34,286 matches
-
descarce, cu ajutorul bărcii auxiliare, tot ce se află pe navă: cele câteva animale domestice care le mai rămăseseră, catargele, velele, alimentele și obiectele de uz personal. De fiecare dată, barca se întorcea cu pietroaie grele, care erau așezate pe fundul vasului. Din când în când, vântul se întețea, iar primele frunze de palmier începuseră deja să zboare prin aer. Cand din Marara nu mai rămase decât scheletul, așa cum ieșise din mâinile lui Tevé Salmón, Miti Matái dădu ordin că acesta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
absurdă, căpitanul ei știa foarte bine că acela era cel mai sigur loc în care s-ar fi putut afla pentru următoarele ore. Nici un vânt, oricât de violent ar fi fost el, n-ar mai fi avut cum să izbească vasul de coastă, iar în interiorul lagunei protejate de recifele de corali valurile n-ar fi avut niciodata suficientă forță încât să-l afecteze în vreun fel, la cinci metri adâncime. După ce se văzură pe uscat, ridicară canoea și o ascunseră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru prima oara în viața lui, de el însuși, grăbindu-se să-i anunțe pe membrii echipajului că aceluia care va mai face rău vreunuia dintre acei nenorociți nu i se va mai permite să pună din nou piciorul pe vas. — O să vă las aici să-i înfruntați pe ceilalți, când se vor întoarce, spuse cu fermitate. Am venit să recuperăm ce-i al nostru, nu să demonstrăm că suntem mai cruzi decât ei. Roonuí-Roonuí, care pentru câteva ore păruse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
navă pe timpul furtunii. Roonuí-Roonuí și majoritatea oamenilor lui tăiară vegetația pe o rază destul de mare în jurul clădirii Marae și strânseră lemne cu care să aprindă focuri de jur împrejur, astfel că, de cum se lasă întunericul, femeile și echipajul urcară pe vas, ca să petreacă noaptea acolo, pe când cei mai buni războinici făceau de gardă pe insulă, cu riscuri foarte mici de a mai fi surprinși din întuneric. Tapú Tetuanúi ar fi dorit să facă parte din acest ultim grup, insă Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Soarta mea a fost cea mai grozavă pe care a avut-o cineva vreodată și am văzut ce n-a văzut nimeni altcineva. Asta este un moment numai bun ca să pun punct final și vreau doar să mă asigur că vasul va ajunge cu bine acasă. Îi zâmbi dulce. Iar tu vei fi cel care-l va conduce. Cum? întreba băiatul, mirat și speriat în același timp. Încă nu știu aproape nimic. Asta e adevărat, recunoscu celălalt. Dar tocmai pentru că recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atacaseră Bora Bora în urmă cu paisprezece luni. Până și ultimul om de pe Marara știa dinainte ce-avea de facut. O jumatate de oră mai tarziu alimentele, apa și prizonierii se găseau la bord, astfel că putură să dea drumul vasului, iar vâslașii îl îndreptară imediat spre larg, prin strâmtoarea vestică, înainte să intre în câmpul vizual al celor care soseau dinspre răsărit. La patru mile depărtare de coastă, Miti Matái ordona oamenilor să lase vâslele și să aștepte. Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
păstrat sângele rece: gânditorul Navigator-Căpitan, ai cărui ochi nu pierdeau nimic din ceea ce se petrecea în jurul lui, si zâmbitoarea Anuanúa, în vreme ce Tapú Tetuanúi își amintea de cuvintele pe care Navigatorul-Căpitan le pronunțase cu mult timp în urmă: „Marara este un vas foarte rapid, dar în nici un caz nu ar putea rezista ciocnirii cu o navă de război“. În timpul schimbului de prizonieri, băiatul avusese ocazia să analizeze vasul inamic, și trebuia să admită că, într-adevăr, carenele Mararei s-ar sfărâmă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cuvintele pe care Navigatorul-Căpitan le pronunțase cu mult timp în urmă: „Marara este un vas foarte rapid, dar în nici un caz nu ar putea rezista ciocnirii cu o navă de război“. În timpul schimbului de prizonieri, băiatul avusese ocazia să analizeze vasul inamic, și trebuia să admită că, într-adevăr, carenele Mararei s-ar sfărâmă că o coaja de ou în fața provelor înalte, ascuțite și puternice, care păreau anume concepute pentru a provoca daune cât mai mari. Ce șanse mai aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se mai zarea nici o urmă de Te-Onó, nici de insula lor, pe care o lașaseră cu mult în urmă, înspre nord-vest. Singurul lucru care îl interesase până acum pe căpitanul Mararei era să pună o distanta cât mai mare între vasul sau și cele ale urmăritorilor, profitând la maximum de vânt, deși se văzu nevoit să reducă simțitor suprafață velelor, fiindcă nici catargele, nici cusăturile navei n-ar fi putut suporta prea mult timp presiunea enormă la care fuseseră supuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la maximum de vânt, deși se văzu nevoit să reducă simțitor suprafață velelor, fiindcă nici catargele, nici cusăturile navei n-ar fi putut suporta prea mult timp presiunea enormă la care fuseseră supuse la început. De fapt, carena dreapta a vasului îi resimțea deja efectele, doi oameni trebuiau să arunce apă încontinuu, iar pentru îndemânaticul dulgher era imposibil să astupe crăpăturile în timp ce vasul se deplasa. Însă, ceva mai tarziu, când cei de gardă confirmară că nu se zarea nici o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putut suporta prea mult timp presiunea enormă la care fuseseră supuse la început. De fapt, carena dreapta a vasului îi resimțea deja efectele, doi oameni trebuiau să arunce apă încontinuu, iar pentru îndemânaticul dulgher era imposibil să astupe crăpăturile în timp ce vasul se deplasa. Însă, ceva mai tarziu, când cei de gardă confirmară că nu se zarea nici o urmă de ambarcațiune la orizont, Navigatorul-Căpitan ordona să fie oprit Peștele Zburător, pentru ca in nemișcarea oceanului, care părea acoperit cu ulei, să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de ambarcațiune la orizont, Navigatorul-Căpitan ordona să fie oprit Peștele Zburător, pentru ca in nemișcarea oceanului, care părea acoperit cu ulei, să se facă reparațiile. Pentru aceasta, toți oamenii trecură pe puntea din stânga, făcând în acest fel că partea dreaptă a vasului să se ridice din apa atât cât era nevoie, insă încercând în același timp să mențină echilibrul, pentru a nu pune în pericol ambarcațiunea. Atunci dulgherul începu să se miște cu agilitatea unei maimuțe, atârnat de o funie groasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se ridice din apa atât cât era nevoie, insă încercând în același timp să mențină echilibrul, pentru a nu pune în pericol ambarcațiunea. Atunci dulgherul începu să se miște cu agilitatea unei maimuțe, atârnat de o funie groasă în exteriorul vasului și „cârpindu-l“ cu ajutorul unui ac uriaș din os, pe care un ucenic de-al lui i-l trecea înapoi, din interior. Un observator străin de cultură acelui popor născut pentru viața pe ocean nu și-ar fi crezut ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta firava a prințesei își părăsise ascunzișul și se îndreptase spre prova de la babord, unde rămase mai mult de trei ore, scrutând întunericul din spatele navei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cineva le-a aruncat în mare. — În sfârșit, începi să gândești! În plus, ne aflăm la pește optzeci de mile de coastă cea mai apropiată, și nici un pescăruș nu se depărtează atât de mult de țărm, decât dacă urmărește un vas, cu ale cărui resturi se hrănește... Înțelegi acum? Înțeleg, răspunse băiatul. Dar tot nu-mi dau seama cum poți să calculezi la ce distanță se găsesc. — Pot să-mi fac o idee, pentru că încă nu le-a digerat, ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și până atunci nu vom mai fi aici. Dar unde vom fi? — Acolo unde se așteaptă mai putin, răspunse zâmbitor căpitanul Mararei. Nu trebuie decât să-i facem să urmeze un drum greșit. Ordona să fie adus cel mai mare vas pe care îl aveau la bord, îl umplu pe jumătate cu ulei de cocos și îl astupa ermetic, cu ajutorul unei rășini pe care o folosea dulgherul la călăfătuitul navei. La sfârșit, îi lega în partea de sus un cap mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
micile oglinzi pe care le primiseră de la spanioli. Cand nu mai lipsea decât o jumatate de oră până la asfințit, înfipse în geamandura improvizată un ac subțire și îi ceru lui Tapú Tetuanúi să o așeze cu grijă pe apă. Încet, vasul începu să alunece către est, împins de curentul puternic, care îl purta mult mai repede decât pe greoiul catamaran și, când se convinse că urma direcția la care se așteptase, Miti Matái ordona zâmbitor: — Toată lumea la vâsle! Prova spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de cunoștințe nu se potolea niciodată. — Pentru că Te-Onó să meargă după ea, răspunse. Și ca să-i facem să vâslească până li se rup spinările! adaugă distrat. La cât de bine plutește, si daca mai luăm în considerare și viteza curentului, vasul asta o să alerge că un nebun, si, când au să-l ajungă, dacă vor reuși să-l ajungă, o să fie morți de oboseală. Și la ce servește uleiul de cocos? întreba iarăși Tapú Tetuanúi. Uleiul, scurgându-se încet de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceva se va-ntâmpla, pentru că nimeni, iareu cu atat mai putin, nu se poate opune legilor zeului Tané. Tonul lui era acum de profundă părere de rău. Singurul lucru pe care i-l cer este să-mi permită să conduc vasul până când vom ajunge din nou în Al Patrulea Cerc. De acolo, am să-l pun în mâinile tale, fiindcă sunt convins că ai să știi să-l conduci înapoi acasă. Nu suport să te aud vorbind astfel. Nici eu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o bucată de scândura pe care o legase în afara navei, si pe care băiatul nici n-o observase până atunci. O să ne convingem în curând. Dacă s-au prins de scândura asta înseamnă că s-au prins și de pereții vasului. Și, în cazul ăsta, ce e de făcut? —O să vezi tu la momentul respectiv... Acuma concentrează-te asupra stelelor, căci, daca nu mă-nșel, cerul nostru se gaseste deja foarte aproape. Tapú Tetuanúi se obișnuise deja cu faptul că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prin preajmă? Ar fi cazul să existe!... fu răspunsul spontan, nu fără o nuanță de umor. Dacă nu-l găsim în cel mai scurt timp, o să ne trezim cu fundul în apă. Din acel moment, chiar și ultimul om de pe vas își dedică cea mai mare parte a timpului încercând să descopere până și cel mai mic indiciu al existenței vreunei insule. În fiecare dimineață, primul lucru pe care îl făcea Miti Matái era să scoată scândura din apă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajunse la asemenea extreme, încât, în momentele de calm absolut, când nici macar sunetul apei, în continuare caldă și nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era convins că un asemenea remediu n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mi l-aș putea dori ar fi să ne vedem obligați să-i înfruntăm. Făcu un gest semnificativ, indicând pereții catamaranului. Însă ultimul lucru pe care mi l-aș putea dori este că scârboșeniile astea de viermi să-mi mănânce vasul. Și ce-o să facem dacă vin în timp ce navă este pe uscat? întreba îngrijorat Tapú Tetuanúi. Sunt mult mai mulți decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap, nu pot s-o fac. Îl lașară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dispăruseră, ca prin minune, de pe suprafața pământului. Doar dacă cineva ar fi traversat înot largă laguna și ar fi pătruns în insulița ar fi putut descoperi - în caz că s-ar fi lovit de vreuna dintre carene - că acolo era ascuns un vas. Totodată, echipajul avu ocazia să evalueze daunele produse de temuții teredos, care încă nu erau majore, dar care ar fi devenit dacă ar mai fi rămas încă vreo câteva săptămâni în larg. Respingătorii viermi ajunseseră deja la patru centimetri lungime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pandanús și de venin al spinoșilor Nohú, pe care femeile îi pescuiau în laguna. Acest strat protector avea să împiedice timp de aproape o lună că alte larve de Teredo navalis să se fixeze de Marara, iar până atunci căpitanul vasului era încrezător că vor ajunge în ape în care numărul lor este mult mai scăzut. Ceilalți, cu excepția războinicilor care făceau de gardă, se ocupau cu strânsul de fructe, scoici, răci și mai ales languste, căci acestea - care se găseau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]