2,332 matches
-
hohote mari de râs, cu boierii după el, măcar că râsul lor e cam hâit: "Nebunul de Ștefan?!" Hai că mi-a plăcut! A dat Domnul s-ajung și pe post de momeală turcească!... Tot neguțătorul mi-a șoptit că Senatul venețian umblă să încheie o pace secretă cu Mahomed. "O pace secretă?!" zvâcnește Ștefan lovit. Încă un pumnal împlântat în spatele Moldovei! Halal cruciați! Ștefan, furios, se vântură de la un capăt la altul al spătăriei. Boierii tac mâlc. Anafura cui... mormăie Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Am sfeclit-o și cu prea-negustoreasca Veneție... N-am plecat, totuși, cu mâna goală, continuă Țamblac cu ironie. Ne-a făcut cinstea și onoarea să ne pricopsească cu un ambasador... Cu ceee?!?!... Cu un ambasador! "Trimisul special al Marelui Senat venețian", dumnealui prea nobilul Don Emmanuelle Gerardo, ambasador pe lângă "Illustrissimul et Serenissimul Stephano, Voywodae Moldaviae", anunță Mihail, umflându-se bombastic. "Ambasador?!" Ce să facem cu el? Aiasta ne mai lipsea: iscoadă! Pe drum, în Ungaria, povestește Mihail, într-o cârciumă, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Târgul Sucevei! Mâine chiar, îi dați papucii de călătorie sprâncenată! Ba nu, spune el după câteva clipe de gândire. Să rămână! Foarte bine chiar! Să vadă cu ochii lui! Să trăiască cu noi toate spaimele noastre! Să afle și illustrissimii venețieni din chiar gura "ambasadorului" lor, cât de greu ne e... cât de greu... Și ce aere-și mai dădea Don Gerardo ista, povestește Mihail. Călărind alături, prin sate, prin târguri, illustrissimul cârnea din nas mormăind: "Barbaro!... Primitivo!... Coliba... A noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu tot! Se vor trezi din amorțire când iataganul va lovi în porțile Budei, ale Cracoviei, ale Vienei, ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și aiasta, să-ți duci iapa să se balige prin toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune sunând... Va fi sărbătoare și în ograda noastră! hohotește el crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o rămășiță -, din ea au gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Istoric, diplomat, episcop al Cracoviei (1415 1480) * "...Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă sau voință... Sau , dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru..." Din scrisoarea Senatului venețian trimisă la 6 martie 1475 către "Illustrissimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475 * "Cazimir regele Poloniei bucuros de această veste (biruința lui Ștefan de la Podul Înalt), atât de plăcută și norocoasă pentru regatul său și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
polovețieni și pustiesc groaznic Basarabia și Moldova; în 1241, cu o armată de jumătate de milion de oameni invadează Moldova, Valahia, Transilvania și Ungaria; după și printre atâția estici, își fac apariția și occidentalii; în timpul cruciadelor, protejați de papii Romei, venețienii iau în stăpânire întreg comerțul Mării Negre și al Nistrului (Cetatea Albă, numită de el Mon-Castro sau Mavro-Castron, le aparține); lor le urmează genovezii, neguțători nu mai puțin iscusiți, de la care ne-au rămas până azi vestigii de cetăți și bastioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu trebuia să aibă) decât, intenționat sau nu, un caracter semi-parodic. Camil Petrescu a fost, cum remarcasem puțin mai înainte, un autor foarte inegal. A-l judeca după nereușitele lui, omițând că e autorul unor capodopere ca Danton și Act venețian (versiunea ultimă, în 3 acte) și a două romane de primă însemnătate în proza românească, fără a mai vorbi de strălucita lui activitate publicistică și culturală, este și injust, și absurd. S-a făcut și se face încă atâta caz
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bizantine numeau cu termenul de vlah atât pe romanicii din nordul, cât și pe cei din sudul Dunării. Începând cu anul 980, În Thessalia s-a constituit formațiunea statală Vlahia Mare și ulterior Încă două Vlahii atestate În izvoarele sârbești, venețiene, etc. Sub Imperiul Otoman, turcii, Începând cu secolul al XV-lea foloseau denumirea de vlah pentru toți românii de la nord și sud de Dunăre. Cronicarii români, atât din Muntenia cât și din Moldova, Îndeosebi Dimitrie Cantemir, aveau convingerea unității românilor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cu englezii lui are să o facă? A adus lucrători din Flandra și cu dânșii a creat industria textilă din Anglia. Când Colbert a voit să Înființeze industria mătăsăriei În Franța, el s-a dus la Veneția; și pentru că legile venețiene Împiedicau pe lucrătorii venețieni de a ieși din țara lor, el s-a dus și i-a furat din Veneția, și de atunci s-a Înființat industria de la Lyon și Saint Etienne. În Prusia de când datează industria dacă nu de la
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
să o facă? A adus lucrători din Flandra și cu dânșii a creat industria textilă din Anglia. Când Colbert a voit să Înființeze industria mătăsăriei În Franța, el s-a dus la Veneția; și pentru că legile venețiene Împiedicau pe lucrătorii venețieni de a ieși din țara lor, el s-a dus și i-a furat din Veneția, și de atunci s-a Înființat industria de la Lyon și Saint Etienne. În Prusia de când datează industria dacă nu de la revocarea Edictului de la Nantes
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
chiar dacă nu scrii nimic, nu pictezi, nu frecventezi filarmonica, este bine, "prinde bine" să fii de la Iași. Ieșenii sunt mai "șic", mai intelectualizați decât alți cetățeni români... Ba, aș spune, decât orice alt cetățean, pe plan internațional. Numai florentinii și venețienii s-ar putea compara cu ieșenii; dar nu se obișnuiește această comparație; nici vienezii nu sunt prea departe de ieșeni... În schimb, cred că parizienii sunt inferiori ieșenilor; drept să vă spun, nu am văzut vreodată un ieșean care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de identificare, urmărirea vasului, somarea, abordarea, capturarea lui și a încărcăturii, uneori a oamenilor din echipaj. Câteva exemple: Ca și alți conaționali ai săi, exilatul englez John Ward a strâns un echipaj de 300 de oameni, a jefuit o galeră venețiană cu mirodenii, în 1607, și a capturat, apoi, altele, ale căror mărfuri le-a vândut în porturi africane, sub protecția autorităților berbere. Henry Every, după ce a debutat în marinărie ca aspirant în Marina Regală, în 1694 a condus o revoltă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
galerele musulmane, mai mici (renumite erau felucile maure), aveau blindaje metalice pe bordurile laterale și, împotriva focului, turnau pe punte nisip, pietriș și apă. După schimbul de proiectile, vasele sfârșeau lupta prin apropierea bordurilor și lupta corp la corp. Galera venețiană avea și ea două sau trei catarge, cu câte o velă triunghi ulară și mai multe punți. În secolul al XVI-lea, galerele capătă forme mai fine, devin mai suple și mai mobile. Aveau maxim 45 m lungime, 5-6 m
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Mării Negre, un trafic intens de mărfuri, oameni și interese. Sub Bizanț, Dobrogea și-a păstrat statutul de zonă portuară importantă pentru comerț. În urma unor tratate cu Genova, în porturile Vicina, Chilia, Brăila și Cetatea Albă au acostat corăbii genoveze și venețiene. Genovezii au întemeiat porturile de la Giurgiu și Calafat și au con struit acolo puncte de reparații navale și călăfătuiri. Din secolul al XIV-lea, în Moldova, mai aproape de mare decât Țara Românească, au început să se construiască vase (probabil mici
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
își amintea perfect viața sa de la trei ani în sus. Ne povestea deseori diferite întâmplări și istorioare din copilăria și din adolescența sa, pentru a da sfaturi utile băieților și religioșilor. Și, evident, o făcea totdeauna în ducele său dialect venețian. Episodul copilăriei, aparent nesemnificativ, ne ajuta încă de pe acum să descoperim caracterul timid și ultrasensibil al lui Calabria: un temperament nervos și timid, înclinat spre descurajare și neîncredere în sine. Era, și mereu a rămas, cu acest temperament puternic emotiv
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
când venea vorba de obținerea virtuților. Dându-și seama de repulsia lui Giovanni, a vrut să-l încerce în umilință: «Ce haină frumoasă! Trebuie să facem cinste Providenței. E bine să o îmbraci. Îți stă foarte bine!». Spus în dialectul venețian e mult mai expresiv: «Come te pari bon!» (Ce bine îți stă!). În ziua următoare, Giovanni, înghițind cu greu nodul care îi stătea în gât, împopoțonat atât de ridicol, s-a îndreptat spre școală. Cu ochii băgați în pământ, scruta
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ar fi prea înfrumusețat să credem că totul i-ar fi mers mereu bine și ar mirosi a hagiografie prefabricată dacă nu ne-am gândi și la momentele mai puțin fericite. Va povesti, tot cu acea vervă umoristică specifică populației venețiene, multe alte scenete mai puțin sclipitoare. Ca atunci când i s-a aruncat în față caietul unde se înregistrau intrările bolnavilor, diagnosticele și evoluția bolilor. E cunoscută de fapt și grafia indescifrabilă a lui Calabria, care s-a accentuat odată cu trecerea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și aprofundat. Terminându-se examenul, don Scapini s-a apropiat de coleg cu o trepidație evidentă, cerându-i pe un ton rugător: «Deci, îi dai un 6?». Tânărul profesor, dându-și seama de neliniștea bătrânului profesor, cu un umor tipic venețian, scuturând capul, tergiversa: «Asta nu, chiar un 6 nu pot să-i dau». «Dar hai - insista don Scapini -, încearcă să înțelegi că acest tânăr a făcut doi ani de armată și, apoi, te asigur, că aici e stofă bună de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dori să sintetizăm principalele caracteristici ale acestui frate, am putea spune că în el se deslușeau în mod eminent buna dispoziție și bunătatea. O bună dispoziție un pic rustică, care se exprima într-un limbaj mixt de lombard și de venețian. Tuturor confraților comunității le-a dat unele apelative puțin înțepătoare, atenuate de glasul simpatic al vocii sale: «Canalie mică, caraghiosule, vicleanule». Nu erau epitete ofensatoare, ci un mod familiar de a se relaționa cu ceilalți. Chiar și față de prietenul cel
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
matematică. O altă responsabilitate de-a sa a fost cateheza duminicală, pe care o făcea fără să oboseală sau plictiseală. Erau lecțiile pe care copiii le ascultau încântați datorită bogăției anecdotice și pentru formulările simple, bogate de aluzii în dialectul venețian. A fost și un scriitor strălucit. A scris câteva cărți: o biografie sfântului Luigi Gonzaga, un volum de cateheză, câteva volumașe despre Porunci și unul despre Maica Domnului. Dar lucrul care l-a caracterizat a fost redactarea periodicului L'Amico
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
săi. E adevărat că toți îl îndrăgeau pentru că nu era arogant, dar pentru arendașii cu părți egale sau simplii arendași el rămânea în continuare un stăpân. Erau doi preoți curajoși, monseniorul Giuseppe Manzini și monseniorul De Mauro, care trăgeau clopotele venețiene, îndemnau adunările de la mitinguri ca să propage doctrina socială a Bisericii chiar și printre cei mai recalcitranți moșieri care își istoveau lucrătorii. Deseori mitingurile se sfârșeau în încăierări ori în procese de defăimare intentate de puternicii moșieri. Domnul Perez s-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
arta sticlăriei. Lui îi aparțin sticlăriile artistice ale bisericii din Costozza. Un bărbat de o mare credință, umil și jovial. Când don Calabria se ducea la Costozza, îi plăcea să se întrețină cu el, glumind cu replici de adevărat umor venețian. Tot în același an, după câteva luni, s-a unit grupului și contele Francesco Perez. După cum am văzut anterior, prefera serviciile cele mai umile, devenind model și îndemn pentru ceilalți colaboratori. Dacă o poate face fratele Francesco, care cândva era
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Un orar de un asemenea gen, nouă, celor obișnuiți cu alte ritmuri de viață, a putea părea istovitor și inuman. Era un sistem de viață asemenea celui pe care îl trăiau toți copiii și adulții la începutul secolului în câmpiile venețiene. Cea mai mare parte dintre ei se ridicau la trei sau patru dimineața pentru «a se îngriji de animale», înainte de a pleca la școală ori de a se îndrepta spre muncile câmpului. Erau alte vremuri, de mare osteneală și de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
primei case filiale a Casei principale din Verona. Don Calabria era cunoscut în mediul vicentin. Mergea frecvent să predice reculegeri spirituale clericilor seminarului. Îl chemau nu pentru că ar fi fost un orator renumit, ci pentru că era considerat un don Bosco venețian. Câțiva clerici ai seminarului vicentin l-au ales ca directorul lor spiritual. Episcopul de Vicenza, văzând atâția copii orfani de război, abandonați pe contul lor pe drumuri și constrânși la munci masacratoare și prost plătiți, s-a adresat lui don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]