) că personalismul energetic are drept concept fundamental anticipația. Afirmația este întemeiată și, cred, deschide o cale de interpretare a acestei filosofii care valorizează și partea psihologică a operei și pe cea filosofică. Ordinea lumii, potrivit lui C. Rădulescu-Motru, este una personalistă, în sensul că liniile de evoluție a energiei tind spre corelațiunile de personalitate. Ținta evoluției este cauza care împinge formele energiei spre corelația
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
complexe, cum sunt cele psihice, cele socio-umane în genere"200. Totuși, în perspectivă ontologică, valabilitate are ideea continuității necondiționate; energia unifică natură și cultură, acestea fiind formele ei. Pe de altă parte, "fenomenul" mutației ontologice produs prin apariția omului este valorizat suficient de C. Rădulescu-Motru, suficient și cumpătat, așa încât să aibă drept de a fi, alături de discontinuitatea inițială, și continuitatea, absolut necesară în refacerea unității lumii. În lucrările sale de maturitate, C. Rădulescu-Motru nu mai accentuează energetismul, dar principiul energiei își
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
păstrează locul, dobândind relevanță, alături de el, conceptele de evoluție, finalitate și mai cu seamă cel de personalitate. Într-un fel, ordinea "istorică" a reconstrucției personalist-ener-getice este inversa ordinii "logice", în lucrările de tinerețe (Știință și energie, mai cu seamă) fiind valorizată mai mult continuitatea. Astfel, totul este energie; omul este scop final al evoluției, având un specific existențial determinat, fundamental, prin natura sa "energetică". În ultimile lucrări însă (îndeosebi în Etnicul românesc și în Morala personalismului energetic), discontinuitatea este întărită, fără
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
decât prin societate, a cărei evoluție o potențează. Prin urmare, ea este prezentă în lume de la începuturile istoriei, dar nu este valorificată deplin în rostul ei specific, raportat la condiționatul natural: invenția unui nou gen de muncă; și nu este valorizată nici raportat la Necondiționat: formarea caracterului a cărui notă definitorie este libertatea voinței. Exercițiul personalității energetice nu este în sensul adaptării, deși ea aduce un acord mai profund al omului cu mediul natural. Personalitatea energetică umanizează "energia", desăvârșind în lume
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dintre aceste două determinări nu poate fi negată fără a anula vocația însăși. Dispozițiile sufletești ale individualității posibile prin cele ale poporului se transformă în energii atunci când formează o unitate cu idealul cultural. Unii interpreți ai filosofiei lui C. Rădulescu-Motru valorizează peste măsură elementul natural al genezei vocației, fiindcă aceasta "este cerută de rațiuni mai adânci chiar decât cele sociale, rezidând în determinisml specific al naturii"231. Acceptarea unei singure surse pentru personalitatea vocațională face ininteligibil întregul model al acesteia. C.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energie; pune-o în valoare"275. Într-un asemenea univers, în care toate actele omului, toate instrumentele folosite de el, toate scopurile sale nu au alt rost decât economia de energie, omul devine el însuși un instrument. "Imperativul energetic" nu valorizează umanul, ci "energeticul". Scopul-în-sine este, desigur, energia. De altfel și alte componente ale universului uman, cum ar fi valorile, statul, știința, banii nu sunt decât forme ale energiei. Statul este energia concentrată a unui grup de oameni. Modalitățile în care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
primul, omul poate să apară ca scop final al existenței și, într-un fel, drept cel care dă legea naturii prin extinderea asupra acesteia a principiului finalității; în al doilea, omul este existență tranzitorie. Aceasta nu înseamnă că Em. Mounier valorizează mai puțin persoana umană, sau că o privește ca pe o existență întâmplătoare în lume, ca un accident sublim etc. Dimpotrivă, persoana este cea mai înaltă formă de existență; mișcarea sa (de personalizare) este "realitatea centrală a universului". Dar sensul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
informației, a schimbărilor politice, profesionalizarea comunicării politice, creșterea costurilor activităților politice. Creșterea rolului mass media în societate, în general, și în viața politică, în particular, antrenează o serie de transformări, dintre care amintim: guvernanții caută tot mai mult să-și valorizeze acțiunile și urmările lor în sensul popularității; viteza mare a informației și caracterul ei efemer încurajează, mai degrabă, rezolvarea problemelor pe termen scurt; descurajează gestionarea problemelor mai puțin spectaculoase prin definiție; sporește dificultatea guvernanților în luarea unor măsuri impopulare. Marketingul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ale revoluției mediatice asupra conduitelor politice, vom observa transformări incontestabile în ceea ce îi privește pe guvernanți, pe guvernați, dar și în funcționarea spațiului public. Mediatizarea afectează munca guvernanților și conduita lor în afaceri, accentuînd mai ales preocuparea de a-și valoriza acțiunile și urmările lor în sensul popularității. Invitat să își exprime părerea în problema puterii mediatice 35 și pornind de la experiența sa de ministru al agriculturii, Michel Rocard apreciază că un responsabil în funcție rezervă comunicării 70% din timpul său
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
să faci." Astfel, analizele "activităților comerciale", ale spoturilor televizate pregătite de candidații americani pentru alegerile prezidențiale, începînd cu anii 1952, relevă regularități în opțiunile strategice. Cîștigătorii alegerilor subliniază competențele cerute de funcția prezidențială, exploatează puterea legitimării conținute de aceasta și valorizează realizările de pe parcursul mandatului lor. Candidații la funcția supremă au deseori tendința de a-și prezenta fizic imaginea, de a denunța neajunsurile administrației care tocmai se încheie și de a cere schimbarea. Cîtă vreme candidații care își termină mandatul insistă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]