1,771 matches
-
facă dreptate, să-l sfătuiască la nevoie și să-i ocrontească familia în caz de moarte. Seniorul și vasalul erau legați deci printr-un adevărat contract. Când vasalul sau suzeranul nu-și respectau obligațiile, jurământul înceta să mai fie valabil. Vasalul care-și înșela suzeranul se făcea vinovat de trădare și își pierdea feudul. Suzeranul care nu-și respecta vasalul sau abuza de drepturile sale față de acesta își pierdea drepturile asupra feudului. În principiu, toți nobilii erau egali. Întinderea pământului și
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
erau legați deci printr-un adevărat contract. Când vasalul sau suzeranul nu-și respectau obligațiile, jurământul înceta să mai fie valabil. Vasalul care-și înșela suzeranul se făcea vinovat de trădare și își pierdea feudul. Suzeranul care nu-și respecta vasalul sau abuza de drepturile sale față de acesta își pierdea drepturile asupra feudului. În principiu, toți nobilii erau egali. Întinderea pământului și numărul vasalilor stabileau însă o ierarhizare pe care ei o recunoșteau și o exprimau în termeni preciși. Biserica s-
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
-și înșela suzeranul se făcea vinovat de trădare și își pierdea feudul. Suzeranul care nu-și respecta vasalul sau abuza de drepturile sale față de acesta își pierdea drepturile asupra feudului. În principiu, toți nobilii erau egali. Întinderea pământului și numărul vasalilor stabileau însă o ierarhizare pe care ei o recunoșteau și o exprimau în termeni preciși. Biserica s-a străduit să folosească forța și solidaritatea nobililor, îmblânzind obiceiurile lor brutale și oferindu-le exemplul cavalerului creștin - un ideal moral de oștean
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
său, rănit de asemenea într-un accident. Când ucigașul era pe punctul de a-l omorî pe Takuma, este trimis în Iad, însă oamenii au început să creadă că Takuma este criminalul. Yuzuki Mikage este o școlăriță care va deveni vasalul Fetei Iadului; când cineva o contactează pe Ai, Yuzuki are viziuni la fel ca și Tsugumi și va deveni Ai pentru a trimite victima în Iad. La Festivalul celor 6 lanterne, Ai va părăsi corpul lui Yuzuki. După ce prietena ei
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
îi apăreau suveranului Bizantin ca atentate la interesele și la demnitatea imperiului său. Că Otto luase coroana, că era stăpânul Romei si al Bisericii romane, că stăpânea aproape toată Italia, că se aliase cu prinții din Capua și din Benevent, vasali ai Imperiului Bizantin și că lansase chiar un atac împotriva orașului Bizantin Bari, toate acestea îl iritaseră la extrem pe împăratul bizantin, căruia succesele ultimelor sale expediții din Orient îi dăduseră un sentiment extraordinar de putere și de mândrie. Ambasadorul
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
polonez au fost atribuite Rusiei, Austriei și Prusiei. Perioada cuprinsă între 1773 și 1792 a fost una de renaștere națională, sprijinită de Stanisław, dar în 1793 acesta a fost forțat să accepte o a doua divizare, în urma căreia a devenit vasal "de facto" al Rusiei, cu un regat ciopârțit. Anihilarea Poloniei a fost definitivată în 1795, după zdrobirea unei răscoale naționaliste. În noiembrie 1795 Stanisław a fost forțat să abdice. Horia C. Matei, București, 2006: Enciclopedie ilustrată de istorie universală Arbori
Stanislaw August Poniatowski () [Corola-website/Science/312802_a_314131]
-
Cristina a căzut bolnavă cu febră, ceea ce a întârziat călătoria. Căsătoria a avut loc la 6 august 1595 la Weissenburg și curând Maria Cristina s-a mutat în Transilvania. Căsătoria a fost considerată ca un câștig politic major; Sigismund, fost vasal al Imperiului Otoman, a format în prezent legături strânse cu Sfântul Imperiu Roman. Împăratul Rudolf al II-lea l-a numit pe Sigismund Prinț al Sfântului Imperiu Roman ("Reichsfürst"), și a asigurat posesia Transilvaniei în cazul în care cuplul ar
Maria Cristina de Habsburg () [Corola-website/Science/312825_a_314154]
-
lui Ahab, Moabul (Moav), cucerit de tatăl său Omri, a rămas sub controlul Israelului, iar cu statul evreiesc din sud, Iudeea ("Iehuda" sau "Iuda"), s-a legat o alianță prin căsătorie - regele Iosafat (Iehoșafat) din Ierusalim fiind cuscrul și probabil vasal al lui Ahab. Fiica lui Ahab și Izabela, Atalia, s-a măritat cu Iehoram, fiul lui Iosafat. Însă în anii domniei lui Ahab au avut loc conflicte militare cu regatul sirian "Aram Damasc"(în ebraică "Aram Damesek") și, potrivit izvoarelor
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
de a fi acuzați de trădare față de tron și biserică, nobilii au fost siliți să-și vândă o parte din pământuri, chiar din castele, și să se pregătească în conformitate cu cerințele unei lungi și foarte costisitoare campanii, mobilizând, totodată, pe toți vasalii lor ca să-i însoțească, nedându-le posibilitatea să se eschiveze, căci celor mai puțin înstăriți regele le-a furnizat banii necesari de drum. Armata adunată astfel, cu arcanul, s-a ridicat la cifra de circa 15 000 de oameni. Conducerea
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
victimă însuși Ludovic al IX-lea. Până să debarce Carol de Anjou și cruciații săi, regele Franței murea. Preocuparea sa înainte de moarte fusese ca francezii, rămași fără regele lor, să nu fie cuprinși de panică și debandadă. Își chemase fiii, vasali apropoiați în jurul patului și le spusese: nu mă plângeți, este firesc ca un conducător să se afle mereu înaintea supușilor, tot așa trebuie să fie și în moarte. În cuvinte puține, încerca să-i îmbărbăteze îndemnându-i să nu abandoneze
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
lăsată văduvă și gravidă de către William de Montferrat, iar nobilii regatului începuseră să caute un alt soț potrivit. În același timp, Filip de Alsacia, conte de Flandra, sosise în pelerinaj și ceruse ca Sibila să fie măritată cu unul dintre vasalii săi. Filip și Balduin plănuiau de asemenea o alianță cu Imperiul Bizantin pentru un atac naval asupra Egiptului; însă nici unul dintre aceste planuri nu a fost pus în aplicare. Între timp, Saladin plănuia propria sa invazie asupra regatului, dinspre Egipt
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
a fugit înapoi în Egipt, hărțuit de beduini de-a lungul drumului. Numai o zecime din armata lui a reușit să se întoarcă în Egipt împreună cu el. Saladin, temându-se de fragilitatea dominației sale asupra Egiptului și a alianței cu vasalii săi sirieni, a răspândit propaganda că de fapt creștinii au fost cei care au pierdut bătălia; Balduin și-a propagandizat victoria de asemenea. El a ridicat o mănăstire benedictină pe câmpul de bătălie, dedicată Sf. Caterina de Alexandria, a cărei
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
III-lea de Antiohia i s-au alăturat lui Filip de Alsacia într-o expediție separată împotriva cetății Harim din Siria. Asediul Harimului a durat până în 1178, iar înfrângerea lui Saladin la Montgisard l-a împiedicat să intervină în ajutorul vasalilor săi sirieni. În ciuda unui an de relativă pace, până în 1179, Saladin a reușit să își reia atacurile asupra regatului și să inițieze o nouă decadă de războaie care va culmina cu bătălia de la Hattin din 1187. În filmul din 2005
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
din regiunea Picardia din Franța de astăzi. El a fost înmormântat la bazilica Saint Denis de lângă Paris. Teritoriile sale au fost împărțite între fiii săi adulți cu un an mai devreme: Carloman a primit Austrasia și Alemannia (cu Bavaria ca vasal), iar Pippin Neustria și Burgundia (cu Aquitania ca vasal), și Grifo nimic, deși unele surse indica că a intenționat să-i ofere o fâșie de pământ între Neustria și Austrasia. Carol Martel a fost căsătorit de două ori:
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
fost înmormântat la bazilica Saint Denis de lângă Paris. Teritoriile sale au fost împărțite între fiii săi adulți cu un an mai devreme: Carloman a primit Austrasia și Alemannia (cu Bavaria ca vasal), iar Pippin Neustria și Burgundia (cu Aquitania ca vasal), și Grifo nimic, deși unele surse indica că a intenționat să-i ofere o fâșie de pământ între Neustria și Austrasia. Carol Martel a fost căsătorit de două ori:
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
orice o protecție a unui monarh puternic, care era în plus conducătorul unei forțe regionale ortodoxe. Istoricii nu s-au pus de acord asupra tipului de uniune pe care l-a gândit Hmelnițki: o uniune militară, o uniune putere suzerană - vasal, sau o incorporare completă a Ucrainei în Țaratul Rusiei. Cele două părți au avut păreri diferite cu privire la prevederile tratatului și la caracterul uniunii. Astfel, în timpul depunerii jurământului de credință către țar, cazacii au fost pe punctul de a rupe tratatul
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
pe avere și pe forța lui militară. În 1636 Ștefan Bethlen a încercat să-l înlocuiască, pentru care a obținut și sprijinul Pașei de la Buda care i-a promis și acordul Poartei Otomane, față de care Principatul Transilvaniei era "de iure" vasal. În 1636 însă pozițiile lui Gheorghe Rákóczi au fost deja atât de stabile încât nu a acceptat tentativa celor doi de a-l înlocui și în Bătălia de la Salonta i-a învins pe turci.<br> În 1644 a participat la
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
turci.<br> În 1644 a participat la Războiul de Treizeci de Ani de partea Alianței Protestante. După o serie de succese militare totuși a ales să se retragă în Transilvania la îndemnul sultanului care nu a vrut ca un stat vasal al Porții Otomane să se amestece în luptele catolico-protestante. Ca urmare, Rákóczi a încheiat Pacea de la Linz cu Ferdinand al III-lea, conform căruia a primit ca răsplată comitatele Abaúj, Bereg, Borsod, Ung și Zemplén în feuda Principatului pe durata
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
nordul Dunării, numele Banatului amintește de existența, în cadrul regatului Maghiar timpuriu, a unor formații politice autonome, anume "banatele" croate, sârbești sau românești, cele din urmă fiind cele de la Timișoara și de la Severin (actuala Oltenie). Transilvania este menționată ca voievodat autonom, vasal al Ungariei, începând cu secolul XII. Banatul și Transilvania apar ce formații urmașe ale unor cnezate mai mici : Neaga, Kean, Ahtum și Chanadinus. În Evul Mediu nu existau statistici pe naționalități și numai toponimia și numele de persoane ne pot
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Istoria sa începe cu aproximativ două milenii înaintea erei noastre, în China, fiind inventat, după unele cronici, de împăratul Shun, ca mijloc de accelerare a dezvoltării minții nu tocmai strălucite a fiului său, după alte cronici, mai credibile, de un vasal al împăratului Kich Kwei, pe nume Wu, același care a inventat și cărțile de joc. La începutul erei noastre, jocul cunoștea o mare dezvoltare în China, apoi, in jurul anului 735 e.n., a trecut în Japonia unde în câteva secole
Matematică recreativă () [Corola-website/Science/309129_a_310458]
-
declară război împăratului Leopold I. Oștirile musulmane pornesc în aprilie 1683 și ajung în preajma Vienei pe 14 iulie, începând asediul orașului. La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca (1678 - 1683), iar în Țara Românească Șerban Cantacuzino (1679 - 1688). Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la campanie cu circa 4 până la 7 mii de oșteni fiecare. Ținta finală a atacului au aflat-o abia când au ajuns la Székesfehérvár (Stuhlweißenburg), în Ungaria. Din cauză că turcii nu le-au
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
revine meritul principal în evoluția etnico-politică a națiunii azere. Un rol aparte în istoria Azerbaidjanului în secolul al XII-lea i-a revenit statului atabecilor din Azerbaidjan - Eldeghizilor (1136-1225). Reședințele lor de bază erau în Tabriz, Nahcivan, Hamadan și Maragha. Vasalii eldeghizilor erau melicii din Ahar Pișteghinizi, sultanatele Irak și Kerman, statul Șirvan, proprietățile salgurizilor Fars, emiratele artukizilor, zanghizilor, sekmenizilor și regiunea Tabaristan. Fondatorul statului era fostul sclav cuman Șamsaddin Eldeghiz, devenit mai tarziu "atabey" sau "atabek" ("ață" - în azera tata
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
suverani aliați, toată aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care a fost plătit pe urmă de către starostele breslelor meșteșugărești din Tabriz în fruntea cu Ahi Gassab, se întoarce în țara sa, recunoscundu-se vasalul suveranului Qaraqoyunlu, iar armata de ocupație părăsește Șirvanul. Qara Yusif planifica să supune total statul Șirvan și să ocupe anumite regiuni din est. Dar, nu s-a realizat visul lui, a murit în 1420, chiar în mod neașteptat în timp ce pleca
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
avere, existența în Albania epocii elenistice a populației libere, a pauperilor și aristocrației, a sclavilor bisericii si preoților păgâni. Albanii aveau monedă și monetărie proprie, armată și rege. În sec. I-II î.e.n. regii albani au devenit pentru scurt timp vasalii Imperiului Armeniei Mari, în vremea lui Tigranes al II-lea, cel Mare. Acest a anexat și regiuni întinse locuite de albani și de triburile ibere. În anii 60 ai secolului I î.e.n. albanii, ca și alte populații din Transcaucazia, au
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
suverani aliați, toata aristocrația Șirvanului au căzut prizonieri. Doar în 1413, Ibrahim I în schimbul unui tribut imens, care a fost plătit pe urma de către starostele breslelor meșteșugărești din Tabriz în fruntea cu Ahi Gassab, se întoarce în țara sa, recunoscundu-se vasalul suveranului Qaraqoyunlu, iar armata de ocupație părăsește Șirvanul. În 1417 a murit șirvanșahul Ibrahim I Derbendi, în vârstă înaintată, datorită cărui capacități diplomatice și militare căruia, decursul a 30 ani de domnie, statul Șirvan și-a păstrat independența, și-a
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]