1,883 matches
-
rezistente, abia dacă mai puteam roti doar ochii în orbite, păianjenii, perfizi și tăcuți, mi-au atacat inima, ca pe o muscă mare și neagră, ca pe un bărzăune înnebunit. Se repezeau brusc la ea, cu chelicerii transparenți șiroind de venin. Inoculau acolo aminoacizii fatali și se retrăgeau fulgerător. Urmau aritmii și convulsii, lipsă de aer și durere săgetătoare. îmi simțeam ochii ieșindu-mi din orbite. Corpul îmi era paralizat, căci avuseseră grijă să mă înțepe mai întîi în ceafă, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
slavă dumnezeiască, se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
într-una dintre scânduri o gaură neagră, umedă și jegoasă, o crăpătură de infern, din care veșnic ieșeau două labe groase și puternice de păianjen. Acum îl vedeam prima dată întreg, diavolul de antracit, încordat și puternic, de neoprit, cu veninul curgîndu-i în picuri 110 galben-verzui de pe cheliceri. Mașinăria păroasă, cu căngi și pârghii ascuțite, se repezise fulgerător, balansîndu-se pe fire, către un fluture minuscul, o molie albă, catifelată, care-și lipise o aripioară de vălătucul de pânză de păianjen din jurul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și putrefacția, și ruinele și fecalele și jegul, și suferința și atrocitatea sânt adevărul, că lumea este un infern pe care înflorește mucegaiul precar al paradisului, iluzoriu ca globul de păpădie. Oricât de mirific colorat, păianjenul rămânea o fiară și veninul său era omorî-tor. Despre toate astea aveam să scriu acolo-n mansardă. Deși hidos, eu aveam să rămân și nu ei, despre mine și nu despre ei se va vorbi peste zeci de ani, cartea mea și nu frumusețea lor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lumină. Vezi asta? Spuse arătând către coaste. — Coaste rupte, Îl privi nervoasă Isobel. M-ai scos de la teatru ca să-mi arăți chestiile pe care ți le-am zis și eu de la bun Început, sergent? Ultimul cuvânt se scursese plin de venin. Logan oftă. — Uite, cu toții am crezut că rănile au fost provocate de loviturile Hoitarului... — Leziunile corespund bătăii. Am zis asta În raportul de autopsie! Cât timp trebuie să petrecem cu chestia asta? Ai zis că ai dovezi noi! Logan respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
siriană pe nume Martina, pe care am recunoscut-o. Se pricepe la vrăji, face otrăvuri... Toți se tem de ea. Nimeni n-a reușit s-o prindă vreodată: otrăvuri pe care nu le poți observa, mâncăruri, băuturi, obiecte unse cu venin, chiar și parfumuri. Într-o zi, în palatul din Epidafne, Germanicus se uită la fiul său mai mic și se gândi că era singurul cu care putea vorbi. Îi spuse un lucru pe care acesta nu avea să-l uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sale incoruptibile, demnitatea Antoniei, care avea un nivel de viață demn de o împărăteasă, printre imensele bogății din a sa domus, grădinile superbe, sutele de sclavi și de liberți, fusese singuratică, de-a dreptul inumană. „În Roma cea plină de venin“, spusese Tiberius cu admirație, „este singura femeie care, după ce a jurat credință unui bărbat, a reușit cu adevărat să nu-l trădeze“. Însă relația Antoniei cu Tiberius ascundea o taină mai adâncă, rămasă necunoscută de-a lungul secolelor. În public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
crede că imită mișcările divine spre care-ntinde mâini Ciuntite de cuvinte și gesturi stigmatizate de prefăcuți În odăjdii Nu-Învinuiți pe Eva puhavă și lascivă Ce-n zvârcoliri se frânge la pieptul vostru tare Privirea ei de raze sau de venin e plină Iubiți-o, slăbiciunea-i de preț e tot ce are! Când bucurii străine Îi luminează vorba pătată de plăcere Cu trupu-i vă iubește și nicidecum cu gându-i Haideți spre limbul care esențial ne cere Dar nu răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
croiau traiectorii nevăzute și chinuiau acel suflet trist, nespus de trist. Aveam impresia că toate drumurile s-au Închis, deoarece Însăși gheața, unica mea prietenă credincioasă, nu mă mai primea. Și Începusem să strâng În mine multă tristețe, dar nu venin. Era inutil. Atunci a apărut un bărbat. Dintr-o toană, la „public“, când venisem, pe banii mei, am făcut dublu. La antrenamente nu mă mai duceam, ci doar la „public“, acolo nu veneau ei, pentru că era Înghesuială... și... de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
digestia cu ajutorul contracțiilor diafragmei, ci pentru a-i face să vomite tot ce vor fi hăpăit, deoarece sensul vieții și al universului îl vezi mai limpede cu stomacul golit de bunătăți și bucate în exces. Și nu admite ironia fără venin și nici umorul discret, deoarece zice că unde nu există venin, nu există nici ironie și că discreția e certată cu umorul sau, cum îi place lui să spună, cu malumorul. Toate acestea îl fac să-și asume o sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tot ce vor fi hăpăit, deoarece sensul vieții și al universului îl vezi mai limpede cu stomacul golit de bunătăți și bucate în exces. Și nu admite ironia fără venin și nici umorul discret, deoarece zice că unde nu există venin, nu există nici ironie și că discreția e certată cu umorul sau, cum îi place lui să spună, cu malumorul. Toate acestea îl fac să-și asume o sarcină foarte neplăcută și neavând parte de prea multă recunoștință, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că nu știu nimic despre un dentist pe nume Pfeffer sau despre respectiva familie Frank. Adevărul nu l-ar fi consolat oricum. Poate nu ești de aceeași părere cu mine, doctore, dar nu ești în măsură să judeci. Nu cunoști veninul amintirilor. Nu e nimic de povestit, i-am spus acum doctorului. Am venit cu vaporul. A acostat la New York. Am fost, cum am spus, fericit să mă aflu aici. Unde ai locuit la început? La o familie? Într-un adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cumva ce specie e? o Întrebă Norman. — S-ar putea să fie un Belcher. Toți șerpii din Pacific sunt veninoși, dar șarpele Belcher este cel mai periculos. De fapt, unii cercetători Îl consideră reptila cea mai veninoasă din lume, având veninul de o sută de ori mai puternic decât al cobrei sau al șarpelui-tigru negru. — Deci, dacă te-a mușcat... — În două minute ai mierlit-o! Priviră unduirea șarpelui printre gorgone, după care animalul dispăru. — De obicei, șerpii de mare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Unii scafandri chiar Îi ating și se joacă cu ei, dar eu n-aș face asta. Dumnezeule! Șerpi! De ce sunt atât de veninoși? Ca să-și imobilizeze prada? Știți, interesant e că cele mai toxice creaturi trăiesc În apă. Prin comparație, veninul animalelor de uscat nu Înseamnă nimic. Și chiar și printre acestea din urmă, otrava cea mai puternică este extrasă de la o amfibie, o broască: Bufotene marfensis. În mare trăiesc pești veninoși, precum peștele-balon, care În Japonia este o delicatesă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
veninoase, Alaverdis lotensis. Odată mă aflam pe o ambarcațiune În Guam și o femeie a adus la suprafață o astfel de scoică. Sunt foarte frumoase, dar femeia n-a știut să-și ferească degetele. Animalul și-a scos acul cu venin și a Înțepat-o În mână. După trei pași s-a prăbușit În convulsii și după o oră a murit. Mai sunt și plante veninoase, bureți veninoși și corali veninoși. Și, În fine, șerpii. Chiar și cel mai puțin veninos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mereu și mă trezesc după o clipă și mai înspăimăntat: „-E moartea Uite-o! Acum!“. Somnul se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu veninul liniștii, la vederea luminii apar cadaveric. Ochii mei se dilată și obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau să vorbesc cuiva dar nu mă înțelege nimeni. Parcă vorbesc într-o limbă străină. Așa că merg
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
același timp, Marele Preot și victima de toți adulată. Îmi spune: „-Cei vechi, împărțind oamenii după chipurile animalelor cu care se aseamănă, intuiau scînteierea adevărului. Căci unii privesc lumea prin fixitatea unei pupile reptiliene, ucigînd-o printr-o tăietură fină cu venin rece iar alții, mulți din cei blînzi, se pomenesc deodată sfîșiind și distrugînd doar din plăcerea sîngelui. Și tot cei vechi spuneau că omul îi e aproapelui, nu șarpe ci, lup. De regulă, într-un tîrziu, printre bucăți de carne
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aștepți să scriu, Poeme de iubire prin tâmpla Cerului, adormită-n seri. Privește înnoptarea, cu glasul tremurat Din ceasuri de tăcere ai devenit străin În propria-ți ființă, demult abandonat Te-ascunzi ca o nălucă și crezi că mi ești VENIN. O jertfă-mi este viața, prin fumuri de minciună Iubirile mă dor în clopote de ger, Neîntrecute stele făcutu-mi-au lumină Ca să-mi trăiesc amarul prin lumea de mister. Ne-ascundem în iubirea, ce nu o poți minți Ea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și voința de a respinge compromisurile, de parcă trupul și sufletul lui ar fi știut că nimic nu se poate fără îndârjire și furie și luptă și răni și singurătate și amărăciune. Și închizându-se în el cu încrâncenare, strângând tot veninul și toată furia pentru clipa neputincioasă când știa că va face compromisuri, întrucât nu se poate altfel, dar mai știind că acea clipă pe care o simțea apropiindu-se, oricât se străduia el s-o îndepărteze cu meschine tertipuri, acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Acele lucruri elementare și necesare, precum dosarele, coșurile de gunoi și documentele nu se zăreau pe nicăieri. Am urmărit din priviri cum apar și dispar șase etaje Întregi de perfecțiune de un alb imaculat și abia pe urmă am simțit veninul și am auzit vocea. — Tipa - asta - e - o - cățea - nenorocită. Zău așa, nici nu mai pot să discut cu ea. Cine se crede ca să facă una ca asta? Vorbesc serios - CINE SE CREDE CA SĂ FACĂ UNA CA ASTA? a șuierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet veninul...
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
cele mai semnificative creații la temă ale epigramiștilor din capitalele moldave Iași și Chișinău. Și cine putea să radiografieze cu mai multă iscusință și destoinicie tema “Plăcere amară/Dar și mult prea dulce chin/ Ce în inimă strecoară/Minunatul ei venin”, cum o descria H. Heine, dacă nu cardiologul―care, pe deasupra, mai este “uns cu toate alifiile” epigramei― și mai tânărul său colaborator! Catrenele selectate cu minuțiozitate de către antologatori, deși pe o temă atât de gravă, ca aceea a iubirii, au
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
să ne urmărească.) Omul ăsta e un pericol pentru oricine-l Întîlnește. Călătorește dintr-un loc Într-altul de-a lungul coastei, cu racheta lui de tenis și cu mesajul lui de speranță, dar viziunea lui e toxică, e ca veninul de șarpe. Toată activitatea asta fără nici o pauză, toate festivalurile de artă și consiliile orășenești, astea sînt o formă de parkinson social. Așa-numita renaștere pe care-o trîmbițează toată lumea are prețul ei. Crawford e ca L-dopa(##notă - Aminoacid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ușa. Am auzit, în schimb, foșnetul hainelor pe care le agățau în cuier și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se încolăcea viclean în jurul bubuiturilor din mine. 10. I-am urmărit pe ai mei cu mare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o poate spune fiecare dintre ei. Confirmarea absolută a reușitei literare venea pe calea undelor de la Paris, cărțile elogiate aveau succesul asigurat la un public larg, căci era o vreme în care cultura se consuma în masă. Iar vărsătorilor de venin ce-și revărsau sufocat și agramat frustrările în revistele literare ale vremii, le dădea insomnii și sudori reci. Pamfletul politic și literar transformă condeiul în floretă, care, mânuită cu o desăvârșită știință, decapitează, dintr-o singură mișcare stilistică, hidra comunistă
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]