6,807 matches
-
satul natal, cum și când a început această nobilă pasiune de-a versifica melodiile ce vă sunau cu atâta duioșie în fagurele memoriei -"amintiri scumpe din anii ce au trecut"? Steliana Sima: Eu m-am născut la sat, iar cum veșnicia se naște la sat, cântecul popular rămâne veșnic. Folclorul este adevărata carte de identitate a poporului nostru, pașaportul românului. De când am deschis ochii și am început să ascult cântecul dulce a mamei, tatei, fiindcă aproape toată famila noastră (unchi, mătuși
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
cîte ori trebuie să mă duc la București, după ce îmi termin treburile intru la barul din Beller, ca să beau o bere. Cu ani în urmă, cînd mai locuiam în București, aveam o grămadă de prieteni, dar nimic nu durează o veșnicie. Dan, Sami, doctorul Amar, Andrei, și cîteva fete, cu care îmi făcea plăcere să petrec în cîte o seară. Atmosfera este fascinantă! Cu Raoul, care servește la bar, sînt prieten. Conduc mașina spre București și ard de nerăbdare să trec
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
caietul era deschis. Încercă sa deslușească titlul. Oare ce se întâmplase? Parcă a plouat pe caietul fetei! Descifră cu mare greutate titlul: „N-am să mai spun minciuni niciodată!" Și, acum, mă duce gândul la scriitorul care a spus că „veșnicia s-a născut la sate”. Oare și inocența? Am păstrat numele fetiței, întocmai, spre cinstea și onoarea mamei de mai târziu, care mi-a povestit o întâmplare asemănătoare din copilăria ei, din satul ei, din Moldova noastră de peste Prut. O
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
adevărata viață, este cea petrecută într-o potrivire perfectă între natură și firea omului. Aici, la sate, în aerul liber, ozonat, omul se simte om, îi priește, îl împrospătează, îl revigorează. Câtă dreptate avea marele Lucian Blaga, căci într-adevăr „veșnicia s-a născut la sat”. Traiul la oraș îl înăbușă pe om, îl ofilește, îl omoară. „Dintre toate florile, a scris Jules Michelet, floarea omenească are cea mai mare nevoie de soare”. Atmosfera otrăvită a orașelor poluate este pricina nenumăratelor
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
și comuniunea oamenilor cu Dumnezeu prin Fiul în Duhul Sfânt, precum și forma văzută a unei raportări suprafirești la Iisus Hristos - Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat în istorie. Cunoaștem faptul că Biserica are o alcătuire, o constituție teandrică, ea unind timpul cu veșnicia, istoria cu supraistoria ori cu metaistoria. „Ea este locul unei „mișcări” veșnice a Înălțării și a Cincizecimii care unește Cerul și pământul prin „vălul” Sfintelor Taine, locul unde Sfântul Duh face cunoscută prezența și Trupul cel slăvit al Mântuitorului” - potrivit
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
de bine”. „Ei uită că ascultarea și smerenia sunt este existenței în sânul Sfintei Treimi”, după cum spune Sfântul Siluan Athonitul. Ei uită că Iisus Hristos „trăiește în eternitate în stare de Fiu”, adică de ascultare. Biserica, așadar, este locul unde veșnicia încorporează timpul acestui veac. Rolul ei nu este acela de a înveșnici istoria, ci de a o sfinți. Misiunea ei este eshatologică, și anume aceea de a-l răscumpăra pe om pentru veșnicie, de a-l desprinde pe el de
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
de ascultare. Biserica, așadar, este locul unde veșnicia încorporează timpul acestui veac. Rolul ei nu este acela de a înveșnici istoria, ci de a o sfinți. Misiunea ei este eshatologică, și anume aceea de a-l răscumpăra pe om pentru veșnicie, de a-l desprinde pe el de această lume, în vederea obținerii adevăratei sale cetățenii - Împărăția Cerurilor - care nu este în și din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, ea nu este o simplă parte a istoriei deoarece ea are propria misiune
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
Fiul lui Dumnezeu - În Împărăția Sa, cu aportul dragostei desăvârșite, și nicidecum pieirea sau distrugerea ei. “Prin aceasta ea nu își pierde atributele sale, nu se “cosmicizează”, ci coboară în lume pentru a o ridica și a o câștiga pentru veșnicie. În felul acesta Biserica evită atât “monotelistul ecclesiologic” - negarea misiunii sale în lume, cât și seminestorianismul - relativizarea adevărului dumnezeiesc în favoarea lumii.” - După cum afirmă Pr. Prof. Dr. Gheorghios Metallinos de la Atena. Conștientizăm faptul că raportul între cele două instituții a evoluat
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
și a salvării românești, o psaltire a sufletului care trece prin iad cu speranța deplină în regăsirea păcii primordiale, prefigurată de îngerul care vine și plânge cu ei în celulă (vezi poemul lui Radu Gyr - „Vizita”, poemul lui Andrei Ciurunga - „Veșnicie” și „Colindul robului”, de Valeriu Gafencu). Sub aspectul trăirii, al conținutului transmis - de viață, de moarte și de înviere -, după ce citești asemenea mărturii, ca și atunci când te rogi odată cu Regele David, poezia contemporană, a celor liberi, pălește; în această lumină
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
întinde un gând sfios măcar,/ Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraiște și goală,/ Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală/ Și pe un ramur veșted un singur fruct amar (...). („În loc de rugăciune”, p. 310); Pentru câte veșnicii/ Am intrat aicea, Doamne?/ Câți prieri și câte toamne/ Voi lipsi dintre cei vii?// Câte lacrimi, câți fiori/ Mă vor trece-n așteptare?/ Am atâta suflet, oare,/ Ca să mor de-atâta ori? Unii blestemă și plâng,/ Alții-și coc veninu-n
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
pe jos erau risipiți creițarii de sânge -/ plata atâtor și-atâtor păcate... atât de cumplite au/ fost suferințele,/ atât de satanică a fost urgia,/ că mulți din noi în noaptea aceea și-au pierdut/ mințile,/ iar alții și-au pierdut veșnicia.// Din cei ce au trecut pe acolo, numai morții trăiesc,/ asemenea lui, așijderea ție;/ iată de pildă eu, umblu, vorbesc,/ dar viața mea, nu-i, prietene, decât o moarte vie (Sergiu Aurel Mandinescu, „Amin”, p. 513). În multe dintre poezii
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
preasingură-n lumină Cu Fiul milei și Mama obosită-n sfințenia de umblet S-avem cui ne închina când ne macină vreo vină. Nepământeană Icoană de început al lumii, o mare de oameni, împărați -Culoare și Cuvântul, ea poartă mântuirea prin veșnicia humii, la care ne rugăm, cutreierând pământul! Icoană-carte cu adevăruri puse-n culoare Cu legea-n puritate ca roua în Sinai; Izvor de iubire, de har deschizând cărare Ce ne urcă-n timp sufletul în rai.. În existența mea pe
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360851_a_362180]
-
preasingură-n lumină Cu Fiul milei și Mama obosită-n sfințenia de umblet S-avem cui ne închina când ne macină vreo vină. Nepământeană Icoană de început al lumii, o mare de oameni, împărați -Culoare și Cuvântul, ea poartă mântuirea prin veșnicia humii, la care ne rugăm, cutreierând pământul! Icoană-carte cu adevăruri puse-n culoare Cu legea-n puritate ca roua în Sinai; Izvor de iubire, de har deschizând cărare Ce ne urcă-n timp sufletul în rai.. În existența mea pe
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360851_a_362180]
-
copleșitor. Sunt momente în care înțelegi că trebuie să faci o delimitare clară între valori. Dintr-o dată realizezi nebunia rasului, deșertăciunea mâncatului; caracterul vremelnic a tot ceea ce te înconjoară devine atât de pregnant și valorile se leagă de eternitate, de veșnicie. Simți povară unei dureri imense. Atunci treci prin realizarea a ceea ce înseamnă să te usture inima, să te doară sufletul de durere. Am trăit experiență unei părăsiri, oamenii nu știau ce să spună, stăteau deoparte. Eram singuri în aceste momente
CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360872_a_362201]
-
munte de bărbat cu vocea care a tunat Pentru doi ochi de stele vii, dacă nu poți să reînvii Mirajul ce-ai trăit cu noi în lacrimă și în nevoi, Tu, suflete împărătesc te-ntoarce-n spirit românesc! Cererea de veșnicie (Lui Adrian Păunescu) Nu mai știu de câte ori Serile,, m-am sinucis,, Și în somnul de-o secundă, TU îmi apăreai în vis! "Miile de morți" din viață Mult mai viguros mă fac Și renașterile toate Cu moartea am să le
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
am să le-mpac! Am s-o convertesc în stele Și-am s-o luminez fictiv! Cu renașterile mele Am s-o-nving, definitiv! Timpului, audiență I-am cerut dar ea nu știe C-a semnat patronul vieții Cererea de veșnicie! S-a mai stins o stea (Lui Grigore Vieru) Motto: Sculați-vă, sculați-vă, sculați-vă Din somnul cel de moarte! Salvați-vă, salvați-vă, salvați-vă Prin limbă si prin carte! (Grigore Vieru) Cum vine omul, numai, numai zâmbet
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
s-a obișnuit greu cu noile fețe ale mamei și fratelui ei, căci erau altcineva, necunoscuți, închiși în ei, nu mai comunicau și ce era mai greu de suportat era tristețea lor, întipărită pe chipurile lor ca o mască a veșniciei... Odată cu reîntoarcerea acasă a celor doi începea un nou capitol din viața Vicăi...o perioadă dificilă, cu responsabilități mari, deși avea dor opt ani: Gigel rămînea doar în grija ei... Singura clipă, doar a ei era atunci când , ridicând ochii spre
DĂ-MI , DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360938_a_362267]
-
parfumat era ce cald ce limpede... radia... și cum vibra... sub apăsarea mea și-a buzelor mele... ce scăpărau scântei din stele era elixirul dragostei mele ce picura te ocrotea te mângâia te îmbrățișa... cu acest ultim sărut pecete pentru veșnicie între atâtea lumi pavăză să-ți fie să-l simți în gând fierbinte alb... imaculat lumină vie... etern să-ți fie. E atât de bine, să te am acum în gând aproape că n-aș mai vrea... să-mi plece
GÂNDINDU-MĂ LA TINE de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360943_a_362272]
-
fie. E atât de bine, să te am acum în gând aproape că n-aș mai vrea... să-mi plece gândul de la tine iubito... de la tine... nici acum nici când... nici unde așa aș sta o clipă albă ca o veșnicie, cuminte ca o tăcere vie... între stele ca o salbă de mărgele sunt sfeșnicele iubirii mele... ce luminează cerul Căii Lactee. 07.06.2009 Romeo - Nicolae + ASiIiVro Vol. Speranțele iubirii - 2010 Referință Bibliografică: Gândindu-mă la tine / Romeo Nicolae Ștefănescu : Confluențe
GÂNDINDU-MĂ LA TINE de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360943_a_362272]
-
Oamenii Îngeri poezie [] Poezie de gând - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2010-07-28 | | Oamenii îngeri Suntem Lumini... trimise pe Pământ din infinit veniți pe-un tainic gând... Suntem punțile dintre atâtea lumi lăsați... să revărsăm lumini... Suntem aleși să locuim aici...din veșnicie să-i trezim pe oamenii cu frici mărunte... Suntem liberi să trăim ca oameni cu fericiri...iubiri...și îndoieli... Suntem mergătorii de drum înainte pentru oamenii ce vor să redevină ce au fost... de dinainte... Suntem și am fost lumini
OAMENII ÎNGERI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360946_a_362275]
-
să dau un ton în acest sens. O parte din poezia pe care am scris-o este legată de apropierea de suflet ce s-a creat între mine și bătrânii din stradă de-a lungul anilor. Natura, cerul, omul, timpul, veșnicia și Dumnezeu sunt preocupări constante în versul meu. Ce reprezintă poezia pentru mine? Deși am renunțat la ea cu 15 ani în urmă, după o coabitare profundă începută din clasele primare, a revenit acum în forță. Când scriu poezie rup
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
lui, am încercat atunci o mare durere. A trebuit să treacă un timp până să ne împăcăm și să acceptăm cu resemnare pierderea. Am dat vremii un tribut de un an pentru ca imaginea marelui dispărut să renască, revelatoare și pentru veșnicie, în amintire. Nu am venit să plângem, nici să preamărim ci să afirmăm legătura indestructibilă a dragostei dintre noi și Episcopul Roman. El a trecut în veșnicie și nu are nevoie de cuvinte de slăvire, ci noi care am rămas
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
tribut de un an pentru ca imaginea marelui dispărut să renască, revelatoare și pentru veșnicie, în amintire. Nu am venit să plângem, nici să preamărim ci să afirmăm legătura indestructibilă a dragostei dintre noi și Episcopul Roman. El a trecut în veșnicie și nu are nevoie de cuvinte de slăvire, ci noi care am rămas în timp, avem nevoie de îndemnul și încurajarea lui. Legătura cu cei morți este temelia credinței noastre. De aceea, venim astăzi să facem în acest locaș de
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
folclorului românesc au fost distribuiți în spectacol și tineri interpreți din garda de mâine a muzicii noastre folclorice, mulți dintre ei, dacă nu toți, afirmându-se promițător ca zori proaspeți, înviorați de păsărele sprintene, în coroane înfrunzite ciclic și întru veșnicia spiritualității neamului. Este vorba despre Emilia Dorobanțu, Loredana Streche, Georgiana Birceanu, Cătălina Alexe, Elena Cuculici, Lorena Iacob, Iulia Iacob, Marius Voicu, Samir Ionescu, Gabriel Andrei, Bianca Pătrășcioiu, Marian Vijoi, Ioana Dîrstar, Ilie Caraș... Momentele de coregrafie folclorică au fost asigurate
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]
-
suflet gustul din dulcea ta otravă de mult în mine ascuns. Ne-am încleștat privirile sub clar de lună în nopți vitrege cu-o plăcere nebună și am rămas ca niște statui funerare cât, numai noi am jurat, pentru o veșnicie, ah, iubita mea floare! ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: AH, IUBITA MEA FLOARE! / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1249, Anul IV, 02 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AH, IUBITA MEA FLOARE! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360989_a_362318]