1,900 matches
-
este întins pe bancă don Aurelio, preotul italian din Siracuza, pe care l-am întâlnit ieri la Logroño. Este o persoană tare simpatică, senină și de la - care am primit o iconiță cu Sf. Fecioară, mediatoare a tuturor harurilor care se venerează în sanctuarul-parohie din Siracuza unde este el paroh. S-a lăsat seara la Najera iar spaniolii încep să se strângă acasă de prin barurile și de pe străzile localității. Mă voi îndrepta și eu spre dormitor unde responsabilii au împrăștiat cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Universitatea „Al. I. Cuza se numără și profesorul dr. Vasile Tutovan. Continuator al operei academicianului ștefan Procopiu, profesorul Vasile Tutovan se înscrie ca un dascăl, ca om de știință și cercetător de excepție în domeniul fizicii teoretice și aplicative. Stimat, venerat de generații întregi de studenți și doctoranzi pentru modestia sa, claritatea în expunere a cursului, impecabila organizare și conducere a seminariilor și lucrărilor de laborator, abnegația cu care și-a rezolvat în mod strălucit temele de cercetare, la cei peste
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
de americanul care, în pofida relațiilor tensionate dintre țara sa de baștină și Cuba, a ales să trăiască peste două decenii la Havana... În Cuba și acum la aproape jumătate de veac de la tragica sa dispariție, "Papa" este la el "acasă", venerat de localnici și vânat de sutele de mii de turiști din toată lumea, dornici să cunoască locurile pe unde a pășit cu mocasinii săi enormi și să respire aerul care l-a făcut atât de fericit. În 2003 fiind în misiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
înfăptuirea României Mari. Sfârși astfel: „Ca să fi fost un om în stare de astfel de lucruri mari trebuia să fie crescut de o mamă superioară. De aceea, într-acest cerc de familie, îi poate spune că ea este iubită și venerată de întregul neam românesc și este considerată nu numai ca bunica nepoților ei, ci a fiecărui român. De aceea, deși arhimandrit, îi cer voie ca un nepot obștesc să-i sărut mâna“. I-a sărutat-o. Ionel, foarte emoționat și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
considere un savant de import, o specialitate căutată, uneori induce, chiar, speranța. Începând de prin 15000, era relativ prezent. Oficiază o medicină spectaculară și crede chiar el în propriile calități "speciale", acest neastâmpărat, foarte căutat ("omul care aduce ploaia"), deseori venerat și de mai multe ori amestecat în complicate intrigi amoroase. Fiecare urbe moldovenească a ținut minte, zeci de ani, câte un vraci, cel care este, în credința timpului, un personaj indispensabil multor suferinzi. Începând cu Ștefan cel Mare, mai toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a deschis și au ieșit cam precipitat două colege ale noastre, roșii la față și tăcând dârz. S-au îndepărtat în grabă. Treaba lor, ne am zis, dar ușa s-a deschis din nou și a ieșit de astă dată Venera Antonescu, asistenta lui Tudor Vianu, care, spre surpriza (ca să nu spun stupefacția) noastră, a izbucnit în plâns. Nu se putea opri și cu greu am reușit să deslușim de la ea că profesorul s-a supărat, că este furios la culme
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nr. 19/1994), textul acesta a stârnit o reacție care mi-a reamintit că E. Lovinescu a vorbit de „primejdiile“ care pândesc „genul memorialistic“, printre care și aceea de a provoca „susceptibilități“. După apariție m-a vizitat la redacție doamna Venera Antonescu, repro șându-mi imaginea pe care i-am creat-o în a doua secvență, ima gine în care nu se recunoștea. Domnia sa n-ar fi putut plânge în acea împrejurare, domnia sa e o fire mai degrabă dură, caus tică. M-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
putut „apăra“ arătând că mai existau martori ai acelei întâmplări, foști colegi de facultate. De multe ori, de-a lungul anilor, am evocat împreună cu ei acea întâmplare, și de fiecare dată cu multă simpatie pentru fosta noastră asistentă. Însă doamna Venera Antonescu mi-a adus argumentul dom niei sale cel mai puternic: nu putea plânge atunci pentru că nu plânsese niciodată. Astfel stând lucrurile, nu mi rămâne decât să accept că domnia sa a plâns doar în memoria mea, fatalmente subiectivă. Georgeta Mircea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este figura din cartuș, foarte probabil reprezentarea lui Zamolxis cu soarele și luna figurate pe piept ți luceafărul deasupra creștetului”. Figură ce se regăsește atât pe monedele getodace, cât și pe unele sigilii domnești ale primilor Basarabi - reprezentarea lui Cronos venerat de daci în întruchiparea lui Zamolxis. E posibil, de asemenea, ca figurarea amintită atribuită lui Zamolxis „să fi simbolizat puterea pe care i-o atribuiau geții în stăpânirea fenomenelor cerești”. în sâmburele miturilor Analizand simbolul heraldic al bourului pe sigiliul
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
o vorbă de duh care a prins: „Vecinul nostru e romancier, dar ăia marii locuiește în alte blocuri.“ Singura persoană care i-a citit romancierului absolut toate cărțile, care poate să spună pe de rost toate personajele și care îl venerează e o doamnă mititică, nițel cocoșată, nemăritată și care crește optsprezece câini. „Așa e viața“, își spune romancierul, dar cum e viața cu adevărat tot în măcelăria lui nea Mitică îi este dat să afle. „Hai, ia din partea casei o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de dânșii și că ziua lui onomastică, care era și a lui Conu Mișu și a lui Gaby - cumnata, fosta și actuala soție a lui Ticki -, reprezentând prin urmare un fel de sărbătoare a larilor și penaților Răduleșteni, mai era venerată încă... Asta până când ne-am adunat cam 10-12 persoane. Atunci Mihai a intrat în panică și a început s o mobilizeze pe Alice ca să încropească ceva de-ale gurii, de-ale băuturii... Casa Rădulescu era însă o casă serioasă, cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
era obiectul rămas în urma sa care trebuia să-l suplinească. În ciuda ghebului, acordeonul aducea a sicriu. Așa sfârtecat cum l-au înmormântat pe fiu într-o groapă comună, probabil c-ar fi încăput de două ori în acest cufăr. Bunica venera acordeonul-sicriu ghebos ce stătea în odaia de oaspeți între soba de teracotă și pat. De cum intrai pe ușă, privirea îți cădea pe el. Uneori, când cei din casă se aflau suficient de departe în grădină, deschideam geamantanul acordeonului și priveam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nici unul n-a rămas nevătămat când a fost destituit din istorie. Tatăl meu își îneca în beție amintirea perioadeicât fusese soldat în SS. Mama se lupta cu fata hămesită și rasă în cap ce fusese ea însăși în timpul deportării, bunica venera geamantanul acordeonului, bunicul nu renunța în ruptul capului la chitanțierele lui. În capul fiecăruia se ciocneau lucruri ce n-ar trebui niciodată să se nimerească laolaltă. N-am înțeles cu adevărat cât de tare se luptau cei din familia mea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se lăsase sărutată. Noaptea era pe sfârșite. Simți atingerea lui când o sărută și genunchii i se înmuie dorind ca sărutul acela să nu se fi sfârșit. De data asta nu protestă. Își închipuia că are un soț, că-l venerează și aproape ar putea spune: ,,Am renăscut.” Noaptea aceasta se deosebea cu mult de celelalte. Fiecare respirație părea că-i o luptă. Trupul ei, cu puțin timp în urmă era rece, acum fierbea și se credea suspendată în aer, iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Avarvarei Adrian Avram Elenă Lăcrămioara Bălan Romică Băhnăreanu Ștefan Biru Carmen Bogdan Violeta Bosoi Eugenia Broască Cristian Ciolacu Doinita Condrea Maria Cretu Paulina Frențescu Tereza Frij Emanuela Gheorghiu Dorina Hodea Cristinel Hobjilă Florin Harnagea Adi Idriceanu Marcel Manolache Cătălina Măcinoi Venera Mărăndescu Carmen Mitici Valerica Moraru Manuela Osman Nela Polojan Maria Popa Paul Rădoi Gabriela Romila Romeo Romila Sarafim Stoleru Sandu Trofin Mariana Vasilache Lenuța Vasilache Stelian Toșu Mariana Apostol Mariana Bălan Camelia Bașa Mihaela Beșleaga Măricica Bulgaru Tatiana Buștiuc Daniela
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
apelativul injurios maran (din castilianul marrano = „porc” ; din arab. mahram = „interzis”), folosit În spațiul iberic la adresa evreilor convertiți la creștinism. În spațiul german, trebuie amintită icono grafia repulsivă - mai ales din secolele XVI- XVIII - care Îl repre zintă pe evreu venerând și călărind o scroafă (Judensau), sugându-i laptele și ingurgitându-i excrementele <endnote id="(28 și 4, pp. 113-119, și ilustrațiile 10-14)"/>, dar și injurioasa expresie populară Judenschwein („porc de evreu”). Într-un cântec nazist, Cristos Însuși este taxat astfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
urmează: Gabriel Dragoș Baltă - Prefectul județului Buzău Cristian Romanescu - Vicepreședinte C.J. Buzău și Preș.F.R.Tenis de masă Dr. preot Paul Iulius Negoiță - Consilier Municipal Adrian Petre - Consilier Județean și Director al Centrului județean de Cultură și Artă Dr. Acsinte Venera - Direcția de Sănătate Publică a județului Buzău-Dir.Adjunct Dr. Marius Anastasiu - renumit chirurg Buzoian, la nivel național și internațional, Membru al Comitetului Științific al Congresului European de Urgență și Traumatologie Col. Nicole Dănuț - Inspector Șef I.S.U. Buzău Col. Micheten
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și va fi un anumit tip de nevastă docilă, credulă, care-și creează o imagine despre lume nu prin propriile experiențe, ci acumulând informațiile furnizate de către consortul său. Subiectivitatea Efimiței este generată de devotamentul față de un bărbat pe care-l venerează și ale cărui relatări nu sunt puse nici o clipă sub semnul îndoielii. Exigențele artistice ale anilor 1879-l918 în care s-au reprezentat în premieră piesele lui Caragiale, impuneau actorilor anumite calități scenice: naturalețe, „adevărul” imaginii actoricești, volubilitate. Cam ce s-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
femeile, ideal pentru toți bărbații. Toți o adoră. Toți se află în lumina ei. Este în armonie cu fiecare. Tot ce atinge înflorește. Un spirit pozitiv. Plăcută, inteligentă, luminoasă. Într-o mișcare continuă, o iradiație permanentă. Toți și toate o venerează. Nu vorbește numai pentru ea, se dăruie tuturor. Vorbește pentru toți. Vineri 1 septembrie 2000 Am început cu mișcarea. Încălzire. Căutăm lumina care ne luminează sufletul. Personajele reacționează la lumina din afară, la energia care vine. Reprezentând o lume care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de biblioteci totalizând 2 milioane de volume! Știam că Universitatea Complutense din Madrid este legată de nume ilustre ca Miguel de Unamuno, Antonio Machado, Federico Garcia Lorca, Francisco Ayala, Jose Ortega y Gasset, Luis Bunuel, care au dus pe culmi venerate în toata lumea cultura hispanică. Vizita mea la Universidad Complutense avea un dublu stop discuții despre relațiile bilaterale și tatonarea posibilităților de organizare în acest templu al educației a unei "Săptămâni culturale românești". Amândouă obiectivele au fost atinse, iar săptămâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care aveau pictată câte o literă diferită pe fiecare fațetă; umbla cu ele de parcă ar fi fost niște obiecte extraordinar de prețioase, ceea ce, de altminteri, chiar erau (În afara faptului că din ele se puteau face tunele splendide pentru trenulețe). Îl venera pe tata, care recent reconstruise și modernizase școala din sat. Arbora, ca un simbol de modă veche al liber-cugetătorului, o bogată cravată neagră, legată neglijent ca o fundă. Când mi se adresa mie, pe-atunci un băiețel, folosea persoana a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
politice ferme, care fusese angajat să ne instruiască asupra unor subiecte variate și să participe la distracțiile noastre. Avusese mai mulți predecesori, și nici unul nu-i plăcuse Mademoiselleei, dar el, după cum se exprima ea a fost „le comble“. Deși Îl venera pe tata, Lenski nu putea Înghiți anumite aspecte ale gospodăriei noastre, ca de pildă valeții și limba franceză, pe aceasta din urmă considerând-o o convenție aristocratică de nici un folos În casa unui liberal. Pe de altă parte, Mademoiselle decretase
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
perceput zumzetul dipterelor din jur, țipătul gutural al unei becațe deasupra capului, clipocitul mlaștinii sub picior, mi-am dat seama că voi găsi aici fluturi arctici cu totul speciali, ale căror imagini sau, și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
halat alb și pe cap o bonetă de asemenea albă, ne făcea să râdem până la lacrimi. Vânam, cu alte cuvinte, pentru a ne distra, sosiile caraghioase, inferioare ale unor celebrități pe care aveam norocul să le cunoaștem. Cu toate că amândoi îl veneram pe Tudor Vianu, „găseam” pe străzi și destui Vieni. În fond, jocul acesta, aparent demolator, constituia o altă față a afecțiunii pe care le-o purtam profesorilor noștri adevărați, la care ne gândeam tot timpul, pe care îi aveam mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
târziu au apărut filozofii „libertini” și senzualismul, atât filozofic, cât și „galant”, apoi romantismul, pe urmă școala naturalistă și în cele din urmă Freud. În toate aceste perioade a dominat interesul față de femeie, văzută alternativ, când ca Madonă, când ca Veneră. Între timp, în vremea Renașterii, atât datorită recrudescenței interesului pentru antichitate, cât și altor cauze pe care nu e loc să le enumerăm acum, prietenia virilă redevine o temă „culturală” și Montaigne, de pildă, vorbind de prietenia dintre el și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]