15,959 matches
-
E prezentat și sensul figurat („a șterge, stinge”), ilustrat de citate istorice - „a spulbera cetățile de pe fața pământului” -, dar și tipice conversației ierarhice: „te spulber din acest post, dacă nu te porți bine”. Nu neapărat în același tip de context, verbul e atestat în continuare în formule de amenințare: „dacă îmi mai dai o dată acea notă jur că te spulber!” (desenatori.ro). Nu pare să se mai folosească, totuși, substantivizarea participiului spulberat cu sens moral („zăpăcit, neserios”), ca termen depreciativ pentru
Spulberare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5134_a_6459]
-
ca în timpul nopții, între unu și patru, să se audă împușcături. Nu pricep niciodată prea bine despre ce-i vorba decât după ce, din obișnuință, am și sărit în picioare lângă pat. Uneori sunt așa de visătoare, încât mă gândesc la verbe neregulate franțuzești ori la vreo mică ceartă de sus. Abia când totul s-a terminat îmi dau seama că s-a tras și că eu am rămas liniștită în cameră. Dar de cele mai multe ori lucrurile se întâmplă cum am spus
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
uomo senza radici (Omul fără rădăcini), Editura Garzanti; titlu mai puțin sugestiv decât cel original, care în italiană ar fi Transilvaneggiare (sau Transilvaneggiando, cum a sugerat Paola Berzetti di Buronzo), dacă s-ar păstra jocul de cuvinte între Transsyilvanien și verbul german wähnen care înseamnă „a-și închipui” (vaneggiare în italiană). Este o carte semnificativă despre dragostea pentru propriul meleag transilvan, dar și despre nebunia mortală ce pângărește această dragoste, care poate căuta viața numai în acea patrie a copilăriei unde
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
inadecvare la așteptările cititorilor e agravată, în acest caz, de atrocitatea situației. Nu pot să-mi imaginez că redactorii acestor titluri aveau simpatii față de autorul crimelor în masă: pur și simplu, automatismele de limbaj i-au făcut să aleagă un verb care indică un grad de empatie și transmite o anume părtinire: a risca. Ca în multe alte cazuri, definițiile de dicționar se dovedesc insuficiente pentru a explica uzul și abaterile de la uz: verbul a risca are, în DEX, explicațiile: „a
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
limbaj i-au făcut să aleagă un verb care indică un grad de empatie și transmite o anume părtinire: a risca. Ca în multe alte cazuri, definițiile de dicționar se dovedesc insuficiente pentru a explica uzul și abaterile de la uz: verbul a risca are, în DEX, explicațiile: „a(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil”; „a participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc”; (reflexiv, învechit) „a cuteza, a îndrăzni, a se încumeta”. Se
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
la noroc”; (reflexiv, învechit) „a cuteza, a îndrăzni, a se încumeta”. Se observă că definiția actualizează scenarii cu orientare evaluativ pozitivă, bazate pe valori din sfera curajului. Desigur, definiția nu e suficientă pentru a acoperi toate trăsăturile semantice actuale ale verbului; lipsește exact uzul care ne interesează aici, accepția, curentă astăzi, în care nu mai contează atitudinea persoanei, ci doar pericolul situației („cuiva i se poate întâmpla în viitor lucrul neplăcut X”). Cu acest sens, verbul e folosit adesea cu subiecte
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
toate trăsăturile semantice actuale ale verbului; lipsește exact uzul care ne interesează aici, accepția, curentă astăzi, în care nu mai contează atitudinea persoanei, ci doar pericolul situației („cuiva i se poate întâmpla în viitor lucrul neplăcut X”). Cu acest sens, verbul e folosit adesea cu subiecte inanimate: „casa riscă să se prăbușească”, „leul riscă să se deprecieze” etc. Cuprins în mesaje de avertisment sau de predicție sumbră, verbul a risca abundă în știrile din presa actuală; atunci când catastrofele se răresc, aceasta
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
cuiva i se poate întâmpla în viitor lucrul neplăcut X”). Cu acest sens, verbul e folosit adesea cu subiecte inanimate: „casa riscă să se prăbușească”, „leul riscă să se deprecieze” etc. Cuprins în mesaje de avertisment sau de predicție sumbră, verbul a risca abundă în știrile din presa actuală; atunci când catastrofele se răresc, aceasta se concentrează asupra celor ratate din trecut sau ipotetice - din viitor („la un pas de o catastrofă pe aeroportul Otopeni”, „catastrofă evitată în ultimul moment”, „posibilă catastrofă
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
orice cititor, pedeapsa anunțată părea dezamăgitor de mică în raport cu proporțiile ororii petrecute. Astfel, titlul - aparent strict informativ - era perceput fie ca sarcastic, fie, mai probabil, ca inadecvat și frustrant. E drept, formulări similare au apărut și în presa franceză, unde verbul risquer (din care provine rom. a risca) are cam aceleași utilizări: „le tueur norvégien risque 21 ans” (jeuxvideo.com), „le tueur présumé risque une peine maximale de 21 ans” (wikipedios.com). Pentru a corecta implicațiile verbului a risca, s-au
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
în presa franceză, unde verbul risquer (din care provine rom. a risca) are cam aceleași utilizări: „le tueur norvégien risque 21 ans” (jeuxvideo.com), „le tueur présumé risque une peine maximale de 21 ans” (wikipedios.com). Pentru a corecta implicațiile verbului a risca, s-au introdus totuși în enunț, uneori, mărci care să reechilibreze orientarea argumentativă: cel mult, doar. Dincolo de stângăcia folosirii unui clișeu lexical, relatările celui mai recent masacru mai pot lansa o temă de discuție. În discursul jurnalistic sunt
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
sau că la handbal cronometrul nu înregistrează sau nu măsoară și pauzele din joc. Sintaxa enunțului este însă imposibilă în română. E greu de crezut că ea ar fi altceva decât o transpunere neinspirată, o traducere a unui enunț conținând verbele compter (din franceză), contare (din italiană) sau chiar count (din engleză), care au în primul rând sensul „a număra”. Verbele romanice chiar stau la originea termenului modern a conta, dar din mulțimea sensurilor lor de origine au fost preluate în
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
română. E greu de crezut că ea ar fi altceva decât o transpunere neinspirată, o traducere a unui enunț conținând verbele compter (din franceză), contare (din italiană) sau chiar count (din engleză), care au în primul rând sensul „a număra”. Verbele romanice chiar stau la originea termenului modern a conta, dar din mulțimea sensurilor lor de origine au fost preluate în română doar câteva valori derivate și abstracte: „(1) a se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
ceva; (2) a reprezenta o valoare, a avea însemnătate” (DEX). De la numărare și stabilirea unui total se trece ușor la atenția acordată unui fapt și la atribuirea de valoare (a lua în calcul, a ține socoteală de...). La originea tuturor verbelor în discuție (cel englezesc provenind din franceza veche) se află forma latină computare. De fapt, a existat un moment în evoluția românei în care a conta avea și sensul „a număra, a socoti”: la începutul introducerii sale în limbă, în
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
care a conta avea și sensul „a număra, a socoti”: la începutul introducerii sale în limbă, în secolul al XIX-lea, cuvântul apare sporadic cu acest sens, pe care îl atestă Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, Litera C, 1940), cu verbul în forma mai apropiată de franceză, a compta: „Voturile în adunările generale se comptează după numărul acțiunilor” (Ion Ghica). Probabil pentru că a număra și a socoti erau foarte bine instalate în limbă, neologismul și-a limitat uzul la sensurile secundare
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
Ghica). Probabil pentru că a număra și a socoti erau foarte bine instalate în limbă, neologismul și-a limitat uzul la sensurile secundare, figurate. E impresionant locul pe care Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim (1971) l-au acordat verbului a computa (adaptare a latinescului computare, incluzând forma și sensurile de împrumut în sfera termenului moștenit a cumpăta) și familiei sale lexicale. (În cele ce urmează, transpun ortografia latinistă într-una mai apropiată de uzul actual, pentru a nu crea
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
În cele ce urmează, transpun ortografia latinistă într-una mai apropiată de uzul actual, pentru a nu crea bariere inutile înțelesului și efecte de ridicol acolo unde era vorba doar de o convenție grafică). Evident, de pe poziția latinistă, acesta era verbul preferabil pentru „a socoti”; cu mult înainte de a primi în limbă termenul computer, computare („pronunțat și: cumpetare sau cumpitare) era văzut ca acoperind, în română, sensurile și utilizările dubletelor italienești computare și contare, fr. compter și conter, precum și ale formei
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
sau cumpăt) etc. Cum se știe, recuperarea spectaculoasă a distanței dintre cuvintele vechi și cele moderne l-a fascinat pe Noica: unul din capitolele cărții sale Cuvânt împreună despre rostirea românească (1987) are titlul Cumpăt, computer și cumpătul vremii. Istoria verbului a conta este scurtă, dar nu lipsită de interes; iar limitarea sa actuală la unele sensuri abstracte trebuie păstrată, chiar într-un spațiu internaționalizat, în care apropierea (formală, semantică și etimologică) de engl. count, fr. compter sau it. contare poate
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
probleme, care, aparent ciudat în context de criză, nu sunt neapărat de ordin financiar, deși acestea nu lipsesc, ci de lipsă de considerație pentru prima născută dintre arte, căci, așa cum spune Curt Sachs, „Înainte de a încredința emoțiile sale pietrei, sau verbului, sau sunetului, omul s-a servit de propriul său corp pentru a organiza spațiul și pentru a ritma timpul”. Această lipsă de prețuire ar putea explica de ce atunci când s-a conceput planul de refacere a clădirii Teatrului Național din București
Conținut și context în coregrafia românească actuală by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5217_a_6542]
-
tare, dar i se aduce și calificativul „sigură”, ambele aflate în contradicție semantică cu sensul sintagmei „activitate creatoare”, redusă astfel la substantivul „activitate”, prin anularea sensului de libertate, capriciu, inedit, neașteptat pe care l-ar avea potențialul semic al adjectivului. Verbul este folosit la timpul prezent, persoana a III-a, indicînd siguranța vorbitorului, care nu îndrumă, nu îndeamnă, ci constată o realitate de fond, care nu poate fi contrazisă, ci doar constatată. „Scriitorii noștri” închide cercul și induce ideea unicei posibilități
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5235_a_6560]
-
de profunzime (cea mai ușor de falsificat în poezie), ci tocmai pentru zâmbetul natural de la capăt de vers. Este, de pildă, cazul poemului Fiii iernii, cel mai bun din carte și, oricum, printre cele mai bune ale lui Mușina. Alchimia verbului profită din plin de variațiile termice: nu doar cuptorul face parte din inventar, ci, s-ar zice, și frigiderul, și incubatorul. Finalul n-are cusur: Suntem copiii iernii. Dezghețul n-ar fi/ Decât moarte: cum tundra se transformă în mlaștină
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
întrebă: "Știi ce le lipsește românilor?". La care tot el dădu răspunsul: "Cei șapte sute de ani de-acasă". Nasc și în Ardeal oameni de duh. Regman era, fără îndoială, unul dintre aceștia. A folosit, însă, înzestrarea sa pentru ghidușiile, pehlivăniile verbului, mult dincolo de glumeția lejeră de salon, de șueta amicală. A aplicat-o în cronicile sale literare aș spune ca pe un succedaneu al unei hermeneutici critice. Departe de metodele "noii critici" din anii '60-'70, ce pătrundeau din Occident peste
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
de piperuri și alte aromate, ca și nu mai puțin evidenta savoare a acestora nu erau nicidecum în detrimentul onestității acestei critici. Pentru Regman critica este o artă a cuvântului, dar ca atare ea pretinde nu numai abilitățile unui prestidigitator al verbului sau ale unui bucătar priceput al stilului, ci și o conștiință incoruptibilă. Recitesc un articol al său din Revista Cercului literar, în care făcând apologia maestrului E.Lovinescu își exprima propria convingere despre critică drept o înaltă artă a cuvântului
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
crucea lui”) este interesant faptul, ceea ce subliniază istoricitatea episodului, că despre el atât Marcu (15, 21), cât și Matei (27, 32) folosesc un termen tehnic, neîntâlnit la niciun scriitor grec, ci numai în înscrisuri sau papirusuri, cel de aggareno, un verb grec de origine persană, ca înseamnă „a sili pe cineva să facă o muncă grea (o corvoadă)”. Prin folosirea sa, cei doi evangheliști subliniază că era normal să rechiziționeze pe cineva pentru a ajuta un condamnat să-și poarte crucea
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
Dan Diaconescus și tribunul Cornelius Vadimus Tudor. Niciunul dintre cei doi nu va putea să o atragă pe Penelopa în partidul său: dragostea Penelopei pentru Ulise - Marean este mai tare decât orice partid. Ulise îi va spulbera cât ai conjuga verbul „a fi”!
Interviu cu primarul satului în care nu ai voie să mori, La Distractis Show () [Corola-journal/Journalistic/66992_a_68317]
-
ale obiectului: mic, insuficient ("gările mici, cu peroane cât o chiftea", ziare.com., 22.03.2008), mărunțit și turtit ("Dacă mă prindea ăla atunci - mă făcea chiftea!",daciaclub.ro). În plus, cuvântul are un simbolism fonetic negativ (comparabil cu al verbului a chifti, considerat o formație expresivă) și o asemănare formală (și referențială) cu chiflă (de la care a putut împrumuta unele sensuri). nu prea mai are de-a face cu câmpul semantic al "femeii ușoare" - dar a fost oare într-adevăr
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]