1,900 matches
-
mână pe umărul unui sculptor care cioplea la un bloc de marmoră. Veneau apoi bijutierii, ceasornicarii și florarii (cu o imensă jerbă de orchidee, cum gloata nu mai văzuse nicicînd: sute de guri de vipere deschizîndu-se ca să-și azvârle parfumatul venin), boiangiii, cizmarii și brutarii. Aceștia din urmă coceau pâine chiar în carul lor tras de opt boi și-o aruncau, fierbinte, târgoveților. Într-una dintre ele, strigau ei, era ascuns un inel cu mărgăritar. Căpitanul lăsa nepăsător să-i pătrundă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu aripile lui ce băteau speriate. Se așezase pe peretele opus colțului în care marea fiară se strânsese la loc, încordată și cu toracele ridicat, cât o mare portocală neagră, ucigătoare. Sângele de pe căngi se spăla acum în șuvoaie de venin țâșnite din chelicere. Un fel de tors, un fel de murmur surd ieșea din ghemotocul de căngi îmblănite. Fluturele doar tremura ușor din tot corpul și din nervurile aripilor, iar arcușorul trompei, spiralat ca un arc fin de ceas, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
moi între picioarele marelui trup ce strălucea-n beznă, dar, la comanda nervului rușinos, puteau deveni o armă albă și-o armă balistică totodată, modelul tuturor armelor ce străpung, sfâșie, aruncă proiectile, foc grecesc și vase cu zmoală clocotită, inoculează venin și salivă mortală, dar și tămăduiesc, ca lancea lui Ahile, căci durerea și plăcerea sânt de asemenea un continuum fără ruptură, în nesfârșitul lanț al întrupărilor anterioare, Vînaprashta fusese de multe ori și femeie, așa îneît dragostea avea pentru el
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu trimițând la ceva, dar cu sensul risipindu-se-n toate părțile ca boabele de mercur, se perindă deasupra capului Cocăi sublimul și hidoșenia acestei lumi, cometele și balaurii ei de lumină, oceanele ei de vomă și cupele ei de venin, gloria și nefericirea și atrocitatea și orgasmul pe care țeasta umană, vasul din care, sângeroși, se adapă zeii, e-n stare să le cuprindă și să le ducă, nespartă, către buza lor. Ajunsă lângă mormântul ce scânteia curcubean, Coca ezită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
secate Ți-e binele și răul care știe Ți-e sufletul de tine prea departe. Mi-e binele tivit in galbene dantele În rochii de mirese părăsite Mi-e gândul bun în fapte rele Mi-e binele în fructele oprite. Veninul și otrava ne-amețește Și dragostea dispareăne-ocolește. DE-O FIĂ De-o fi să mă zidesc Mă voi zidi chiar eu. De-o să mă regăsesc M-oi rătăci mereu. Să fiu un paradox util De-ar prinde rădăcini absentul M-
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
noi judecăți și aprecieri greșite, nedrepte. Când ar fi trebuit să se creeze pentru mine atmosferă nefavorabilă, se spunea că eu eram influențat de el și că el e așa și pe dincolo, când trebuia să i se facă lui venin se spunea că el e cel influențat de mine. Toate acestea erau făcute numai cu gânduri de rău, cu invidie și din prostie. Eu am avut deseori de suferit, însă adevărul curat este că niciodată nu am avut ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
acceptă să renunțe la statutul de “cap de familie”, la comoditate, la trândăveală, și la persecuția psihică a femeii, deoarece aici se ajunge în final. Există femei care cad în capcana soțului înțepat de “albina mândriei”, care și-a lăsat veninul, ce va fi folosit spre stupoarea lor, cu mândrie de acesta. Tu îi simți mojicia, sufletul de piatră și unde se ajunge în final, la multă suferință și speranță în zadar din partea ta, cum că va veni timpul când se
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
pentru treburile lui, cu baiadera și cu mine. Mă încredință surorii sale, mătușa mea. Doica mi-a spus că, în momentul despărțirii, mama i-a încredințat mătușii mele, rugând-o s-o păstreze, o sticlă de vin roșu amestecat cu venin de cobră, pentru mine. Ce amintire mai prețioasă putea să-i lase o baiaderă fiului ei? Vin roșu, elixir de moarte, dătător de liniște eternă! Ea însăși se poate să-și fi stors viața ca pe un ciorchine de strugure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
înjurau grosolan și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Îmi veni imediat în minte că în alcovul meu era o sticlă de vin. Vin amestecat cu venin de naja; un singur gât ar fi trimis toate coșmarurile mele în neant. Dar târfa... Numele pe care i-l dădeam îmi excita încă dorința și făcea să-mi apară mai vie și mai caldă. Ce bine că puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lui Alexandru Bassarab UN CRAINIC ACTUL I CORNUL LUI DECEBAL (Sală gotică în cetatea Arieșului. În stânga în prosceniu tronul, în dreapta, jețuri, dispuse în semicerc) SCENA I SAS (intră) Așadar azi e ziua când și-a citi diata. De zece luni veninul mereu îi curge-n vine, Dar, tare în oțele, de zece luni trăiește... Încet se uscă-asemeni vânjosului stejar {EminescuOpVIII 70} Pe care-l roade cariul... dar cariul lucră-ncet, El trebui să pătrundă în orice-ncheietură, În dreapta și în stânga, în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vorbă oricine îl va crede, {EminescuOpVIII 71} Căci este-n a lui vorbă acea mândrie rece Ce sparge țesătura minciunii. Pe când tu, dragul meu, Verși picături de vorbă la craiul și la papa În cupa lui de aur eu picuram venin. Eu cred că e mai sigur. Căci papa te iubește, Dar este om și moare. Și Ludovic asemeni: Te are la *** el... dar este om și moare. În toată lumea asta cătat-am un prieten. Prieten al iubirii ș-a patimelor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din valuri de iubire, Iubire-așa de cruntă cum n-a mai fost în lume, Acest copil ce drag mi-i ca ochii cei din cap. Nu e Satan cu Dumnezeu asemeni. SAS O! picură-mi în suflet, femeie vrăjitoare, Veninul vorbei tale ucizător de dulce. BOGDANA Ucizător de dulce! O vere, te iubesc, Căci sufletul din tine e mare ca ș-al meu. Au crezi tu cumcă lumea-i făcută pentru bine? Ne-o spun-aceasta popii și cărțile lor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dreaptă?... Nu rumpi* cu braț de fier, Nu faci ca ziua de-astăzi la toți [să] pară ieri?... Și zece luni de trudă și ani întregi de chin M-au folosit cu-atîta... cu-atîta de puțin, Pe când un vârf de spadă, veninul, un pumnar Mă scapă deodată de grijă, de amar... Să mergem înainte cu fruntea descrețită, Să tăiem tot în cale cu spada ascuțită... Destul purtat-am masca. Sus inimă, jos mască! (s-aud rugăciunile la ieșirea sufletului) Acela de acolo
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pentru nimic în lume Nici tatii și nici mamei, nici nimărui... doar ție... [BOGDAN] Ce taină e aceea? [VERENA] Ce taină?... Este-n lume Un om cu ochii negri și cu obrajii roși, El are miere-n gură ș-are venin în ochi Și are brațul tare și-n piept un suflet cald Și are tot ce poate un om frumos să aibă, Mă are chiar pe mine... Să nu crezi că ești tu! [BOGDAN] Ei, cine-i dar? [VERENA] Un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nici tatei, nici mamei, nici chiar ție. [BOGDAN] Ce nebunii? [ANNA] O taină. [BOGDAN] O taină? [ANNA] Este-n lume Un om - ce cauți astfel? - eu nu i-am zis pe nume. El are gură dulce și-n ochi are venin {EminescuOpVIII 118} El are brațul tare, un piept de suflet plin Și are tot ce cerul mai mândru de-l făcu, Mă are chiar pe mine... Să nu crezi că ești tu... BOGDAN Ei, cine-i dar? TEXTE AFERENTE 1
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plângi... te rog plângi, Plângi mult... va trece... Nu, n-a fost să fie... Bogdane, te iubesc. 9 2306 [BOGDAN] Au n-au putut sub frunte privirea mea să sece Nebun de aș fi fost... Și să fi rămas orb, Veninul crud și dulce în ochi să nu-l mai sorb. {EminescuOpVIII 123} 10 2275 [MAMA ANNEI] Dă jos marama... [ANNA] Dă-o... Doamne, e voia lui, Eu... nu voi... 11 2275 [MAMA ANNEI] Să-i spun că totdeuna la dânsul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu oare de tine-a fi iubită? Mi-ai spus: "Irino, gura ta dă-mi-o! Nu ți-am dat-o? Mi-ai spus: "Irino, lasă-mă-n patu-ți! Nu te las? MIHNEA O picură-mi în suflet, femeie îndrăcită, Veninul vorbei tale ucizător de dulce. IRINA Ucizător de dulce!... O, Mihnea, te iubesc! Căci sufletul din tine e mare ca ș-al meu. Au crezi tu cumcă lumea făcută-i pentru bine? Ni-o spun aceasta popii și cărțile lor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a fețelor frumoase Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii. Și vălul dulce, umed, a păcii ș-adormirii: Și o privire-n treacăt din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea vieții pământene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi-s tineri, Venin e-n sărutarea păgânei zâne Vineri. 5 2262 Ce vrei, să-mi rup din frunte izvorul de lumine? Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a fețelor frumoase Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii. Și vălul dulce, umed, a păcii ș-adormirii: Și o privire-n treacăt din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea vieții pământene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi-s tineri, Venin e-n sărutarea păgânei zâne Vineri. 5 2262 Ce vrei, să-mi rup din frunte izvorul de lumine? Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înnebunesc pe om... Dar nu e vorba de-asta, el trebui scăpat... scăpat pentru că Moldova trebuie mântuită. Cu-ncetul începem a fi slugile leșilor... măduva se usucă în puiul de leu și mintea se turbură în creierii săi... A intrat veninul necrezărei în inima lui și a mușcat-o, încît trebuie să turbe de nu vom arde rana... arde cu mustrări {EminescuOpVIII 151} și cu aduceri aminte... (cugetînd) Un cap de va cădea începutul e făcut celelalte urmează... Ce alunecoasă e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vine, E totuna, o, Doamne! [ȘTEFAN] Ce vânt te-aduce dară? [ARBORE] Vântul de iarnă, Doamne, căci cel de primăvară, Acesta pentru mine de mult nu mai esistă; M-aduce nebunia și bătrâneța tristă. Așa e bătrâneța, e plină de venin Și ce face cel tânăr nu place la bătrân. [ȘTEFAN] Portare al Sucevei, oare nu s-ar putea Ca să lăsați domnia numai pe seama mea? În veci trebuie oare să fiu al vostru sclav? Bărbatul e cu minte... hătrînii-s cu nărav
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E totuna, o, Doamne! ȘT[EFAN] Ce vânt te-aduce dară? [ARBORE] Vântul de iarnă, Doamne, căci cel de primăvara, Acela pentru mine de mult nu mai esistă. M-aduce cerbicia ȘI bătrânețea tristă, Așa e bătrâneța... e plină de venin Și ce face cel tânăr mi place la bătrân. ȘT[EFAN] Portare al Sucevei, oare nu s-ar putea Ca să lăsați domnia numai pe seama mea? În veci trebuie oare să fiu al vostru slav? Bărbatu-a fost cu minte... bătrînu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-se că din cauza ei voi să mor. [ȘTEFAN] La steaua cea din urmă a negrei nopți de viață Privesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin, Cu aripile negre și vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește... c-o neagră floare-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar eu voi viață, ziuă, eu voi să beau, să cînt! Fugi, moarte, de la mine, te pierde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
corp, fără să știu C-am fost vrodată-n lume. La tine stea din urmă a negrei nopți, viață Gândesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin Cu aripele negre, cu vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește, c-o floare neagră-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar eu voi viață, ziuă, eu voi să beau, să cînt! Fugi, moarte, de la mine, te pierde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a fost femeie, Femeie ca și dânsa. Și-n furie îmi vine Ca să mă rump în două, ca să mă smulg din mine. O, nu știi ce-i amorul, nu știi cumplitul chin Ce împle al meu suflet de moarte și venin! De-ai ști!... M[AIO] Nu știu o, Doamne? ȘT[EFAN] O știi, sărman copil! Și tu! (uitîndu-se la el cu milă) Și el... nebunul. De-aceea ai pălit, De-aceea nu mai râzi tu, de-aceea cânți tot trist
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]